Din Bârsăneşti/BC, de jur-împrejurul Văii (Munceii Berzunţilor/Subcarpaţii Tazlăului)

18. Bârsăneşti (Gura Văii) – versantul stâng al Văii – sub Vârful Bârsăneşti – versantul drept al Văii – gura Văii

Caracteristici:
– circuit;
– lungime: cca 10 km, durata: cca 4-5 h;
– denivelare: cca 150 m

foto: Google Earth

Valea este numele cu care locuitorii cătunului Gura Văii, aparţinând satului – reşedinţă de comună – Bârsăneşti, alintă pârâul numit şi Prisăcica, ultimul afluent de stânga al pârâului Bârsăneşti şi penultimul înainte ca acesta să fie înghiţit de Trotuş. Are o orientare relativ strictă, nord-sud, şi 3,5 km, cel mai depărtat dintre izvoarele sale trăgându-şi apele de sub vârful de 430 m al Dealului Bârsăneşti. Duce în pârâul Bârsăneşti puţină apă, cei câţiva afluenţi fiind mai degrabă torenţi de versant care formează confluenţe mlăştinite, iar vara seacă pe lungi sectoare. Valea îi este largă şi de-a lungul ei se formează numeroase bălţi temporare, acoperite de hăţişuri de stuf şi papură. Cei doi versanţi domină valea cu circa 100-140 m diferenţă de nivel. Versantul stâng, interfluviu între Vale şi râul Tazlău este fragmentat în două sectoare de o şa adâncă creată în urma eroziunii regresive a două pârîaşe tributare celor două văi, mai agresiv fiind afluentul Tazlăului. Punctul somital al interfluviului, cu cei 398 m, se află în capătul nordic al sectorului din aval. Ambele sectoare sunt împădurite, versanţii estici aproape în totalitate, cei vestici pe porţiuni, cu precădere în părţile superioare. Capătul sudic al interfluviului este acoperit cu vii şi livezi, dar şi cu multe loturi agricole, cândva lucrate, acum sălbăticite, iar cel nordic e sectorizat în tarlale cultivate îndeosebi cu porumb; nici aici nu lipsesc pârloagele. O mare poiană, folosită actualmente ca păşune, acoperă zona de racord dintre cele două diviziuni.

Versantul drept al Văii, este o parte a Dealului Bârsăneşti, compus din două picioare despărţite de un pârâiaş, afluent al Bârsăneştiului. Zona somitală, plată, se prezintă ca un pod, mai ales în partea din amonte şi cea mediană, pe care se întind tarlale de porumb. Sectorul aval este secţionat de o văiugă largă şi este parcelat în loturi, vii, mici livezi, fâneţe, apărând şi două petice de pădure. Versantul estic al interfluviului este, cu precădere, erodat de câţiva torenţi pe văile cărora s-au produs şi se produc alunecări frecvente.

Racordul dintre cei doi versanţi ai Văii este cumpănă de ape între Vale şi un mic afluent indirect al Tazlăului fiind, mai mai curând, o şa lată şi plată propice pentru cultura porumbului. Obârşiile principale ale Văii alcătuiesc un evantai cu patru braţe principale ce străbat, până la formarea firului Văii, o zonă sălbăticită de mărăcinişuri; un petec de pădure acoperă doar un versant al unuia dintre cele patru braţe.

Acces:
Mergând pe DN 11/E 574, Braşov-Bacău, la 12 km de Oneşti trecem pe la marginea satului Bârsăneşti unde se află şi intesecţia, la stânga, cu DJ 16, Bârsăneşti-Tg. Ocna, drum asfaltat pănă în Tg. Ocna.

După parcurgerea primului kilometru de la intersecţie ajungem în partea satului Bărsăneşti numită gura Văii. Trecem prin faţa Bisericii “Sf. Constantin şi Elena” a parohiei Gura Văii-Bârsăneşti, construită între anii 1990-1994; cam la 250 de metri de biserică se află o intersecţie, marcată şi de prezenţa unei fântâni, unde din drumul judeţean pleacă spre Vale (la dreapta) o uliţă continuată cu un drum de căruţe. Aici, ca şi la bisercă, găsim loc de parcare. Se poate ajunge pe teritoriul comunei Bârsăneşti şi cu una dintre cursele locale al căror orar de circulaţie se află pe site-ul comunei (http://www.barsanesti.go.ro/barsanesti.html).

Descriere traseu:
Intrăm în traseu, părăsind DJ 116, de lângă podul de peste apa Văii, punct aflat la 150 m de intersecţia cu fântână şi la 100 m de biserică. Un drumeag de căruţe ne suie, oblic, pe malul stâng geografic al Văii, având în stânga, spre vale, marginea unei pădurici de salcâmi. Drumul ne poartă apoi pe versantul acoperit cu iarbă, la ceva distanţă de coama dealului, avântându-se, la aproape 10 minute de la plecare, spre … înalt, pentru a întâlni un alt drumeag de căruţe pe care o luăm în sus (spre dreapta) şi continuăm pe linia de cea mai mare pantă a versantului, trecând pe lângă pâlcuri de pruni. Imediat ce ajungem pe coama dealului, cotim brusc spre stânga, traversăm o vie şi o mică livadă de pruni dintr-o zonă aproape plană, apoi suim o treaptă şi ajungem pe culmea unui picior al interfluviului ce reprezintă versantul stâng al Văii. (Un mic torent orientat spre pârâul Bârsăneşti despică extremitatea sudică a interfluviului.) Ne îndreptăm spre nord, urmând un drum de căruţe ce se suprapune peste culmea interfluviului şi intrăm îndată în pădurea rară şi bine curăţată în care predomină stejarul. Ne plimbăm prin pădure circa jumătate de oră, urcând şi coborând câteva sinuozităţi prelungi şi neînsemnate altitudinal, după care ieşim în golul ce acoperă larga şi joasa şa dintre cele două sectoare ale interfluviului. De la oarecare distanţă ne atrage privirile silueta trapezoidală a Măgurii Berzunţiului, iar la numai doi paşi de noi, dincolo de Vale, vedem aproape în totalitate profilul versantului drept al Văii pe streaşina căruia vom merge pe drumul de întoarcere. Deocamdată trecem pe sectorul nordic al versantului stâng al Văii şi schimbăm direcţia spre nord-vest (stânga), caci interfluviul  nu este doar rupt în două de eroziunea regresivă, ci are cele două fragmente şi decalate. Reintrăm în pădure şi, după 10-15 minute, ieşim în spaţiul deschis de deasupra evantaiului obârşiilor principale ale Văii. Traversăm tarlale agricole – arate sau acoperite cu lanuri de porumb, în funcţie de anotimp. Iniţial mergem spre vest cam jumătate de kilometru, cotim, apoi, cu 90 de grade spre sud şi ne întorcem foarte repede la direcţia vest, pentru încă o jumătate de kilometru. Drumul se curbează larg şi ne poartă de-a coasta, ocolind două dintre cele mai lungi obârşii ale Văii, pe sub platoul somital al Dealului Bârsăneşti. Zona are un anume pitoresc dat de păduricile de sălcii plantate special pentru smicelele folosite la împletituri şi pentru crengile utilizate ca araci de vie. Trecem din nou printre loturi agricole, dar, după jumătate de kilometru, la o intersecţie în unghi drept, o luăm spre stânga, coborâm până deasupra unui izvor captat, străjuit de un pâlcuşor de răchite, de unde suim o mică pantă, şi ajungem pe coama versantului drept al Văii. Facem din nou un arc de cerc, convex spre Vale, odată cu marginea versantului, pe deasupra unei stâne permanente de pe fundul erodat al obârşiei unei văiugi care poartă urmele unor valuri de alunecare. Înconjurăm, concav de această dată, fundul văii, renunţând la drumul de căruţe ce a plecat spre dreapta printre terenurile agricole. Urmăm toate sinuozităţile marginii versantului, având în dreapta vecinătatea … sectorului agricol, iar în stânga, sub noi, o păşune sărăcăcioasă. Pe ultima parte, pe dreapta, apar vii şi livezi, în timp ce dinspre stânga suntem ameninţaţi de tufe de mărăcini. Pe măsură ce ne apropiem de botul văii, marginile a două pădurici de salcâmi se apropie şi din stânga, şi din dreapta, închizându-ne calea. Răzbatem în coborâre, puţin pieziş spre stânga, pe o potecă neclară, strecurându-ne un timp printre tufe de mărăcini. În partea finală versantul este acoperit spre stânga mai mult cu iarbă, potecuţa depărtându-ne de… păduricea de mărăcini, care rămâne în dreapta, pentru a ne lăsa pe ulicioara de pe malul drept al Văii, în preajma primelor case ale satului, la 100 de metri de intersecţia cu drumul judeţean.

Pentru a vedea imagini de pe traseu, executaţi click aici !

Pentru a parcurge şi alte trasee din Munceii Berzunţiului/Munţii Berzunţi, executaţi click aici !