Pe vârfurile Lăloaia și Lăloița din Munții Ciucului

10. Comăneşti (cartier Lăloaia) – Plaiul Rus – Vf. Lăloaia – Vf. Lăloiţa – Coasta Plopişului – Cartier Lăloaia (6 h-vara/8 h-iarna)

Acces:
Cartierul Lăloaia, fost sat, comună chiar, devenit cartier al orașului  Comăneşti din 1950, este accesibil pe DN 12A, Oneşti – Miercurea-Ciuc, care îl străbate pe direcția est-vest, de la podul peste Trotuş, aflat la ieșirea din Comănești, până la podul, tot peste Trotuș, ce precedă intrarea în satul Straja (comuna Ciobănuş). La 2,5 km de primul pod şi 1 km de al doilea se află Halta Asău, în vecinătatea căreia există spaţiu de parcare.

foto: Google Maps

Descriere traseu:
Din haltă traversăm DN 12A și, chiar vizavi de locul unde am parcat mașinile, spre sud, găsim capătul unei ulicioare ce deserveşte un grup de case ale cartierului Lăloaia. Mergem pe aceasta 100 de metri, neglijând o derivaţie spre stânga care apare la jumătatea distanței, până când uliţa se bifurcă. Continuăm pe braţul din stânga ce ne scoate repede dintre case și ne duce la marginea unui brâu de conifere aflat pe marginea unei terase fluviale a Trotuşului. De aici prindem un drumeag spre dreapta; acesta, după ce ocoleşte curtea unei clădiri, se ramifică. Optăm pentru varianta din stânga, dar cotim îndată spre dreapta şi începem să suim spre botul Plaiului Rus, reprezentând versantul drept al pârâului Lăloaia. La baza dealului un drum de exploatare forestieră ne duce la stânga, pentru a prinde, după 250 m, linia culmii cu cea mai mică pantă și începem să suim pe un alt drum de exploatare. Dealul a fost ras de pădure, dar versantul drept s-a acoperit deja cu o perie deasă de mesteceni subţiri. Pe măsură ce urcăm, privind în urmă, spre est, nord-est şi sud-est, putem face un exercițiu de geografie aplicată, în timp ce admirăm deschiderea amplă, aproape plată, a Depresiunii Comăneşti ocupată de cartierele oraşului: extremitățile a două dintre culmile majore ale Munţilor Tarcăului, Runcu Stânelor (unde Taşbuga se evidenţiază) şi Preluca Tâlharului, despărţite de valea Asăului; Munții Berzunţi, ce închid o bună parte a orizontului estic, spart doar de valea Trotuşului; glacisurile de la baza Piciorului Lăloiţei; și, vizavi de noi, versantul stâng al pârâului Lăloaia. Cam după o oră şi jumătate de urcuş strict pe muchia dealului, depășim o mică înșeuare urmată de un segment, nu prea lung, de pantă ceva mai abruptă a cărei ascensiune ne ia cam un sfert de oră. Un timp mergem ceva mai lejer pe culmea  domoală, cruțându-ne forțele pentru clina, totuşi, mai puţin dură decât anterioara, dar mai lungă, cu punctul maxim pe Vârful Lăloaia (1085 m). Au trecut 2 ore şi jumătate de la primii paşi făcuţi pe Dealul Rus. De pe Vârful Lăloaia avem perspectivă doar spre sud și putem, astfel, să schițăm, din ochi, direcţia spre care se îndreaptă traseul nostru, vizibil până la amănunt, cuprinzând trecerea de pe Lăloaia pe Lăloiţa şi o bună parte din Piciorul Lăloiţei.
De pe Vârful Lăloaia, numit cândva Măgura Lăloaiei, datorită pădurii ce o acoperea aproape în întregime, acum fiind împăduriți doar versanţii nordic şi vestic, coborâm într-o şa cu 50 m mai jos, diferență de nivel pe care o recuperăm – cum altfel?! – decât suind pe un vârf intermediar, fiind atenți la linia culmii, interfluviu între valea Lăloaiei şi cea a Ciobănuşului. Traversăm o zonă dezolantă, despădurită în urma defrişărilor. Constatăm că versanţii văii Lăloaia sunt dezgoliți în totalitate, iar mulţi, foarte mulţi dintre fagii din marginea pădurii dinspre valea Ciobănuşului, lăsaţi singuri în bătaia vânturilor (fuseseră apăraţi de pădurea de brad, mai înaltă și mai compactă), au coroanele ciungite. Mai dăm înapoi câţiva metri din cei 50 recâștigați și ne lăsăm într-o şa, la o intersecţie de drumuri de exploatare. Îl urmăm pe cel care o ia la deal spre sud, și ne duce spre culme. După ce îi ignorăm un braț spre dreapta, ne orientăm şi noi către dreapta ceva mai sus și urcăm pe sub culme. Traversăm, mai întâi, un sector al unui fost vast parchet forestier (decorat cu recuzita obișnuită: crengi, cioate, trunchiuri), ce a afectat aproape tot versantul Lăloiţei dinspre Ciobănuş, apoi un pâlc de brăduţi și atingem culmea tot la fel de despuiată, ca întreg versantul dinspre izvoarele văii Lăloaia. Drumul este destul de sinuos pe verticală, suișul fiind întrerupt de coborâri în șei. Câştigăm uşor altitudine, dar, după ce trecem de 1100 m, depăşim o înşeuare, care precedă vârful Lăloiță, și, în scurt timp, suntem la cota maximă a acestuia, 1140. De pe Lăloiţa nu putem vedea mare lucru, fiindcă versanții dinspre sud şi vest încă îi mai sunt împăduriți. Putem face însă un exercițiu liber de imaginație. Spre sud se află Obcina Lapoş (ușor de recunoscut imediat ce coborâm de pe Lăloița, după clădirea și antenele releului TV de pe vârf), nod orografic şi decan de înălţime (1338 m) al munţilor ce domină depresiunea Comăneşti-Dărmăneşti; vedem totuși spre nord, confluenţele Ciobănuşului şi Uzului cu Trotuşul cu partea terminală a lungului interfluviu flancat de cele două râuri, Ciobănuş şi Uz, pe care se află cel mai înalt dintre vârfurile Munţilor Ciucului, Şoiul Mare (1553 m). Spre vest, vizavi de noi, pe celălalt versant al Ciobănuşului, cât am suit spre Lăloiţa, am putut vedea Vârful Cărunta (1516 m), secundul Șoiului Mare. De pe Lăloiţa şi în continuarea traseului, aruncându-ne privirea înapoi, putem evalua atent și obiectiv prima parte a traseului.
Părăsim vârful Lăloiţa și începem să coborâm, mai ezitant la început, căci o facem din şa în şa, urcând vârfuri intermediare destul de pitorești, nici înalte, nici abrupte, îmbrăcate cu brad, pin și/sau mesteceni. După o oră de astfel de ”promenadă”, urmează o pantă mai lungă ce ne face să simțim că pierdem ceva mai mult și hotărâtor din altitudine, în raport cu cele anterioare, contrapanta fiind o creastă transversală pe direcţia de coborâre. Continuăm spre stânga, uşor descendent, pe o treaptă relativ mai joasă, de unde o potecă lată de oi ne poate coborî la acelaşi drum la care vom ajunge şi dacă urcăm pe un ultim vârfuleţ de unde mergem la vale pe clina înierbată și cam prăvălatică, nu strict pe linia culmii, ci perpendicular pe ea, având drept reper un grup de gospodării aflate la poale. Ajungem, în scurt timp, deasupra a două obârşii seci, cea din stânga fiind mai lăsată, cea din dreapta frământată de alunecări minore. Coborâm pe crestuţa dintre ele, însă puţin mai jos, deviem spre stânga pe poteca de oi pomenită mai sus, până la un drum transversal pe direcţia noastră. Ne orientăm spre stânga și, imediat, ajungem la drumul forestier de pe valea Lăloaiei care ne duce în jos, după doar 600 m, la o intersecţie. De aici alegem braţul stâng și, după aproape 1 km trecem printre casele cartierului Lăloaia, aceleaşi de la pornirea în traseu.

Pentru o descriere în imagini a traseului, executați click aici !

Pentru a parcurge și alte trasee din Munții Trotușului, executați click aici !