Hepatica nobilis & Hepatica transsilvanica
Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !
Genul Hepatica (familia RANUNCULACEAE) cuprinde un număr variabil de specii, până în 10 (una europeană, una euro-asiatică, două americane, celelalte euroasiatice), ce populează pădurile de foioase din emisfera nordică. Inițial, Linné a alocat plantele aferente genului Polyandria, pentru a le transfera ulterior genului Anemone. Philip Miller (1691-1771), botanist scoțian, a fost cel care creat genul Hepatica (de la forma specifică a frunzelor, dar și de la culoarea verde-violetă de pe dosul lor, amintind de caracterele ficatului). Conform clasificărilor actuale, bazate pe criterii filogenetice, speciile acestui gen ar trebui să formeze o secțiune a genului Anemone.
În țara noastră sunt prezente ambele specii europene, H. nobilis și H. transylvanica, fiind semnalată și existența unui hibrid al celor două H. x media.
Hepatica nobilis Schreb. (crucea-voinicului, popâlnic, popâlnic-iepuresc, trei-răi) amintește prin epitetul “nobilis” de presupusele proprietăți farmacologice ale plantei legate de forma și culoarea frunzelor; conform unui principiu antic (al “afinității formale”) plantele utile sănătății sunt “însemnate”. Deși, în realitate, conține mai multe substanțe toxice, unele producând iritații ale pielii, în medicina populară este utilizată ca antispasmodic, antinevralgic, diuretic, sedativ.
Este cunoscută și sub alte denumiri științifice, precum: Anemone acuta (Pursh) Vail. ex Britton, A. acutiloba (DC.) G.Lawson, A. angulosa auct., non Lam., A. hepatica L., A. praecox Salisb., A. triloba Stokes, H. acuta (Pursh) Britton, H. acutiloba DC., H. alba Mill., H. anemonoides Vest, H. asiatica Nakai, H. hepatica (L.) H.Karst., H. insularis Nakai, H. nobilis Mill., H. plena Mill., H. triloba Chaix.
Este floarea oficială a Partidului Democrat din Suedia.
Alte fotografii:
Valea Rotundei/Culmea Pietricica – [Brătila/Helegiu/BC]
18 martie 2007
Dealul Gropanului/Subcarpații Tazlăului – [Prisaca/Berești-Tazlău/BC]
1 aprilie 2007
Dealul Perchiu/Subcarpații Tazlăului
15 martie 2014
Locații:
– Dealul Perchiu/Subcarpații Tazlăului – 15 martie 2014
– Valea Rotundei/Culmea Pietricica – [Brătila/Helegiu/BC] – 18 martie 2007
– Dealul Gropanului/Subcarpații Tazlăului – [Prisaca/Berești-Tazlău/BC] – 1 aprilie 2007
Hepatica transsilvanica Fuss (crucea-voinicului, trei-crai) este considerată un endemism al Carpaților de Est și de Sud ai României, dar noi am gasit-o și în Subcarpații Moldovei, pe Dealurile Oușorului (Dealul Bogdana) și în Subcarpații Tazlăului (Dealul Perchiu). În ultimii ani a fost însă semnalată și în Danemarca, dar, mai ales, în Suedia (http://www.nobanis.org, http://www.igoterra.com/artspec.asp?thingid=43337 /speciesInfo.asp?taxaID=5953) – poate, scăpată din cultură? Sub numele Hepatica henryi (Oliver) Steward = H. yamatutae Nakai pare a se regăsi și în flora Chinei (http://www.efloras.org/florataxon.aspx?flora_id=2&taxon_id=200008013; comentarii, în acest sens și pe http://www.floraofromania.transsilvanica.net/flora%20of%20romania/ac%20IX%20ghira%2069/Copy%20%2839%29%20of%20species.htm).
Sinonime: Hepatica angulosa auct., non (Lam.) DC., Anemone transsilvanica (Huss) Heuff.
[Denumirea Hepatica acutiloba (Lam.) DC. = Anemone acutiloba Lam. este atribuită, aiurea, unei specii ce crește în America de Nord, dar și uneia, chipurile, endemică, din Ungaria. De fapt, Lamarck, studiind în 1783 o planșă de ierbar pe care se aflau o floare de Hepatica nobilis și frunze de Cortusa matthioli, a numit acea “mixtură” Anemone hepatica; De Candolle, prin 1840, a redenumit “specia” respectivă Hepatica acutiloba, probabil, fără să aibă habar de greșeala lui Lamarck. Rămân o curiozitate sinonimiile H. nobilis Schreb. = A. acutiloba auct., non Lam. și H. transsilvanica Fuss = H. acutiloba auct., non (Lam.) DC. (pentru alte amănunte, a se vedea http://mailman.science.uu.nl/pipermail/alpine-l/2005-January/012443.html).]
Ambele specii, pioniere ale desprimăvărării, au flori asemănătoare, de regulă, albastre spre violet, foarte rar, roze sau albe.
Se deosebesc prin frunze, la H. nobilis acestea fiind simplu trilobate, cu marginea netedă, la H. transsilvanica au marginea crenată (cvasibitrilobate).
Alte fotografii:
Hepatica transsilvanica – varietate albă
Șaua dintre Beneșul Mare și Asodul Mare/Munții Giurgeu [Tulgheș/HG]
3 mai 2014
Dealul Perchiu/Subcarpații Tazlăului
4 aprilie 2010
Mt. Fagului/Munceii Nășcălatului/Munții Hășmaș – [Valea Gârbei/Lunca de Sus/HG]
13 aprilie 2008
Lacul Sfânta Ana/Munții Bodoc
29 aprilie 2006
Dealul Perchiu/Subcarpații Tazlăului
20 martie 2009
Dealul Perchiu/Subcarpații Tazlăului
4 aprilie 2010
Dealul Perchiu/Subcarpații Tazlăului
15 martie 2014
Dealul Perchiu/Subcarpații Tazlăului
20 martie 2009
Dealul Perchiu/Subcarpații Tazlăului
20 martie 2009
Locații:
– Dealul Perchiu/Subcarpații Tazlăului – 10 martie 2007, 15 martie 2014, 20 martie 2009, 4 aprilie 2010
– Dealul Bogdana/Dealurile Oușorului/Subcarpații Moldovei – [Bogdana/Ștefan cel Mare/BC] – 31 martie 2008
– Dealul Muncelu/Preluca Tâlharului/Munții Tarcăului – [Asău/BC] – 23 martie 2008
– Mt. Fagului/Munceii Nășcălatului/Munții Hășmaș – [Valea Gârbei/Lunca de Sus/HG] – 13 aprilie 2008
– Lacul Sfânta Ana/Munții Bodoc – 29 aprilie 2006
– Șaua dintre Beneșul Mare și Asodul Mare/Munții Giurgeu [Tulgheș/HG] – 3 mai 2014
România este, ici-colo, amintită (ex. http://193.62.154.38/cgi-bin/nph-readbtree.pl/feout?FAMILY_XREF=&GENUS_XREF=Hepatica) ca fiind unicul habitat (natural) al hibridului Hepatica x media Simonk. = Anemone x media (Simonk.) Kárpáti (H. nobilis x H. transsilvanica); este adesea citat, însă, ca hibrid cultivat. În sursa primară (Lajos von Simonkai – Enumeratio Florae Transsilvanicae, Budapesta, 1887 – http://mek.oszk.hu/06600/06613/06613.pdf ) se precizează prezența acestui taxon în câteva zone: “Déván a Szárhegyhez” (?), dar și Râu Mare/Retezat; tot aici găsim și o amplă descriere morfologică a sa. Menționăm și alte posibile surse: Zoltan E. Kárpáti – Botanikai Közlemények, Budapesta, 1940, Futó Mihaly – Hepatica transsilvanica …, Cluj-Napoca, 1903 (http://epa.oszk.hu/01500/01549/00037/pdf/151-170.pdf)