Achariaceae
Familia Achariaceae Harms cuprindea, înaintea ultimelor clasificări filogenetice, 6 specii (3 genuri) de ierburi şi arbuşti endemici sudului Africii. Actualul sistem taxonomic, APG, i-a mai adaugat circa 145 de specii (30 de genuri) aparţinând familiei Flacourtiaceae(1, plante din America Centrală şi de Sud, din sud-estul Asiei, din Australia şi Polinezia.
Astfel, o recentă achariacee, fostă flacourtacee, este Hydnocarpus kurzii (King) Warb., arbore nativ din sud-estul Asiei; din seminţele lui, dar şi din ale altor specii ale aceluiaşi gen, se extrage uleiul de chaulmoogra (după numele popular al arborelui), mult timp, singurul leac împotriva leprei. Seminţele de Caloncoba echinata (Oliv.) Gilg, şi ea o flacourtacee, din Africa central-vestică, sunt sursă pentru uleiul gorli, folosit deasemenea în tratamentul leprei. Astăzi, tratamentul uzual al leprei se face cu medicamente pe bază de sulf şi cu antibiotice.
Numele familiei a fost dat în cinstea botanistului şi fizicianului suedez Erik Acharius (1757-1819) (unul dintre ultimii studenţi ai lui Linné), pionier al taxonomiei lichenilor şi tată al lichenologiei.
(1 – familie defunctă, ale cărei circa 90 de genuri (cu 800 de specii) au fost împărţite, cu predilecţie, familiilor Achantaceae, Samydaceae, Salicaceae. Numele familiei aminteşte de Etiènne de Flacourt (1607-1660), guvernator al Madagascarului, cunoscut ca fiind singurul european ce a apucat să înregistreze, prezenţa în Madagascar, a păsărilor-elefant (denumire generică pentru cele mai mari păsări din lume – 3 m înălţime, 400 kg greutate) extincte încă din secolul său.
Dacă dorţi informaţii despre alte familii, executaţi click aici !
