Prin Porțile de Vânt pe creasta și la Bălțile Nemirei
Pentru a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! (în construcție)
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
6 august 2014
7:00
Clipe înainte de …
… start !
Trecem pe lângă izvorul cu apă minerală: puțin carbogazoasă, puțin sulfuroasă și puțin sărată – de unde și numele locului, …
… depășim o spectaculoasă … secțiune geologică, …
… apoi cantonul silvic Sălărie (în stare avansată de … descompunere) …
… și, surpriză: pe stâncile umezite de stropii unei cascade filiforme descoperim o raritate floristică, deocamdată endemism local în raport cu prezența ei în România și, se pare, chiar în Europa: Saxifraga cymbalaria !
[Îi mulțumim lui Georgică Istrate pentru că ne-a arătat-o; culmea este că o mai văzuserăm, chiar cu trei ani în urmă, pe valea Pârâului Negru, dar am … trata-o ca fiind Tozzia alpina – click pe numele ei pentru a o vedea !]
Alte flori !
Ne apropiem …
… de cascadele din așa-numitele Chei ale Dofteanei !
[În preajma celei mai mari este ascunsă o geocutie – amănunte pe geotrekking-cheile-dofteanei !]
Dincolo de chei, din dreptul unui canton silvic, părăsim valea Dofteanei …
… și urcăm, lejer, cca 3,5 kilometri pe un drum forestier, …
… pe care îl părăsim pentru un fost drum de exploatare, …
… ceva mai povârnit !
Apoi, o cărare și mai … și …
11:15
… ne scoate în Șaua Șandrului sau Porțile de Vânt (și nu Poarta Vânturilor) !
[În șa este ascunsă o geocutie – vezi geotrekking-portile-de-vant !]
Urcând spre Nemira Mică, …
… descoperim gura unui aven (promițător la prima … vedere !), …
… iar mai sus, o veritabilă … ciupercărie; …
… și trufele sunt niște ciuperci (acestea, nu tocmai comestibile ) !
Nu doar omul poate fi … (pe) stâncă, și stânca poate fi … (un fel de) om !
Pre … vizionare înainte de a ajunge …
13:00
… pe Nemira Mică, …
… unde spectacolul este … la înălțime; …
… răsplata e un … coș cu flori !
Cum se vede totul … ca-n palmă, ne putem ghici viitorul: suișul spre Nemira Mare și trecere de pe Ciunget pe Cleja !
În timpul popasului de pe Nemira Mică rezolvăm și o … geoproblemă, descoperind cutia consemnată pe geotrekking-nemira-mica !
Coborând de pe Nemira Mică, …
… devoalăm misterul încă unui geoascunziș
(vezi geotrekking-ciuperca-nemira-mica) !
Mai avem câțiva pași …
… până în Șaua Nemirei, …
… unde e rost de-un popas, apă de izvor și o geocutie (vezi pe geotrekking-saua-nemirei) !
Ne săltăm din (sic !) șa …
… și o luăm … la pas …
… spre alte zări, …
… în speță, cea mai … înaltă dintre ele, …
15:15
… Nemira Mare !
E ceva mai … săracă în panorame față de Nemira Mică !
[Nu și în geocutii – vezi geotrekking-nemira-mare]
Spre nord-est întâi, printre ienuperii de pe vărf, …
… apoi spre est, prin pădure, coborâm …
… la Bălțile Nemirei: …
… cea mică …
… și cea mare !
[Și aici este ascunsă o geocutie; vezi unde, pe geotrekking-baltile-nemirei !]
Nu ne mai săturăm de atâta frumusețe !
Ne smulgem totuși din mrejele ei …
… și pornim la drum, …
… cel care suie …
… pe-un umăr al Plaiului Ciungetu, …
18:15
… de unde trece, de-a coasta, pe Muntele Cleja.
Pe culmea Clejei coborâm, mai ales coborâm, dar mai și urcăm, dirijați de marcajul silvic de hotar între districte silvice (dublat un timp de pătratele hotarului de rezervație) !
Finalul a însemnat un lung drum de-a coasta, urmat, la reatingerea culmii, de o coborâre rapidă și pe întuneric pe un picior lateral, …
21:15
… în valea Dofteanei, la mașini !
Un alt traseu la Bălțile Nemirei este descris aici !
Nemira este un masiv vast (de tipul celor din Carpatii Orientali), care necesita ani intregi de explorare.
Lumea turistica urbana, vesnic grabita si superficiala, crede ca daca a pus piciorul odata pe varful cel mai inalt / a facut o bucata din zona centrala/, gata, “a terminat” “a stiut” “a rezolvat” “a bifat” masivul respectiv.
Ei nu stiu ca ce au “facut” ei e abia a suta parte din masivul respectiv.
Dimpotriva, chiar daca-ti dedici toata viatza explorarii unui singur masiv, dupa zeci de ani tot o sa mai ai pete albe pe harta si cotloane nestiute.
Padurarii (=cunoscatori profesionisti ai muntelui) au fiecare in raspundere abia cateva mici vai afluente (nici macar o unitate de productie =subdiviziune de ocol silvic), un masiv muntos [ce se intinde in doua judete] este peste puterile unui om, despre ce vorbim ??
Aveți dreptate, cu atât mai mult cu cât vă susține afirmația experiența pe care ați acumulat-o cu munții și dealurile dobrogene.
Am schițat o hartă a traseelor străbătute de noi în Munții Ciucului. Credeam că va ieși un păienjeniș din care nu se va înțelege mare lucru. Da de unde: am constatat că este insignifiant ceea ce cunoașstem (dacă se poate spune așa) după 30 de ani de preumblări, tot pe alte și alte coclauri ale acestor munți, față de ceea ce a rămas de văzut ! Culmea este că nu suntem deloc dezamăgiți !
si am uitat de capitolul “schimbari anotimpuri & meteo”, acelasi loc schimbandu-se radical nu doar de la un anotimp la altul, ci de la o zi la alta.
intr-un fel arata aceeasi poteca intr-o zi insorita si vesela, cand iti vine sa te intinzi in iarba si insectele zumzaie, si …chiar a doua zi (intorsatura meteo) cu neguri intunecoase, umezeala frig si ploi ce umfla izvoarele, totul a devenit deodata dramatic, MUNTELE ACELASI ESTE ALTUL.
Si multi intreaba “pai de ce iar mergi TOT ACOLO, n-ai FACUT zona ?”
Și de cîte ori ne-am “rătăcit” parcurgând același traseu, dar în sens invers sau în alt anotimp !
Foarte, foarte frumos traseul!! Privelisti minunate – nu tu Bucegi sau Fagaras sau…. este Nemira! Splendid!!
Unora le place … (și) Nemira !