Bahrinu, Ostrovu, Bouru … și Schitul Lipovenilor din Munții Tarcăului
Pentru a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! (în construcție)
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Traseul este descris aici !
7 septembrie 2014
Locuitorii satului Cut (Dumbrava Roșie/NT) provin din două sate nemțene de pe valea Cracăului (ce confluează cu Bistrița la Roznov, la cca 10 km de Cut), Troița și Nicorești (actual, Conțești), ce s-au stabilit în 1774, respectiv, în 1776, lângă un cot (al Bistriței ?), de unde, zice-se, și numele satului format de aceștia.
[Gheorghe Bulgăr și Gheorghe Constantinescu-Dobridor (în Dicționar de arhaisme și regionalisme, Editura Saeculum, București, 2013) precizează pentru “cut” înțelesul de “parte de sat, mahala” (specific pentru Moldova și Bucovina), dar și cel de “cal șchiop de un picior” !]
Monumentala biserică ortodoxă a satului, construită între 1903-1919, după planurile arhitectului italian Giovanni Maricici, din piatră cioplită, impresionează sau, cel puțin, atrage atenția, și prin eclectism: amestecul între stilul moldovenesc și cel specific bisericilor catolice apusene.
Cotul Bistriței de la Cut !
Pornim de la podul de peste Bistrița pe valea pârâului Sasca, …
… pe care o părăsim repede pentru a sui pe Dealul Cireșei, spre …
… Poiana Nicorești !
Pe măsură ce înaintăm prin poiană, …
… zările se tot deschid, …
…
… până ce drumul (foarte bine marcat cu bandă galbenă) intră în pădure; merge, cât merge, de-a coasta pe sub Bahrinu Mic …
… și ne suie în cele din urmă …
… pe plaiul …
… Bahrinu Mare !
După câțiva pași pe el …
… ne lăsăm spre valea Doamnei, …
… în Poiana Bahrinu Mare, la Schitul Lipovenilor !
Cunoscut și sub numele Bahrin, schitul, construit relativ recent (după anul 2000) de lipovenii din Piatra Neamț (cu biserică de pe la mijlocul sec. XIX – arsă în 1920, reconstruită în 1924 și iar arsă în 2008), amintește de un unul mai vechi, localizat pe o hartă din 1919 pe un afluent al văii Doamnei; acum, acolo, este în construcție o bisericuță (vezi imaginea pe panoramio sau pe amfostacolo.ro) !
[În preajma schitului se află un geoascunziș !]
Plecăm de la schit pe valea Doamnei, în amonte, …
… până pe cumpăna de ape ce o desparte de valea Sascăi, …
… de unde suim spre Vârful Ostrov, …
… de sub care aruncăm o ultimă privire spre schit !
Urmează curând …
… un alt punct de belvedere: Stânca Burlii !
În general, pe linia culmii, dar pe sub cele mai înalte vârfuri (Cristianu și Corni) și mereu prin pădure, ajungem …
… pe cumpăna de ape dintre valea Sascăi și cea a Calului.
Spre Calu …
… prindem o fereastră deschisă !
[Un traseu ce are ca obiective principale Piatra Șoimului și Gorganu îl puteți … parcurge pe muntesiflori.ro/gorganu/ !]
Poteca ne ține aproape de marginea pădurii, dar prin pădure !
În șaua dintre Gorganu și Bouru !
Pe Bouru mergem mai mult pe sub culme; …
… dar nu în exclusivitate !
Pe panta finală ne dirijează un drum de tras lemne, …
… ce ne scoate la gura Sascăi !
Addenda:
1. Fotoreportajul drumeției pe un alt traseu ce trece pe la Schitul Lipovenilor, dar și pe la bisericuța de pe pârâul Domnișoara, precum și pe la Stânca Burlii (cu imagini și ale acesteia) este prezentat pe muntesiflori.ro/socolet !
2. A se vedea răspunsul la comentariul de mai jos !
Salut !
Am cîteva mici comentarii:
1) În imagine panoramată cu Google Earth, denumirea pâraielor am senzația că nu prea corespunde cu realitatea (vedeți harta din cartea lui Grasu aici la http://www.land-streicher.de/muntii_nostri_dateien/muntii_tarcau_klein.jpg)
1.1) Pârâul Sirena este de fapt Pârâul Lung
1.2) Socolețul este de fapt Sasca
1.3) Pârâul Sărat este de fapt Orășanul
2) Pe viitor dacă mai treceți prin zonă, undeva pe dreapta Pârâului Sasca (aproximativ la intersecția cu linia care unește pe harta dv. de pe Google Earth – Piatra Șoimului cu vârful Bahrin) este o cascadă de vreo 8 m înălțime.
1) Nu știm în ce măsură denumirile pâraielor incriminate, așa cum apar ele pe harta din Munții Tarcău. Ghid turistic (Colecția Munții Noștri, nr. 43, Editura Sport-Turism, București, 1987) de C. Brânduș și C. Grasu, corespund cu realitatea ! Denumirile propuse de noi sunt preluate de pe planurile directoare de tragere 4370-Poeni-Calu și 4371-Piatra, ambele editate în 1917. Ceea ce, pe imaginea panoramică completată și corectată, prezentată mai sus, în Addenda, apare sub numele de pârâul Oroșanu, este înscris pe planul 4370-Poeni-Calu cu un nume, din păcate, ilizibil (Pohartele ?!). Denumirea Oroșanu se mai regăsește și pe unele hărți topografice militare. Noi nu am luat-o în seamă, pur și simplu, din neglijență ! Ați avut dreptate în legătură cu numele Pârâului Sărat, el este doar un afluent al Oroșanului. O altă modificare pe care am făcut-o se referă la numele muntelui Cristian, optând, în cele din urmă, pentru Cristan (pe planul 4370-Poeni-Calu apar ambele denumiri, dar cu grafia Christian/Christan); pe alte hărți topografice militare apar și variantele Cristăn/Cristănaș. Sperăm să putem intra, cândva, în posesia hărților silvice ce acoperă zona, care ar putea lămuri și toponimia, ce rămâne, pentru noi, încă, incertă.
2) Am poziționat, pe aceeași panoramă din Addenda, conform indicațiilor dv., cascada despre care vorbiți. Chiar avem de gând să mergem vara aceasta, din nou, în zonă !
Mulțumim pentru observațiile și comentariile dv. care ne-au prilejuit aprofundarea și clarificarea/corectarea informațiilor publicate, la a căror acuratețe chiar ținem !