Lacul Veselaru și Schitul Mastacăn din Munții Tarcăului

Pentru  a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! (în construcție)
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

5 octombrie 2014

Zona: Interfluviul Iapa-Nechit

 

 

 

 

 

 

 

 

Intrare în traseu: Luminiș
(Piatra Șoimului/NT) – fost Iapa
Obiective: Biserica de lemn,
biserica nouă

 

 

 

 

Răsăritul soarelui ne prinde în cimitirul satului Luminiș, …

 

 

… unde se află vechea biserică a satului.
A fost ridicată în 1874 din bârne de brad fixate pe tălpi de stejar așezate pe  temelie de piatră. A funcționat până în 1949. Recent, a fost acoperită cu tablă, iar exteriorul îmbrăcat cu draniță. Interiorul a fost golit, pereții fiind acoperiți, pentru protecție, cu șipci de lemn.
[Pentru a-i semnala existența s-a amenajat în preajmă un geoascunziș !]

Constructia noii biserici a început din 1914 (încă e neterminată), sfințirea ei făcându-se abia în 1949.
În curte se află un monument închinat eroilor satului Luminiș.
[Despre sat trebuie spus că, anterior anului 1965, a purtat numele de Iapa.]

 

 

 

Traseu: Luminiș – Dl. Mihușca – Lacul Veselaru – Plaiul Runcu – Bâtca Boghiului – Dl. Cercel – Dl. Oușoru – Schitul Mastacăn – Valea Mastacăn – Dl. Ciobotar – Luminiș

 

 

 

 

 

 

Traseul începe de la podul de peste pârâul Iapa (de lângă care, șoseaua ce traversează satul Luminiș, rămâne pe malul stâng al pârâului, îndreptându-se către satul Negulești), …

 

 

 

 

… urmând, inițial, o uliță …

 

 

 

… paralelă cu Iapa, până întâlnim albia unui mic afluent, Mihușca; …

 

 

 

… ne săltăm, cam … brusc, pe versantul ei stâng, adică, pe Piciorul Mihușca !

 

 

 

Printr-o fereastră, … decupată prin pădurea de sub creasta Mihușcăi (sau, mai bine spus, printr-o fereastră a pădurii … decupate de sub creastă), …

 

 

 

… zărim unul dintre obiectivele … ambițioase ale drumeției (667 m – cel mai cel, din acest punct de vedere) !

 

 

 

 

 

Ziua … Recoltei !

 

 

 

 

 

 

Trecem, imediat, dincolo de creastă, pe versantul dinspre Iapa, coborând spre …

 

 

 

 

… Lacul Veselaru !

 

 

 

 

 

Cu lungimea maximă de 50 m, lățimea medie de  30 m și adâncimea maximă de 12 m, lacul a apărut în 1940 în urma unei alunecări de teren, fiind format pe  treapta superioară a acesteia (de menționat că nu este un lac de baraj natural – vezi muntesiflori.ro/lacuri-de-alunecare) !

 

 

 

În preajma lacului este amenajat un geoascunziș !

 

 

 

De lângă coada lacului, abordăm un contrafort al Dealului Mihușca …

 

 

 

… care ne readuce pe coama acestuia, de unde trecem …

 

 

 

 

… pe Culmea Runcului, …

 

 

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

… oprindu-ne, puțin, sub Vârful Runcului, …

 

 

 

 

… pentru un respiro de … belvedere; …

 

 

… belvederea de pe vârf este însă una, realmente, de … largă respirație !

 

 

Părăsim curând culmea Runcului, cotind cu 90 de grade spre dreapta, în coborâre … rapidă !

 

 

 

Ieșim într-o poiană largă, … vestibul spre …

 

 

… culmea principală a interfluviului Iapa-Nechit (pe care o vom aborda, ocolind Bâtca Boghiului) !

 

 

 

Din poiană …

 

 

 

… ajungem repede la poteca de coastă de sub Bâtca Boghiului, …

 

 

 

… ce ne conduce pe piciorul sudic al bâtcii, cumpănă de ape între văile Nechit și Mastacăn; …

 

 

Se impune (prin … firea lucrurilor și a … locului) un popas !

 

 

 

 

Dincolo de valea Nechitului, interfluviul dintre ea și valea Tazlăului !

 

 

 

 

Privind spre valea Mastacăn reținem imaginea Dealului Cercel, ținta noastră … imediată !

 

 

Coborâm (… consistent) în șaua ce-l precedă, …

 

 

 

… unde suntem luați în … colimator …

 

 

 

 

 

… și apoi urmăriți îndeaproape de o … armie de … miorițe !

 

 

 

 

Tăiem, de-a coasta, o parte bună din vârful Cercelului, …

 

 

… descălecând apoi, de pe piciorul său sudic,  în … șaua dintre el și Vf. Oușoru !

 

 

 

Șuntăm și vârful Oușorului, ocolindu-l pe deasupra văii Mastacăn, …

 

 

 

 

… având drept țintă Schitul Mastacăn !

 

 

 

 

Bărăgan !

 

 

 

 

Șarpe-de-alun (Coronella austriaca – vezi amănunte pe romania-natura.ro !)

 

 

 

 

Înființat în 1996 de trei maici de la M-rea Văratec, schitul se pustiește după 1999, chiar după ce i se construise o bisericuță de lemn. Din 2001 devine schit de călugări, dar cu câte un viețuitor pasager, abia din 2002 populându-se prin venirea a 4 călugări de la M-rea Ceahlău. În 2004 arde biserica, în locul ei ridicându-se, în 2006, cea actuală, din bușteni; totodată începe și construcția bisericii mari. Hramul ei și implicit al schitului este Sf. Mare Mucenic Mina (de loc din Egipt, a trăit în timpul împăraților Dioclețian și Maximian, la sfârșitul sec. III d.Cr.).
[În preajma schitului este ascunsă o geocutie !]

 

 

De la schit vom trece pe Dealul Ciobotar, …

 

 

 

 

 

 

… după ce vom fi traversat valea Mastacănului !

 

 

 

 

 

Pe Dealul Ciobotar, …

 

 

 

 

 

… salbă-moale (Euonymus europaea) …

 

 

 

 

 

 

 

… și măcăleandru (Erithacus rubecula – vezi informații pe muntesiflori.ro/macaleandrul !)

 

 

 

Înapoi în Luminiș !

 

[Un alt traseu având ca principal obiectiv Lacul Veselaru este descris pe muntesiflori.ro/lacul-veselaru !]