În Poiana Preotesele de pe Preluca Tâlharului (Munții Tarcăului)
Pentru a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! (în construcție)
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
8 februarie 2015
Traseu: Camenca (Gura Paloșului) – Piciorul Rușilor – Vf. Popii – Plaiul Preoteselor – Poiana Preotesele – Culmea Preluca Tâlharului – Culmea Paloșului – Valea Paloșului – Gura Paloșului
7:45
La Gura Paloșului
După 2 km de … aval pe valea Camencăi, intrăm în traseu pe la gura Pârâului Frigărei, trecând pe lângă o ciudată clădire, cu aere (răsuflate) de vilă, căci acum e în ruină, a unui gater !
Prin spatele ei, suim pe un drumușor …
… de capre !
Tindem …
… să ne instalăm pe Piciorul Rușilor, …
… unde luăm act de … contextul peisagistic!
Drumul continuă, …
… desigur, suind !
Pături groase de nori … nimbostratus, încărcate de ninsoare, ne-au ascuns soarele, … precipitându-se înspre noi …
… și “răspândind fiori de gheață …
… pe ai țării umeri dalbi”; …
… ca și pe ai noștri !
Drumul se încolăcește pe după … grumazul Vârfului Popii, …
… scoțându-ne pe … spinarea … Preoteselor; …
… o culme lungă, lungă …
… pe care o străbatem pe un drum ce ține o curbă de nivel !
O șa, ceva mai joasă, premerge ultima … sută de metri până în Poiana Preoteselor !
Finișul ne mobilizează, …
… în ciuda … burzuluirii vremii !
Ședință a … comandamentului …
… de deszăpezire !
Răzbatem, în fine, …
… în poiană, …
13:45
… la stâna de sub vârful Preotesele !
De la stână, ocolim larg obârșia Paloșului, …
… luptând … vitejește cu nămeții, …
…
… pentru a prinde …
… culmea Prelucii Tâlharului, …
… un plai liniștit, mai mult …
… sau mai puțin !
Deviem destul de repede de pe ea, pe Culmea Paloșului (părăsind, spre nord-vest, hotarul silvic marcat cu “H”-uri, din dreptul bornei V 164) !
Mai mult coborâm, …
… dar mai și urcăm !
Decorul e mirific; …
16:45
… dar Vârful Paloș e prea departe și prea înalt pentru … ora la care îl privim !
Așa că, ne lăsăm de pe culme spre valea Paloșului; în drum, o cabană forestieră părăginită !
4 km de drum forestier !
18:15
Îmbarcarea !
Sentimentul acesta l-am avut și noi când, la prima oră a zilei, mergând prin satul cam pustiu, am întâlnit o sanie trasă de un cal, ce suia pe valea Camencăi. S-a tot dus, dispărând dincolo de ultima casă a satului și lăsând în urmă un firav clinchet de clopoței (parcă) ! Apucaserăm, totuși, să schimbăm două vorbe cu omul din sanie, după ce a oprit în dreptul nostru cu un “ptrrru” prelung, adresat calului: “Ieri, pe la amiaz’, în fundul Șugurei, un urs a răcnit la un fin al meu.” …
Pe la amiază eram aproape de Muntele Preotesele; sub noi era fundul Șugurei ! Desigur, uitaserăm de … fin !
iarna dramatica, adevarata,
cand localnicii se retrag in case,
muntii raman singuri in tacerea alba,
100% salbatici, ca in vremile primordiale.