La stogurile de piatră din Munceii Uture (Munții Tarcăului)

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

harta: Radu Pușcarciuc

Satul Bolătău (Zemeș/BC) – gura văii Stogul (de Piatră) – Năsosul – Iurta – Piatra cu Ceaun – Vf. Stogul de Piatră – Stogul de Piatră – Dl. Fârcuș/Piștoaia/Fărcașei – Cămila – Altarul – Crucișătorul – Cursa – Valea Stogului – Bolătău

Caracteristici:

– circuit, traseul realizând înconjurul bazinului văii Stogul de Piatră, afluent al Tazlăului Sărat.
– durata: 6 ore (vara);
– lungime: cca 8 km;
– diferenţă de nivel: cca 400 m;
– grad de dificultate: ușor.

Acces: Satul Bolătău aparține comunei băcăuane Zemeș, fiind accesibil din DN 2G, Bacău-Moinești, din sensul giratoriu de la ieșirea spre Bacău din Moinești. De aici se parcurge, spre vest, cartierul moineștean Lucăcești, din care se trece în satul/comuna Zemeș. După cca 13 km se intră, administrativ vorbind, în satul Bolătău. După încă 2 km ajungem, aproximativ, în dreptul gurii văii Stogul de Piatră. Precizăm că, după ce am trecut de indicatorul rutier ce ne semnalează că am intrat în localitatea Bolătău, va urma un prim cătun al Bolătăului, numit La Silvic (la capătul său nordic a existat un canton silvic). Reținem reperele de pe stânga drumului: biserica (Sf. Ioan cel Nou de la Suceava), intersecția DC cu drumul forestier ce duce la Mânăstirea Stitigoi/Zemeș, semnalizată printr-o placă indicatoare, intersecția următoare marcată de prezența unei mici capele/troiță. De aici, până la punctul de intrare în traseu mai sunt exact 400 m (46gr35min43,4secN; 26gr25min39,3secE; 599 m alt.); un drum de căruțe coboară din șosea în albia Tazlăului Sărat. Menționăm în mod expres că DC 180A, Zemeș-Bolătău, este asfaltat de curând, fiind în stare perfectă de circulație (cu excepția unei porțiuni de 300 m, în Zemeș, încă neasfaltată).

foto: Google Earth

Descrierea traseului: Traversăm Tazlăul Sărat prin vad pentru a prinde vizavi de locul de parcare capătul unui drum de căruțe ce înaintează spre un islaz larg așternut pe malul Tazlăului Sărat. Drumul se bifurcă îndată, ramura din dreapta traversând islazul paralel cu râul, cealaltă suind pieziș spre nord-est pentru a se instala pe un picior al culmii Uture, acesta, morfologic vorbind, reprezentând versantul drept al văii Stogul – pe unele hărți numit și Stogul de Piatră. De cum intrăm în pădure schimbăm direcția, îndreptându-ne strict spre est ! Totodată, pe măsură ce suie, drumul se instalează sub culmea interfluviului, avansând spre obârșia difuză a unui mic afluent al Stogului, de unde ieșim pe o potecă, spre dreapta, suind pe culmea ce formează versantul stâng al micului afluent. Pe coamă, puțin mai jos de unde ne-a scos cărarea, se află două aflorimente stâncoase, în cel mai apropiat putând fi observată o amprentă pozitivă a eroziunii, ce poate aduce cu forma unui nas, care, cu ajutorul imaginației și a litoglifelor de pe stâncă, poate fi completată până la relieful unei fețe umane; i-am spus Năsosul ! În cealaltă îngrămădire de bolovani se remarcă forma unui cort mongolez; de aceea i-am și spus Iurta; o mică amprentă negativă de pe una dintre fețele Iurtei a condus la acordarea unui al doilea nume pentru această stâncă: Piatra cu Deget !
Urmând coama, doar câțiva metri spre amonte, ajungem la drumul forestier așternut pe o bună parte a culmii principale a Munceilor Uture. Următoarea etapă se desfășoară exclusiv pe acest drum; după cca jumătate de kilometru, într-o poieniță de unde pleacă spre stânga un braț al drumului forestier, dăm peste impresionantul stei, înalt de 15 m, numit Piatra cu Ceaun sau cu Oală. Denumirea i se trage de la o amprentă negativă a eroziunii, în principal, areolare – cea … vinovată de forma circulară care a luat naștere -, combinată desigur cu forțele de dizolvare (a eventualului ciment calcaros din rocă), de dezagregare (îngheț-dezgheț) și de transport (a materialului mai puțin cimentat) ale apei. Ne menținem în continuare pe drumul forestier de culme, aflat însă pe o curbă de nivel inferioară coamei aflate în stânga noastră. După cca 300 m drumul o traversează printr-o șa a acesteia. E necesar să remarcăm acest fapt, aspect facilitat de prezența unui marcaj silvic aparte: două benzi roșii verticale care urmărește cu fidelitate linia culmii. Din șa, imediat ce sesizăm apariția marcajului silvic, îl vom urmări, părăsind drumul forestier. Suim astfel până pe Vîrful Stogul de Piatră, superlativul altitudinal al traseului (976 m). Este evidențiat de prezența bornei silvice II 333, înscrisă atât pe o piatră, cât și pe un arbore, încins cu două benzi roșii și una albă. De la bornă pornește spre vest, instalat pe muchia unui interfluviu dintre două pâraie de obârșie ale Stogului, un marcaj silvic realizat cu benzi verticale roșii, unice; este esențial să nu-l pierdem. O cărăruie firavă ne ajută la coborârea ce se accentuează (pe primii metri de … reală coborâre trecem pe lângă Piatra Despicată), pe măsură ce ne apropiem de masiva stâncă numită Stogul de Piatră sau Stânca cu (Trei) Brazi. Pierdem în altitudine aproape 100 de metri, pe care, desigur, îi vom … recupera la întoarcere.

foto: Marelena Pușcarciuc

Creștetul stogului se înalță la aproape 20 m înălțime, ițindu-se printre arborii deprimprejur, fiind vizibil de jos, din valea Tazlăului Sărat. Uriașul stei prezintă numeroase diaclaze (crăpături) și abriuri (excavații superficiale în pereți, asemănătoare unor guri de peșteră), dar și o masivă alveolă tip ceaun, aflată la vreo 8 m înălțime față de sol. Se poate ajunge la ea suind pe trunchiul unui pin suficient de apropiat de perete și care trece exact prin dreptul alveolei.
De pe Vârful Stogul de Piatră urmărim spre sud-est benzile duble ale marcajului silvic și, implicit, linia culmii principale a Munceilor Uture. Ajungem curând pe un vârf de 900 m, punct orografic și de răscruce a marcajelor silvice, borna de aici, VI 172 consemnând ultimul aspect: spre stînga, în coborâre, continuă culmea principală, direcția fiind sugerată de “H”-uri roșii vopsite pe arbori. Spre dreapta, arcuindu-se spre sud, se formează culmea Fârcuș; este marcată cu aceleași benzi duble roșii pe care am venit. Arcuirea culmii continuă, până ce ajungem să ne îndreptăm spre vest, rămânând pe aceasta din urmă până la apariția în peisaj a Vârfului Fârcuș (952 m), ocolit de potecă pe fața vestică, dar pe care noi îl cucerim. Aceasta pentru că printre stâncile îngrămădite pe el vom remarcam, cu oarecare atenție și insistență, o … cămilă culcată; i se văd bine cocoașele, capul cu un ochi și labele din față. Puțin sub vârf, pe fața sudică, se află borna II 343, din dreptul căreia marcajele silvice se despart: benzile duble coboară spre sud, iar spre nord-est, muchia unui picior e marcată cu benzi verticale simple; e direcția și marcajul pe care le vom urma cu strictețe până vom coborî în valea Stogului. După câteva minute, întâlnim, în potecă, stânca numită Altarul. E formată dintr-un soclu, pe care stă, parcă într-un echilibru precar, înclinată, o … placă groasă, cvasidreptunghiulară dacă o privim dintr-o anumită poziție. Cu 5 minute mai jos trecem pe lângă Crucișător, format din două corpuri suprapuse, masive și prelungi; privit din … față, cel de deasupra arată precum prova unei nave. După încă un minut o altă fantezie ni se induce: o placă paralelipipedică ce pare susținută într-o poziție oblică de doar doi bolovani parcă puși contra tendinței normale de cădere, doar pentru un timp sau pentru o nevoie ! De aceea i-am spus Cursa ! Coborârea ce urmează se accentuează, pădurea parcă e mai sălbatică, dar dintre stâncile care ne mai răsar în cale nu ni se mai relevă niciuna anume. Ne trebuie 20 de minute să ajungem până în valea Stogului, un pârâu cu un debit bogat, motiv pentru care apa îi este captată (vom vedea mai jos bazinul, încropit cam primitiv), probabil pentru alimentarea Zemeșului. După un sfert de oră de mers pe vale ieșim la larg într-o zonă cu vegetație arbustivă bogată și sălbăticită. O potecă de vaci ne ajută să traversăm această junglă și să ajungem la un șir de poieni aflat pe malul drept al Stogului prin care coborâm până în mrginea unui pâlc de răchiți, aproape de malul Tazlăului Sărat și de marginea islazului pe care l-am traversat la intrarea în traseu. Suntem la vreo 150 m est de punctul de parcare.

Un fotoreportaj al unei drumeții pe acest traseu este prezentat pe muntesiflori-stoguri !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !