Adoxa moschatellina

Dacă noi nu avem, vedeţi imagini ale speciei, executând click pe numele ei !
Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !

Adoxa moschatellina L. (frăguliţă, frăguţă, moscuşor) – ADOXACEAE

Sinonime: Adoxa inodora C.B.Clarke, A. moschata Dulac, A. tuberosa Gray, Moschatella adoxa Scop., Moschatellina adoxa All., M. fumariaefolia Gilib., M. fumariifolia Bubani, M. generalis E.H.L.Krause, M. tetragona Moench.

Numele genului, dat de Linnaeus, înseamnă în greacă “fără glorie”, aluzie la micimea plantei (12 cm) care, adăugată la culoarea necontrastantă a floricelelor – verzulii –, o face aproape imperceptibilă. Epitetul specific ”moaschatellina” se referă la mirosul de mosc emanat de plantă. Este răspândită prin pădurile mai reci ale Europei, Asiei, nordului Africii, Americii de Nord. Limita nordică ajunge pâna în regiunile arctice, iar cea de înălţime pâna la etajul alpin. Poate fi găsită în păduri întunecoase şi dese, de-a lungul râurilor şi şanţurilor, pe pantele râpilor. Înfloreşte foarte devreme – la noi în martie-aprilie, înainte de a înfrunzi arborii. Prezenţa A. mochatellina este considerată a fi un indicator al solurilor calcaroase.

Are o tulpină subterană sub formă de rizom scurt şi albicios şi stoloni anuali, subpământeni, subţiri şi  alungiţi, cu frunzuliţe incomplet dezvoltate şi, de regulă, o singură tulpină aeriană.

Frunzele bazale, care cresc în jurul rădăcinii, una sau două, sunt alternante, compus ternate (fiecare limb este divizat în trei şi fiecare parte se divizează, la rândul ei, tot în trei), cu un peţiol lung. Cele care se dezvoltă pe tulpină sunt opuse, biternate şi tind să se micşoreze spre vârf, având peţiolul mai scurt decăt cele bazale.

Forile sunt compuse, adunate câte 5-6, ca într-un capitul, mici, galbene-verzui, formând un buchet cu tijă lungă, cimos.

Florile, ca şi restul plantei, emit un caracteristic miros de mosc, dar numai dimineaţa când încă nu s-a uscat roua; rupte, îşi pierd mirosul. Perioada de înflorire este scurtă, polenizarea făcându-se cu ajutorul insectelor, dar şi prin autopolenizare.

Fructele sunt bace uscate cu seminţe distincte, tari, şi se răspândesc de către peşti atunci când plantele cresc pe cursuri de apă (când fructele se maturizează, tulpina se înmoaie, se îndoaie şi fructele ating suprafaţa apei), de păsări şi de animale.

Părţile ierboase ale plantei erau folosite, cu ani în urmă, în scopuri medicinale.

Dacă vreţi să aflaţi informaţii şi despre alte specii de plante, executaţi click aici !