Pe “Nr.2” din Munții Trotușului, Ciudomiru !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Pentru a citi descrierea traseului, executaţi click aici – în construcție !
4 octombrie 2015
Traseu: Ghimeș (Gura Șanțului) – Monumentul lui Emil Rebreanu – Ruinele postului de grăniceri – Dealul Biliboc [Vechile amplasamente militare] – Mt. Biliboc [Monumentul grănicerilor secui] – Mt. Stânișoara – Colțul Stânei – Mt. Șipoțelu – Vf. Ciudomiru – Mt. Borțoasa – La Căldări – Mt. Cuchinișu – Coasta Ciungilor – Gura Șanțului
7:30
Ne întoarcem la gura Șanțului după ce …
… am vizitat mormântul și monumentul închinat lui Emil Rebreanu.
Execuția sublocotenetului Emil Rebreanu a avut loc la 14 mai 1917. A fost reînhumat în locul actual în 1921, în urma demersurilor fratelui său, scriitorul Liviu Rebreanu. Monumentul a fost realizat în anul 2012 de un colectiv de artiști plastici.
[În incintă se află un obelisc ridicat în cinstea ostașilor sovietici căzuți pe aceste meleaguri în Al Doilea Război Mondial, ca și mormântul lor comun; și o geocutie !]
De sus, din incinta monumentului, căpătăm o orecare idee despre intrarea în traseu !
Primii pași îi parcurgem sub impresia indusă de imaginea Cetății Rákóczi și a Pietrei Nasului, aflate dincolo de Trotuș !
Un scurt ocol …
… ne saltă deasupra ruinelor postului de graniță maghiar.
Ne aburcăm, cât se poate de direct, pe muchia dealului din spate, …
… până pe un platou, în marginea căruia se află urmele unor vechi lucrări genistice, …
… reprezentând amplasamente de artilerie de prin sec. XIX !
Se deschid orizonturile …
… pe măsură ce urcăm …
… !
Ceva mai sus, …
… în spatele unei gospodării de vară, …
… dăm peste un alt amplasament militar, din aceeași perioadă cu precedentul !
Undeva … jos, în dreapta, pe valea Șanțului, …
… se zărește Mânăstirea Prodromița !
Popas în circumstanțe … peisagistice noi; …
… la fel și urcușul, în continuare !
Ne angajăm pe panta ce duce, pieziș …
10:15
… și ocolit, spre Vf. Biliboc, …
… de pe care coborâm până la monumentul închinat grănicerilor secui căzuți în luptele duse cu armata rusă, ce a forțat în 1944 depășirea Pasului Ghimeș-Palanca, nu pe vale – zdravăn fortificată -, ci pe crestele munților împrejmuitori !
Trecem și pe la una dintre multele cruci răspândite pe pantele acestor munți și care consemnează mormintele ostașilor – unguri, germani, ruși – morți în acele lupte (… dar și pe la o geocutie aflată în apropiere) !
Revenim, pe sub Vârful Biliboc, la traseul principal, …
… urcând spre Muntele Stânișoara !
De pe el se poate închide în Ghimeș un alt circuit, pe un traseu descris, în imagini comentate, pe muntesiflori !
Noi mergem însă … înainte și în … sus !
Dovedim mai întâi Colțu Stânei !
Șipoțelu este următorul vizat !
12:00
În pitoreasca șa dintre ei, un popas este … tentant; …
… avem astfel timp să ne … inventariem ultimele … achiziții botanice …
… și zoologcice !
Părăsim șaua, recuperând rapid ce-am coborât !
Profităm de demaraj, …
… și nu mai oprim …
… (decât un pic !) …
… până în poienile de la poalele Șipoțelului; …
… ne … tragem … repede sufletul, când ajungem pe coama Șipoțelului …
… și în … treacăt apoi, de-a coasta, … pe sub vârful lui !
“Divan” ad-hoc pentru a stabili: urcăm pe Ciudomir sau îl șuntăm ?!
Imaginile vorbesc de la sine (dacă-l șuntam, nu mai urcam) !
Pe un vârf intermediar,
primul peste 1.600 m de pe traseu !
[Crezându-l Ciudomiru, s-a ales cu o … geocutie !]
Între el și Ciudomir, din spatele perdelei de molizi, …
… ne atrag atenția resturile unei structuri militare provenite, probabil, din timpul celui de Al Doilea Război Mondial !
14:00
Siestă pe Ciudomir, la 1.649 m !
Pentru a continua traseul pe culmea cea mai înaltă a Munților Tarcăului, până aproape de … capătul ei nordic de unde va urma coborârea la gura Șanțului, efectuați click aici !
Apropo de monumentul de la mormântul fratelui lui Rebreanu, știu că ce m-a scos din sărite a fost faptul că era evident mai puțin îngrijit decât cel al ostașilor sovietici (care monument sovietic a fost amplasat acolo cu un scop evident). Deh…
Dacă ar fi vorba doar de neglijență, până la urmă un fapt minor, problema s-ar rezolva simplu. Lucrurile stau mult mai grav însă, căci discutăm, și nu doar în acest context, despre nivel de (sub)cultură. E suficient să privim vizavi, peste “graniță” – cea dintre comunele Palanca și Ghimeș -, și să vedem cum arată memorialul de lângă bisericuța de la Kontumac (fosta carantină a postului de frontieră) sau fostul canton feroviar, acum muzeu feroviar, în comparație cu, de pildă, noul monument dedicat lui Emil Rebreanu, cel din 2012, căruia i s-au exfoliat deja basoreliefurile, în parte fiind și distruse, dar și cu întreaga concepție de pe urma căreia a rezultat ansamblul memorialului lui Emil Rebreanu, de foarte prost gust; ca și materializarea ei.
Cât privește monumentul dedicat ostașilor sovietici și mormântul comun de alături, e o chestiune pe care autoritățile ar fi trebuit să o rezolve de mult, atribuindu-le o nouă locație; cred însă că nici nu și-au pus problema.
Fain ! Am văzut că ați dat peste un (probabil) cuib de mitralieră. Apropo de asta, că tot (aproape) am terminat articolul de scris… Dacă veți avea vreodată timp să ajungeți și pe la Cârlibaba, poate ar fi frumoasă o tură de jur-împrejurul acesteia, pentru a înțelege ce s-a întâmplat acolo între 19 și 22 ianuarie 1915 (https://ro.wikipedia.org/wiki/B%C4%83t%C4%83lia_de_la_C%C3%A2rlibaba).
Foarte instructivă, dar și, cu adevărat, plăcută, lectura articolului dv. Am fost de două ori prin apropiere – peste Oușorul Munților Suhard -, de aici și impresia mai aparte indusă de descrierile arealului bătăliei. Când vom mai trece prin zonă fiți sigur că o vom face și cu gândul la cele citite.
Amplasamentele militare de la Ghimeș sunt de prin sec. XIX – am găsit un articol scris în limba maghiară despre ele. Informațiile respective – după ce vom reuși traducerea în românește – vor constitui substanța unui articol ce va face referire și la fortificațiile liniei Arpad, cele ale căror urme le-am văzut pe la Lunca de Jos și Lunca de Sus.
Am lăsat la final o remarcă legată de articolul dv. despre Bătălia de la Cârlibaba, în … contextul reportajului nostru ! Poate dv. ați sezizat legătura; o precizăm, mai ales, pentru a incita, pe oricine, la citirea articolului în cauză:
Trupele Imperiului Austro-Ungar, care au câștigat bătălia, au fost formate, preponderent din polonezi. Trupele rusești, care au pierdut bătălia, au fost conduse de un polonez, căruia i s-a și … pus în cârcă originea etnică, drept motiv al eșecului de la Cârlibaba. Nu aduce aminte acest aspect de Emil Rebreanu al cărui mormânt l-am vizitat în drumeția descrisă ?!