Uti…dava, … nu e dava !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Cu ceva timp în urmă[1], pe marginea fotoreportajului unei drumeții[2] la ceea ce este, pe meleagurile trotușene îndeosebi, cunoscut – cu multă mândrie locală (de ce?) -, ca fiind polisul ptolemeic Utidava, adică la situl arheologic numit generic “Tisești”, ne exprimam îndoiala cu privire la ipoteza – avansată și apoi acceptată ca o (cvasi)certitudine de literatura noastră istorică – a identificării așezării dacice fortificate (?) de la Tisești cu Utidava despre care vorbește (doar – conform cunoștiințelor de până acum) Ptolemeu ! Am explicat sorgintea acestei îndoieli, adăugând însă și o propunere – zicem noi, destul de constructivă – de a reevalua modul de interpretare și de prelucrare a informațiilor pe care le oferă unica sursă istorică ce pomenește despre Utidava; ni s-a părut a avea o logică frizând contradicția raționamentul celui care a susținut, primul – regretatul academician Alexandru Vulpe[3] -,  identificarea incriminată de noi: Utidava lui Ptolemeu (și, repetăm, deocamdată, doar a lui) nu este acolo unde spune Ptolemeu că este pentru că, de fapt, acesta a poziționat-o … acolo doar dintr-un imbold … estetic, coordonatele atribuite de el Utidavei (ca și cele ale altor polisuri vecine), fiind un <adaos abstract> la text, <de dragul simetriei>; iar cealaltă (singură) premiză a silogismului lui Alexandru Vulpe, una lingvistico-pseudogeografică (se vorbește despre Uz ca despre un afluent al Oituzului, … foarte fals),  ni s-a părut extrem de superfluă[4]. Oricum, concluzia, cum că Utidava lui Ptolemeu nu este cea descrisă de Ptolemeu, dar că Utidava descrisă de Alexandru Vulpe este … Utidava lui Ptolemeu pare că aduce puțină atingere, cum spuneam, logicii formale.

Ni se pare chiar a fi un fel de … rapt al unor … drepturi de autor, mai ales că putem vorbi chiar de o recidivă … genetică: tatăl lui Alexandru Vulpe, un alt mare arheolog român, Radu Vulpe[5] (1899-1982), a identificat Cetatea de la Poiana/GL cu Piroboridava, menționată întâia dată tot de Ptolemeu, doar pentru că această <identitate … se impune neîndoios>; alt argument era că Ptolemeu se referea la Piroboridava, numind-o “polis”, adică, spune Radu Vulpe, <“oraș”, tocmai pentru funcțiunea de centru economic pe care o îndeplinea în cadrul unui trib getic>. Și – continuă Radu Vulpe – <rolul său strategic este confirmat în preajma războaielor dacice ale lui Traian, prin papirul Hunt (…), în care este pomenit un detasament de ostași romani fixat aici …>[6]. Azi este știut că accepțiunea dată de Ptolemeu termenului “polis” e departe de ceea ce spune Radu Vulpe[7]. Iar adaosul … argumentativ – ar fi fost astfel măcar dacă “polis” ar fi fost egal cu “oraș” -, privind Papirusul Hunt[8], nu se leagă de nicio realitate: în izvorul antic … pomenit se face vorbire despre Piroboridava, dar fără vreo localizare; apoi, nu a fost descoperită nici o dovadă a vreunei funcții militare a cetății de la Poiana[9]. Legat de acest din urmă aspect, dacă ar fi reală coincidența Poiana=Piroboridava, prezența garnizoanei romane în cetatea dacică ar fi putut lăsa în urmă dovezi epigrafice; o șansă ce nu trebuie, încă, neglijată; și, desigur, nici pentru altă identitate actuală a Piroboridavei[10] !

Interesantă este și … odiseea altui polis ptolemeic, Tamasidava. După descoperirea ei din 1962 și săpăturile arheologice (1963-1966) la cetățuia de la Brad/BC, <rezultatele cercetărilor de aici> i-au dat posibilitatea arheologului Vasile Ursachi să o identifice cu Tamasidava (fără nicio altă explicație, decât că la primele cercetări ale sitului a participat și … Alexandru Vulpe – n.n.)[11]. Într-o comunicare din 1969, același V. Ursachi[12], <înmoaie> puțin această concluzie, definind-o acum ca o <identificare foarte probabilă> și dând … vina pe Alexandru Vulpe pentru ea. “Delimitarea” e cauzată de descoperirea, între timp (în 1968), a unei noi cetăți dacice, la Răcătău/BC. Cum Radu Vulpe și, implicit, Alexandru Vulpe localizaseră deja Piroboridava pe Siret, la Poiana, Tamasidava fiind și ea, în prima fază, localizată, tot pe Siret; iar cum pe harta lui Ptolemeu nu figura niciun polis dacic între acestea două, și pentru că cetățuia de la Răcătău … trebuia să poarte și ea un nume (dar de ce, neapărat, ptolemeic ?), i s-a spus … Tamasidava; dar ca să nu rămână acum cetățuia de la Brad fără … “coledzi”, i s-a găsit repede altul … disponibil, bineînțeles, tot de pe harta lui Ptolemeu, Zargidava. Brodeala era cum nu se putea mai fericită, Zargidava fiind ultima “necunoscută” de pe valea Siretului (așa cum interpretase Alexandru Vulpe localizările celor trei “polisuri” în op. cit.), așa că, în felul acesta, <s-ar – de remarcat totuși, optativ-condiționalul – n.n. – încheia seria polis-urilor de pe Valea Siretului date de Ptolemeu …> !
Să discutăm acum puțin despre … ideea principală ce-i mână în … luptă pe toți cei care sunt de partea lui Alexandru Vulpe; pentru că trebuie spus, există totuși o … bătălie, de idei, desigur, cu privire la localizările polisurilor ptolemeice, inclusiv când vorbim despre cele trei, sau cel puțin despre Piroboridava. Spune, tot Vasile Ursachi, în continuarea concluziei finale citată în paragraful anterior, că se exclude totodată din discuţie identificarea Piroboridavei cu cetăţuia de la Barboşi, susținută de unii (Nicolae Gostar et alii[13]), la un moment dat.

În plus, mai spunem noi – în logica lui Vasile Ursachi -, ar ieși din discuție și amplasarea Piroboridavei, Tamasidavei, Zargidavei pe malul stâng al Prutului, așa cum apare pe foarte multe hărți vechi: Ortelius, cca 1595, J. Janssonius, 1658, Kaerius, cca 1659, Nicolas Sanson, 1699 (ultimele trei, după Ortelius), Baldwin & Cradock, 1830, Alexander G. Findlay, 1849, Sydney Hall, 1850 (după Findlay), J.G.F. Droysen, 1886 etc. Ipoteza lui Alexandru Vulpe are ca fundament poziționarea pe harta/hărțile lui Ptolemeu a Piroboridavei, Tamasidavei, Zargidavei în stânga Siretului, dar lângă el, interpretarea dată indicației ptolemeice fiind însă … ad literam, fără a privi (critic) chiar harta (ca să nu mai vorbim de ignorarea sau … persiflarea coordonatelor indicate de Ptolemeu). După primele hărți care au urmat celei ptolemeice ce au cam copiat-o, au apărut curând și altele care, sesizând unele incompletitudini (inadvertențe, contradicții, erori) la Ptolemeu, au încercat să le rezolve; așa este cazul cu râul Siret. Pe harta lui Ptolemeu este numit Hierasos (azi, unanim acceptat ca nume al Siretului) râul ce formează hotarul de est al Daciei.

S-ar părea că Ptolemeu încurcă Siretul cu Prutul, poate explicabil, gurile de vărsare ale celor două râuri fiind foarte apropiate și, mai ales, ambele apropiate de polisul Dinogetia, în dreptul căreia localizează Ptolemeu gura Hierasosului; ceea ce e corect, dar ridică semne de întrebare descrierea, în continuare, a graniței de est: din gura Hierasosului spre nord (pe Hierasos ? – n.n.), până la amintitul cot al fluviului [Tyras – n.n.]; anterior, descriind granița de nord, Ptolemeu pornise de la amintitul cot al Tyrasului (Nistrul – n.n). Pe harta lui Ptolemeu apare desenat, drept Hierasos, râul Prut. Oricum, la cotul Tyrasului, doar de pe Prut se poate ajunge, de pe Siret mai greu, din cauza … Prutului ! Nu putem ști dacă Ptolemeu (însuși) a încurcat numele celor două râuri sau, pur și simplu, a … neglijat să numească râul Prut drept granița de est a Daciei; căci, să nu uităm, îi atribuim lui Ptolemeu un text, oarecum, … apocrif ! Interesant este că o problemă similară se ridică și în legătură cu granița de vest, pe care Ptolemeu o stabilește pe Tibiskos; analizându-i cu atenție textul, reperele și harta, se poate ajunge la concluzia că Ptolemeu a … amestecat și aici apele: pe cele ale Tisei superioare cu cele ale Timișului inferior, creând un râu inexistent în realitate, numit de el Tibiskos (azi, este cvasiunanim acceptat că numele reprezintă Timișul, deși cercetătorii maghiari îl revendică pentru Tisa)[14]. Așa cum am precizat mai sus, hărți ulterioare apariției traducerilor Geografiei lui Ptolemeu, începând (în enumerarea noastră) cu cea a lui Ortelius (1595), preluându-l critic pe Ptolemeu, repară inadvertența de pe harta acestuia și includ, la locul lor, atât Siretul (Hierasosul), cât și Prutul; mai mult de atât, de pildă, Adrien-Hubert Brué specifică pe harta sa (1826), pentru Prut, alături de numele mai cunoscute ale sale (Porata, Pyretus) și Hierassus, în aces caz cu menționarea sursei: Ptolemeu; numește, însă, Siretul Ararus. Ei bine, cel puțin pe hărțile exemplificate, cele trei polisuri dacice apar localizate în stânga Prutului[15].
La această poziționare am ajuns și noi, întâmplător: ca un corolar al demersului nostru de a stabili poziția Utidavei, în coordonate moderne, acordând credit sistemului de coordonate ptolemeic; am expus pe larg baza metodologică pe  http://www.muntesiflori.ro/utidava-2/ ! Toată … susținerea de mai sus nu o dorim însă înțeleasă ca atare, în sprijinul rezultatului nostru anterior. Pur și simplu, sugerăm un alt punct de vedere asupra “cestiunii” polisurilor de pe Siret, și nu numai: dacă tot facem apel la notorietatea lui Ptolemeu, căutând a-i pune … marca pe un … produs ce pare sau se dorește să-i aparțină, măcar să … citim cu mai multă aplecare … cartea tehnică a … originalului !

__________________________________________

[1] – http://www.muntesiflori.ro/utidava-2/

[2] – http://www.muntesiflori.ro/utidava/

[3] – Alexandru Vulpe (1931-2016) – istoric și arheolog român, membru al Academiei Române, președinte al Secției de Științe Istorice și Arheologie, director al Institutului de Arheologie “Vasile Pârvan” [pe ro.wikipedia.org].

[4] – Alexandru Vulpe – Ptolemy and the ancient geography of Moldavia, Studii Clasice, Vl, București, 1964.

[5] – Radu Vulpe (1899-1982) – istoric, arheolog și epigrafist român, discipol al lui Vasile Pârvan  [în Carpica, XV-1983, Bacău]

[6] – http://convorbiri-literare.dntis.ro/INTERVIUiun9.html

[7] – “polis”=”așezare mai răsărită”, conform Sorin Olteanu, în traducerea Geografiei lui Ptolemeu [pe http://soltdm.com].

[8] – Papirusul Hunt (după numele descoperitorului, papirologul egiptean Arthur Surridge Hunt – 1871-1934), datat 105-106, este un “pridianum”, ordin de zi al armatelor romane, ce atestă faptul că părți din Cohors Prima Hispanorum Veterana, se aflau la Piroboridava în garnizoană, o altă parte,  la Buridava [în Marin Popescu-Spineni – România în izvoare geografice și cartografice, Edit. Științifică și Enciclopedică, București, 1978 (pe http://en.calameo.com) sau în Florian Matei-Popescu – The Roman Army in Moesia Inferior, Centrul pentru Studii Militare Romane, 7/2010, București (pe https://www.academia.edu)].

[9] – Denumirea pe care i-a dat-o Vasile Pârvan (în Castrul roman de la Poiana și drumul roman prin Moldova de Jos, Analele Academiei Române, Memoriile Secțiunii Istorice, XXXVL/4, București, 1913 – pe http://www.cimec.ro) nu se justifică, nebazându-se decât pe … impresia lăsată asupra autorului de poziția dominantă a locului în sine față de peisajul înconjurător.

[10] – Potrivit descoperitorului, papirusul (Hunt) este un registru al cohortelor romane din Moesia Inferioară;  implicit, Piroboridava și Buridava aparțineau acestei provincii și nu Daciei (cum, de altfel, precizează și Ptolemeu, referitor la Piroboridava). Capetele de pod cu prezență militară romană – certificate prin descoperiri arheologice – la frontiera dintre Moesia Inferioară și Dacia (din perioada despre care vorbește Papirusul Hunt) sunt Barboși (nume antic necunoscut, presupus a fi Dinogetia, Piroboridava sau, mai târziu, Turris), Cartal/Orlovka (identificare probabilă cu anticul Aliobrix, azi în Ucraina), Tyras (Cetatea Albă, tot în Ucraina). Identificarea Piroboridavei cu Poiana/GL, conform cu Radu Vulpe, ar presupune un cap de pod instalat dincolo de graniță, în teritoriul dac; dacă, de pildă, acceptăm forntierele propuse de Nicolae Gudea (în Der untermoesische Donaulimes und die Verteidigung der moesischen Nord- u. Westküste des Schwarzen Meeres. Limes et litus moesiae inferioris (86-275 n. Chr.),  Sonderdruck aus Jahrbuch des Römisch-Germanischen Zentralmuseums Mainz 52, 2005 [pe http://journals.ub.uni-heidelberg.de].

Privind, și superficial, harta, sare în ochi cât de departe (chiar … aerian vorbind) sunt așa-zisele Tamasidava=Răcătău și Zargidava=Brad față de limesul Moesiei Inferioare ( cca 50 km, respectiv cca 100 km); dacă pot fi acceptate erorile firești privind coordonatele polisurilor ptolemeice, chiar să credem că Ptolemeu nu știa pe ce … lume se află cele două polisuri, în speță, adică nu în Moesia Inferioară (cum credea el)  ci, de fapt, departe (nu vorbim și despre Piroboridava aflată, poate, mai aproape de “granița” Moesiei Inferioare – destul de … difuză în sudul Moldovei de azi), în Dacia (cum s-au lăsat convinși cei mai mulți dintre arheologi) ? Ce putem crede ? Că Ptolemeu, având o listă de polisuri (date prin distanțele dintre ele sau față de unul sau altul dintre ele), le-a stabilit coordonatele și, apoi, în funcție de cum s-au repartizat ele pe harta sa, le-a precizat și apartenența la un stat sau altul, la o provincie sau alta ? Ptolemeu era conștient de erorile intrinseci ale sistemului său de coordonate (măcar de cea dată de aproximația de 5 minute dintr-un grad de-al său, pe care și-a fixat-o el însuși) – la care se cumulau și cele pe care nu le bănuia (legate de forma globului pământesc) -, încât să accepte ca firești unele inadvertențe … nefirești între harta sa și realitate și să caute să le ajusteze; cum ar fi, poate, … apariția unor polisuri din Dacia pe harta Moesiei !

[11] – V. Ursachi – Cercetări arheologice efectuate de Muzeul din Roman, Carpica, I, Bacău, 1968

[12] – Contribuţii la problema aşezărilor dacice de pe Valea Siretului, Memoria Antiquitatis, I-1969, Piatra Neamț

[13] – … precizați în cuprinsul articolului citat, la nota 12.

[14] – Problematica în jurul râului Tibiskon a fost dezbătută de Sorin Forțiu în Tibisko-ul Ptolemeic ≡ râul Tisza ori Timiș ? Ori amândouă ?!, Arheovest II/2, Timișoara, 2014 [pe https://www.academia.edu].

[15] – Totuși, măcar pentru Piroboridava, având în vedere poziția ei pe hartă – foarte aproape de gura Hierasosului (ptolemeic) – nu-i putem exclude posibila localizare pe malul drept al Prutului; ipoteza Barboși=Piroboridava nu este, astfel, deloc fantezistă, ba chiar incitantă, dacă adăugăm și rolul militar pe care l-a jucat Barboșiul, exact în perioada la care se referă Papirusul Hunt. Deocamdată nu s-a descoperit nici un artefact care să certifice prezența cohortei Prima Hispanorum Veterana la Barboși; dar, cine știe, deși starea de distrugere a sitului de la Barboși nu prea mai dă speranțe legate de viitoare investiții/săpături/descoperiri arheologice !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !