La Pietrele Muierilor din Obcina Mare a Bucovinei
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Expediția <Bucovina-2017>, în Obcinele Bucovinei și în Munții Țibăului.
5 zile, 25-29 iulie 2017, în Obcinele Bucovinei
– fotoreportajul traseului din prima zi, la lacurile Iezer și Bolătău din Obcina Feredeului, e prezentat aici !
– fotoreportajul traseului din ziua a II-a – din Munții Țibăului pe Obcina Mestecăniș – poate fi vizionat aici !
– obiectivele zilei a III-a, în principal, Vârful Lucina, sunt prezentate aici !
– ziua a IV-a a fost destinată Obcinei Feredeului, cuceririi secundului celui mai înalt vârf al ei; click aici pentru a vedea fotoreportajul !
Fotoreportajul ultimei zile a expediției (pe Obcina Mare, la Pietrele Muierilor) e prezentat … mai jos !
Traseu: Solca (gura pârâului Piatra) – Dl. Sârba – Culmea Popasului – Poiana Fagului – Pietrele Muierilor – Valea Solcuței – gura Pietrei
– lungime: cca 11 km;
– denivelare: cca 450 m;
– durata: cca 6 ore.
[6:00] Părăsim … dis-de-dimineață Pensiunea Severin …
… auto…portându-ne, cale de 70 km (60 pe DN 7A până în Marginea și restul pe DN 2E) – în condiții de … nota 8 – în Solca !
[Solca trebuia/trebuie vizitată, măcar pentru mânăstirea lui Tomșa-Vodă (1611-1615; 1621-1623) și fabrica de bere (acum, ruine) construită de austrieci, în 1810, lângă mânăstire; nu întâmplător, căci călugării de aici fabricau deja bere la acea dată și, mai mult de atât, beciurile mânăstirii au fost folosite pentru depozitarea berii, fabrica trecând chiar în administrarea mânăstirii !]
Ieșim din Solca prin extremitatea ei vestică urmând 1 km drumul forestier de pe valea Solcuței …
… până la barajul unui mic lac de acumulare; cum bariera de aici era ridicată, …
… am parcat mașinile cu … 400 m mai sus, la gura pârâiașului Stânca, …
… pe unde vom și intra în traseu ! [7:45]
Urmăm drumul de tractor de pe dreapta Văii Stânca …
… până prindem – după vreun sfert de oră – un picior, relativ abrupt, …
… pe care suim susținut …
… ajungând la marginea unui abrupt – spre valea Solcuței – mascat însă de pădure; suntem pe muchia Dealului Sârba !
Schimbăm direcția cu 90 de grade spre dreapta, … dar nu și unghiul pantei, …
care se liniștește, totuși, destul de repede, în dreptul unui grup de stânci masive, …
… de tip faleză …
… !
Imediat, ajungem pe un mic vârf, evidențiat morfologic doar de orizontalizarea, apoi, pentru un scurt timp, a culmii; …
… urmează încă un vârf, o șa, …
… iar un vârf, și iar o șa …
… ce precedă un urcuș ceva mai lung spre una dintre culmile principale ale Obcinei Mari …
… pe care poteca pastorală, pe care o abordăm, o evită un timp; …
… curând ne suprapunem peste drumul de culme – ce se aține, un timp, sub ea – marcat turistic cu bandă albastră (pe parcurs vom regăsi rare semne ale unei variante … grafice a sa, benzi albastre orizontale). O șa poienită e punctul în care ne instalăm, efectiv, …
… pe culme !
[10:15] Presupunem că suntem în punctul ei cel mai înalt, Poiana Fagului, la 1.062 m !
Un timp, … oscilăm … lejer pe la puțin peste 1.000 m !
Din stânga ne vine din ce în ce mai multă lumină, semn că marginea pădurii e aproape; …
… așa că, mergem … să luăm lumină !
Ne întoarcem pe culme, …
… dar nu pentru mult timp, căci, îndată ce întâlnim marcajul cruce roșie [11:15], cotim …
… spre dreapta și înapoi (sau invers – sic !), urmând noul marcaj ! După câțiva metri de mers de-a coasta …
… urmează un coborâș accentuat; ici-colo, lipsa crucilor roșii este suplinită de “H”-urile silvice !
Un urcuș scurt, dar … viguros precedă un nou coborâș rapid !
În fine, un nou suiș …
… ne aduce aproape de Pietrele Muierilor; un punct galben, singular, face mărturie despre un mai vechi traseu ce leagă Solca de Pietrele Muierilor, între timp punctul galben marcând și o variantă nouă a traselui !
[12:00] Rămânem … credincioși “crucii roșii” care ne conduce în … incinta Pietrelor Muierilor, …
… un haos de stânci … înșiruite …
… pe muchia unui mic interfluviu între două văiugi, până jos, în valea emisarului lor !
Părăsim interfluviul cu pricina coborând pe un altul, urmând tot “crucea roșie”. După câțiva metri marcajul renunță la interfluviul pe care plecase și trece, de-a coasta, pe cel din dreapta, …
… pe care este trasat marcajul “punct galben” – varianta nouă -, dar și “H”-ul silvic ! Vom urma punctele galbene ce coboară spre dreapta, către valea Solcuței (știm asta …
… pentru că am văzut informația sus în incinta Pietrelor Muierilor); dar, anormal, dar adevărat, tot cu “punct galben” este marcat și traseul ce pleacă, împreună cu “crucea roșie”, spre stânga, pentru a coborî în valea Șoarecului (deși, pe traseul parcurs de noi, n-am găsit această informație, ea existând însă în bibliografia turistică a zonei, unde, culmea, se vorbește și despre o “bandă albastră” care ar însoți “punctul galben” – pe cele două văi -, dar de la care noi nu am văzut decât vreo două semne în apropiere de lacul de acumulare Solca).
Suntem dirijați direct în albia uneia dintre obârșiile Solcuței !
Chiar la intrarea pe valea sa descoperim o altă … anormalitate legată de marcaj: săgeata indicatoare și informația de pe ea se referă la un singur sens al traseului; …
Pe alocuri, văiuga este chiar pitorească; …
… aspectul i se … atenuează când devine … vale și, indată, dăm de un capăt de drum forestier, unde un indicator – tot cu sens … unic – ne spune că punctul galben merge și la Sucevița !
Urmează cca 2 km de drum forestier, preconizați, îndeobște, ca … monotoni !
N-a fost chiar așa: câteva săritori cu pretenție de cascade ne-au tot atras atenția, sonor – cum se poate auzi aici -, …
… că există …
… și că merită luate în seamă, …
… ca și cele câteva plante mai … ochioase; …
… ceea ce am și făcut !
[14:00]
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !