O … raită în jurul Haitii – 2

Pentru a viziona prima parte a fotoreportajului – traseul din Gura Haitii, pe culmea Pietrele Roșii – Tămău – Măierișu, până pe Vârful Pietrosu -, executați click aici !

Traseu: Gura Panacului/Tăieturii – Piciorul Tăieturii – Poiana Stânei Pietrele Roșii – Culmea Pietrele Roșii – Fața Tamăului (Vf. Tamău) – Podeiul Șanu – Culmea Măierișului – Coada Pietrosului – Vf. Pietrosu – Vf. Negoiu Unguresc – Șaua Negoiului – Drumul Mariei Tereza – Tarnița Dumitrelului – Dl. Dumitrelu – Vf. Dumitrelu – Poiana Dumitrelului – Valea Bucilor – Valea Haitii – Gura Panacului

 

Încă pe Pietrosu cu ochii …țintă la următorul obiectiv !
[15:30]

 

 

 

 

 

 

Curând, Pietrosu … scade binișor în … ochii noștri …

 

 

 

 

… acaparându-ne,  … la propriu, Negoiul Unguresc !

 

 

 

Acesta ne oferă o panoramă mai … generoasă spre est !

 

 

Spre est mergem și noi, …
[16:15]

 

 

 

 

 

 

 

… coborând; …

 

 

 

 

 

 

 

… întâi prin grohotiș, …

 

 

 

 

 

 

 

 

… apoi, …

 

 

 

 

 

 

 

… printre ienuperi …

 

 

 

 

 

 

 

… iar la urmă pe lângă … flori; …

 

 

 

 

 

 

 

… “estul” … ni se termină în Șaua Negoiului, …

 

 

 

… numită, mai nou, și “Popasul Franz Joseph” !
[17:00]

 

 

 

 

De aici ne … dedăm vestului, …

 

 

 

 

… pe <Drumul Mariei Tereza>, drum grăniceresc din vremea Imperiului Habsburgic !
Din 2014 poteca turistică a fost reabilitată și introdusă în cadrul unui traseu turistic mai complex, “Via Maria Theresia” (https://via-maria-theresia.ro/) !
[Numele complet al Mariei Tereza – rămas astfel în memoria populară – este Maria Theresia Walburga Amalia Christina !]

Drumul taie toate coastele versantului nordic al Pietrosului, de sub care își trag apele Dumitrelul și Tarnița, …

 

 

… rămânând, aproximativ, pe o aceeași curbă de nivel !

 

 

 

 

Doar când ieșim din bazinul Dumitrelului Mare …

 

 

 

 

 

 

… suim … puțin: pe cumpăna de ape; dincolo, …

 

 

 

… jos, e obârșia Dumitrelului Mic !

 

 

 

 

 

 

 

De aici părăsim “punctul roșu”, luînd-o spre plaiurile Dumitrelului pe poteci pastorale; …
[18:15]

 

 

 

… Pietrosul, din urmă, ca de drum bun, …

 

 

 

… ne oferă un buchețel de flori !

 

 

 

 

 

 

 

 

Pe Tarnița Dumitrelului !

 

 

 

 

 

 

 

Drumul oilor nici nu urcă, nici … coboară pân’ ne bagă în pădure; …

 

 

 

Aici o ia la vale ca să iasă pe pășunea Dumitrelului !

 

 

 

 

 

Încă mai avem … vederi largi !

 

 

 

Rămânem de-a coasta și descălecăm de pe Dl. Dumitrelu …

 

 

 

 

… într- șa largă cu stână și … câini, …

 

 

 

de unde urcăm, mai serios …

 

 

 

… până intrăm în pădure; apoi, mai mult de-a coasta, în arc pe sub culme, spre Vf. Dumitrelu !

 

 

Drumul pastoral evită vârful, coborându-ne …
[19:30]

 

 

 

 

… în Poienile Dumitrelului, pe care le traversăm pe direcția nord-est …

 

 

 

 

 

 

… pentru a reprinde linia culmii; pe primul vârf o părăsim însă, definitiv, …

 

 

 

 

 

 

… întorcându-ne spre nord-vest, pentru a ne lăsa …

 

 

 

 

… spre Valea Bucilor, …

 

 

 

 

… pe un versant … golit de pădure !

 

 

 

 

 

 

 

Jos, cam … goliți de vlagă !

 

 

 

 

 

Recapitulare !

 

 

 

 

 

 

După nici 1 km …

 

 

 

 

… ajungem la … magistrala forestieră de pe valea Haitii; …

 

 

 

 

 

 

După alți … nici 4 km, …

 

 

 

 

… noi, închidem circuitul la gura Panacului; companionii noștri din Botoșani o vor face după ceva mai mult de 1 km, la gura Negrei Șarului, uitând că, la despărțiri, se mai poartă ceva saluturi protocolare !
[22:00]

 

 

 

 

Addenda: Considerații privind toponimia Călimanilor sau Călimani vs Căliman
Prima hartă … serioasă a Transilvaniei, parte a rezultatului primei ridicări topografice din Imperiul Austro-Ungar (vizând întregul său teritoriu, activitate desfășurată în perioada 1763-1787 – mapire.eu/1), consemnează denumirea ‘Kellemany’  pentru partea culmii cuprinsă între Rețițișul de azi (care apare pe harta respectivă localizat ceva mai la sud cu numele ‘Reketis’; găsim însă o localizare – precisă, dar și o nominalizare a lacului Rețițiș: o … petă albastră căreia îi este atașată denumirea ‘Iesera Teich’ = Lacul Iezer) și Buciniș (‘Buczyniz’), pe care sunt precizate vârfurile ‘Varvul Kurmatura’  (azi, Izvoru Călimanului) și ‘Sirada’ (Călimanu Cerbului). Sectorul dintre actualele vârfuri Negoiu și Gruiu (neprecizate pe hartă) este numit ‘Pietros’. Spre vest culmea continuă, pe hartă, cu vârfurile ‘Piettrille Iliec’ (azi, Pietrele lui Ilieș), ‘Popa’ (azi, pe unele hărți, Piciorul Popii), ‘Vurffu Illie’ (actualul Vf. Strunioru), dincolo de care se racordează la culmea transversală Bistricioru (‘Bistricsora’) – Strunioru/Străcioru (‘Struniora’). Pe culmea nordică a Călimanilor, desprinsă din cea a Pietrosului, sunt nominalizate căteva picioare laterale și vârfuri socotite mai importante: ‘Ruit’ (Capu Dealului), ‘Mayerescheli’ (Măierișu), ‘Nedga’, ‘S??ogure’, ‘Temou/Temeu’ (Tămău), ‘Pietrille Rossa/Rosch’ (Pietrele Roșii), ‘Tajatura’ (Tăietura; azi, doar valea cu izvoarele în apropiere e cunoscută ca fiind a Tăieturii), ‘??chel’ (12 Apostoli), ‘Lucatsche’ (Lucaciu).
Pe o hartă mai veche a Transilvaniei (tipărită în 1699 la Sibiu de inginerul Morando Visconti – maps.hungaricana.hu) apar, ca munți de graniță, ‘Kelemen Mons’, în care sunt înglobați și actualii Munți Giurgeu. Facem precizarea că pe harta din 1699, toponimia este eminamente maghiară, spre deosebire de harta “iozefină” care, fie respectă pronunția românească a toponimelor, adaptând-o adesea la cea germană, cum face și cu cele maghiare, fie le traduce în germană. Facem această subliniere în ideea că ni se pare mai probabil uzul, de către localnici, a numelui Călimani, decât Căliman, pentru munții cu pricina, denumirea Kelemen – de la care s-a format, mai târziu și livresc, Căliman – fiind maghiarizarea, foarte firească, a denumirii românești sau a celei germanizate (harta lui Morando Visconti având la bază, desigur, o anterioară hartă austriacă). Acest raționament este aplicabil evoluției toponimului pe care i-o putem urmări de-a lungul celorlalte campanii de ridicări topografice din Imperiul Austriac și, apoi, Austro-Ungar.
Pe harta ce adiționează foile celei de a doua ridicări topografice (1806-1869) – mapire.eu/2, peste sectorul muntos dintre Negoiu Unguresc (‘Munte Negoi’) și Piciorul Țiganului, respectiv Bucinișu (‘Businisiu’) este înscris numele Kelemen, chiar Căliman pentru piciorul Călimanul Cerbului (‘Kelemen Cserbuk’)-Piciorul Țiganului. Principalele toponime de pe acest sector sunt: ‘Piatra Pisciu’ (actualul Vârf Rețițiș, dar, pe hartă, ‘Rethithis’ denumește, în continuare, zona dintre culmea înaltă și Muntele Drăguș (‘Dragus’); găsim, la locul cuvenit, dar fără nici o altă precizare, numele ‘Jezer’), ‘Fatia Pietricelu’ (picioarele nordice ale culmii Rețițișului, numite și azi Fața Pietricelului), ‘Dealu bradu ciontu’, ‘Dealu Voivogiasa’ (Voievodeasa), ‘Kelemen Izvoru (Dealul Latu)’ (Izvoru Călimanului). De Negoiu Unguresc este atașat ‘Vurvu Pietriciona’ (Vârful Pietricelu). Pe piciorul nordic al Pietrosului (‘Pietrosul’) sunt consemnate: ‘Dealul Dumitrulu’ (Dealul Dumitrelu), ‘Dumitrelu’ ca vârf, ‘Dealu Batosiului’ (anterior, ‘Batos Berg’, azi, Dl. Batoș), iar pe culmea de nord a Călimanilor, ‘Capu Dealului’, ‘D./Culmea Maierisielu’, ‘Fatia/Poiana/Vervu Timeului’, ‘Piatra rosiu’, ‘Petrile Rossi’, ‘Munc??’ (12 Apostoli), ‘Lukacs’. În fine spre vest de Pietrosu se înșiră: ‘Munte Gruii’ – din care se desprind ‘Piatra Rusci’ (Rusca/Pietrele lui Ilieș) și ‘Munte Dsunsetti’ (Ciungetul de azi), ‘Munte Streniosa’ (Strunioru) din care se desprinde ‘Picioru Popi’ și care se racordează la culmea Vestică a Călimanilor între ‘Bistriesoara’ și ‘Strunior’ (sub care se află ‘Poeana Streniorului’).
În aceeași ordine prezentăm situația acestor toponime pe harta rezultată în urma celei de a treia ridicări topografice (1869-1887) – mapire.eu/3: ‘Piatra Pisciu’ a devenit ‘Petra Pisciu’, Vf. ‘Pietrile (anterior ‘Petrile’) rosii’ au atașată și denumirea ‘Podu de Piatra’, iar în loc de Piciorul ‘Petrile Rosii’ apare ‘Dosu Gledinarelor’; pentru 12 Apostoli e consemnat numele ‘Vrf. Munceilor’, iar ‘Lukacs’ e acum ‘Lucaciu’. ‘Munte Gruii’ este ‘M. Grui’ – acum cu ‘D. Ruschi’ în loc de ‘Piatra Rusci’, ‘Munte Streniosa’ a trecut în ‘M. Strentoiu’, ‘Bistriesoara’ în ‘Bistricioara’, iar ‘Strunior’ în ‘Strenior’ (vârful și ‘Poi. Streniorului’ ținând de ‘Streniora’).
Pe o hartă a Regatului Ungariei din aceeași perioadă (scara 1:25.000, reliefată prin curbe de nivel) – mapire.eu/4 – apar o serie de modificări și … noutăți: ‘Kelemen Geb.’ (geb. = gebirge = munți). se referă la întreaga suprafață muntoasă pe care azi o nimim Munții Călimani, apar ‘Vrf. Rețițiș (Cica, Drăgușul, Petra Pisciu)’, ‘Negoi românesc’ și ‘Negoi unguresc’, ‘Vrf. Haitii’, ‘Podeiul Șanii’ (sub Măieriș), ‘Tâmăul’, ‘Păr./Piciorul Panacului’, ‘Piciorul/Vrf. Hîrlii’, acesta din urmă, alternativă la ‘Vrf. Munceilor’; mai vechiul ‘Munte Dsunsetti’ a devenit ‘Mt./Vrf. Dundetu’, ‘Munte Streniosa/M. Strentoiu’, ‘Strunioru’ (dar actualul vârf Strunioru apare sub numele ‘Mizgași’), iar ‘Strenior’, din nou ‘Strunior’. Este consemnat acum și Zurzugăul sub numele ‘Petra Zuzurgeu’. Foile acestei hărți au fost cvasicopiate, rezultând “planurile directoare de tragere” editate de Direcția Topografică Militară în 1938 – geo-spatial.org. Din păcate, toponimia este și ea copiată și doar adaptată/apropiată pronunției românești; e greu de stabilit dacă o serie de redenumiri sunt corecturi în conformitate cu realitatea sau grafieri greșite; de pildă, ‘Podeiul Șanu’ în loc de ‘Podeiul Șanii’, ‘D. Măierișul’ în loc de ‘Dealu Măiereșelu’, ‘Vrf. Mirgoșu’ în loc de ‘Vrf. Mizgași’, ‘Vrf. Străcioru’ în loc de ‘Vrf. Strunioru’. Multe greșeli de toponimie apar și pe hărțile topografice militare editate/reeditate în anii 1960-1980 – geomil.ro și care au stat, eventual, alături de planurile directoare de tragere, la baza hărților turistice; de exemplu, ‘Răchitișul’ înlocuiește ‘Rețițișul’, ‘Iezerul Căliman’, ‘Izvorul Căliman’, ‘Pârâul Biților’, ‘Pârâul Bucilor’, ‘Culmea Mărișel’, ‘Dl. Măierișel’, ‘Stâncile Doisprezece Apostoli’, ‘Vf. Munceilor’, ‘Vârful Ruștei’ ‘Vârful Ruscii’, ‘Vârful Mogoș’, ‘Vârful Mâzgași’, ‘Bistriciorul’, ‘Bistricioara’, ‘Piatra Zurzugiul’, ‘Piatra Zuzurgăul’, ‘Vârful Strănior’, ‘Vârful Strunior’ (posibil, corect).
Evident, chestiunea e (larg) deschisă !
Update:
1. Pe http://alpinet.org găsim o credibilă etimologie pentru Strunior/Strănior ce-i aparține lui Vlad Chindea, și anume autohtonul ‘strămioară/strămior‘ = oaie/berbec de doi, până în trei ani – dar, pentru ‘strămioară’, și oaie care a fătat o dată, deci cu un singur miel, sau a doua oară (conform https://dexonline.ro/definitie/strămioară). Același Vlad Chindea, referinduse la Zuzurgău/Zurzugău, pomenește și de o variantă maghiară/maghiarizată, Tzurtzugau; cât despre semnificație, sugerează o apropiere de maghiarul ‘zúgó‘ = ‘cascadă, repeziș, prag’ care are, de fapt, o funcție onomatopeică (zgomotul apei în situațiile precizate). În lipsa unui hidronim … omonim, ne-am putea gândi la … zuruitul produs de trenele de grohotiș de pe pantele vârfului !
2. Revenind la Strunior/Strănior: pe https://dexonline.ro găsim etimonul ‘stramă‘ cu înțelesul de  ‘fir destrămat dintr-o țesătură; destrămătură, strămătură, stramiță, zdreanță, scamă’, ‘urzeala de pe sulul războiului de țesut’ – și cu varianta ‘strană‘ – sau ‘lână colorată pentru țesut sau pentru brodat’, iar în articolul Lexic românesc în documente transilvane. Socotelile orașelor Brașov și Sibiu de Alin Mihai Gherman (Dacoromania XIII/1-2008), ‘strămătură‘, însemnând ‘ţesătură lungă şi îngustă cu franjuri’. Să fie doar o … fantezie asocierea care s-ar putea face între imaginea ceții sau a norilor joși, ori a celor colorați la crepuscul și lâna oilor în ipostaze ca cele sugerate de înțelesurile etimoanelor respective ? [21 noiembrie 2017]

Fotoreportajul zilei a III-a, ce descrie … raita până pe Vârful Lucaciu și la cei 12 Apostoli, poate fi accesat aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !