De la Păgubeni (Dărmăneşti) la Lacul Pufu

7. Păgubeni – Dl. Muchia Poiana Stânei – Lacul Pufu –

     a) Plopu

     b) Păgubeni

 Caracteristici:
 – durata: 6 ore;
– lungime: cca 15 km;
– diferenţă de nivel: cca 200 m;
– grad de dificultate: uşor.

Acces:
Satul Păgubeni aparţine oraşului Dărmăneşti, fiind accesibil de pe DN 12A pe un drum lăturalnic desprins din şoseaua naţională, într-un punct aflat la mijlocul distanţei (50 m) dintre podul de peste râul Uz şi trecerea peste calea ferată, ce precedă intrarea în oraş,  la cca 30 km, dacă venim dinspre Oneşti, sau, venind dinspre Comăneşti, la 10 km  de la părăsirea localităţii. Drumul, după ce străbate marginea unui cartier de case, trece Trotuşul şi intră imediat în Păgubeni, unde, în dreptul bisericii satului, se găseşte o intersecţie: spre stânga, un drum petroliero-forestier urcă spre valea pârâului Hemeiuşi, iar spre dreapta, drumul principal traversează satul Păgubeni şi ajunge în satul Larga. Intrarea în traseu se face pe primul drum, spre stânga.

Accesul în sat se poate face, dacă plecăm din halta Valea Uzului şi urmăm  acelaşi drum de acces din DN 12A în satul Păgubeni, mergând apostoleşte 1,5 km până la  biserica din Păgubeni.

Descrierea traseului:
Pornim pe drumul forestier care, după 1 km (cam 15 min), iese din sat pe un mic tăpşan, interfluviu între pâraiele Hemeiuşi (în dreapta, mai departe) şi Păgubeni. La trecerea unui alt sfert de oră de mers ajungem la o intersecţie, de unde plecăm spre stânga, pe un vechi drum petrolier înţelenit cu iarbă, de nefolosinţă. Nu rămânem mult pe el, deoarece la prima sa curbă spre dreapta, adică la 5 minute, îl părăsim şi urcăm pe botul dealului din dreapta noastră, pe  poteci de oi. Ne ţinem de muchia culmii, care, la început, este mai abruptă, dar ceva mai sus se linişteşte. După un suiş constant de circa o oră şi, după o ultimă treaptă ceva mai abruptă, ne vom afla pe o platformă aşternută cu iarbă şi muşchi, la marginea unei păduri de fag a cărei  latură  nordică e bordată cu o plantaţie tânără de molid. Traseul nostru coteşte aici spre stânga, ţinându-se de marginea plantaţiei pe deasupra unui mic abrupt cauzat de o alunecare de pământ. Aici ajunge şi traseul 5, varianta e, pe o potecă ce iese din plantaţia de molid. După ce admirăm frumoasa privelişte a culmii vestice a Berzunţiului, ne îndreptăm spre Lacul Pufu, pe drumul descris în cadrul traseului 5, varianta e.

a) De lângă lac, putem continua traseul 4, varianta e, coborând în satul Plopu, de unde putem ieşi la staţia CFR Valea Uzului.

b) O potecă de oi ne ţine de malul nordic al lacului, traveresăm  apoi de-a costa versantul sudic al Muchiei Poiana Stânii – frământat de alunecări şi pornituri – şi ieşim pe culmea sa îngustă. Având în stânga priveliştea văii Păgubeni, în plan secund, pe cea a Plaiului Fagului, iar în dreapta marea depresiune a Dărmăneştiului ce are în centru confluenţa Uzului cu Trotuşul, ne deplasăm pe stinghia îngustă a dealului, spre est. Coborâm uşor într-o şa, ca un căuş, în care
şi-a găsit loc un lac de nivaţie, perfect circular, cel mai adesea fără apă, cu fundul acoperit de papură. Vârful ce urmează îl ocolim  prin dreapta până la poalele sale sudice. Poteca, după ce străbate o păşune plină de pietre, multe adunate în grămezi pentru a curăţa păşunea, ajunge din nou pe culmea interfluviului. Urmează o coborâre în două trepte ce ne apropie de botul interfluviului pe sub care trece pârâul Păgubeni. La baza celei de a doua trepte ne lăsăm de pe culme spre drepata, urmărind poteca oilor. Aceasta străbate un desiş de păducel şi cătină şi pătrunde într-o pădurice de salcâm. Vom merge în continuare pe cărarea oilor care însoţeşte malul drept al pârâului Păgubeni, pentru a ieşi curând în preajma bisericii, acolo de unde am intrat în traseu.

Pentru a vedea un fotoreportaj al traseului executaţi click aici !

Pentru a citi descrierea altor trasee din Munţii Berzunţi executaţi click aici !