(Aproape) totul despre Muchia Cheii din Postăvaru

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Masivul Postăvaru se evidențiază în relieful montan limitrof Țării Bârsei prin nodul orografic omonim (cunoscut și sub numele Cristianu Mare), din care se desprind două brațe principale, Crucurul – din care se ramifică cea mai extinsă rețea muntoasă a masivului – și Spinarea Calului, cea care leagă masivul de culmea Carpaților de Curbură, dar prin intermediul Clăbucetelor Predealului; …

 

 

 

… această structură de bază este susținută de un puternic contrafort, cu aspectul cel mai impresionant dintre toate culmile Postăvarului, Muchia Cheii !

 

 

 

Alura sa aparte este urmare a geotectonicii locale – în care prezența unor strate masive de calcar a jucat un rol esențial – și a eroziunii diferențiate ulterioare, condiționată tocmai de această geostructură specifică.

 

 

 

 

Formează interfluviu între valea Cheii (de unde-și trage și  numele) și valea Seacă – așa fiind numit sectorul amonte al pârâului Groapa de Aur.  Dacă spre est etalează un versant, în cea mai mare parte abrupt până la verticală – cu pereți înalți ce alcătuiesc un bun și vast teren de cățărare, ceea ce și sunt -, spre vest, versantul este cvasitotal împădurit, iar panta, deși considerabilă, este … cvasitotal accesibilă turistului obișnuit; pentru ei există însă puncte de acces la creastă și dinspre est. Cele mai cunoscute porți de intrare în creastă sunt:
– dinspre vest, din valea Cheii pe Muchia Generalului și din Valea Seacă (Poiana Văii Seci) într-o șa aflată la nord de Fața Înaltă sau (de la obârșia Văii Seci) în Poiana Trei Fetițe;
– tot în Poiana Trei Fetițe se poate ajunge și dinspre est, de pe Spinarea Calului, dar și într-o șa de la sud de Fața Înaltă, plecând din Poiana Inului de pe Valea Cheii;
– bineînțeles, în Poiana Trei Fetițe se poate veni și de pe Vârful Postăvaru, pe capătul nordic al Muchiei Cheii.

Cît privește parcursul efectiv pe muchie, acesta este posibil pe aproape întreaga sa lungime, mai puțin pe capătul ei extrem sudic; mai există însă două sectoare ce trebuie ocolite pe versantul vestic: capătul nordic al Muchiei Generalului (marcat pe teren de prezența unei cruci de lemn) și sectorul de creastă aferent Feței Înalte. Presupunând că parcurgem creasta în ascensiune, ambele ocoluri obligă la renunțarea … forțată a vreo 20 m … altitudinali; dacă revenirea din primul se face pe un horn … bine înclinat, pe o diferență de nivel de cca 90 m, din al doilea doar se recâștigă altitudinea pierdută, dar pe un traseu cvasi de-a coasta, șuntînd totodată o porțiune de creastă cu vreo două vârfulețe locale. În afara acestor acestor două … episoade mai există o singură rupere (notabilă) de pantă, care premerge Șaua de Sud, când se pierd, … repede, cca 60 m din altitudine !

Dar iată, în continuare, descrierea unei drumeții ce a vizat parcurgerea, în inegralitatea ei … posibilă, a Muchiei Cheii !

Traseu: Valea Cheii (1 km de la Gura Cheii/confluența cu Valea Poienii) – Muchia Generalului – Muchia Cheii – Poiana Trei Fetițe [nemarcat] – Zona somitală Postăvaru [punct roșu] – Șaua Șerpilor [bandă albastră] – Vf. Postăvaru – Cabana Postăvaru [nemarcat] – Obârșia Văii Seci [bandă galbenă & bandă albastră] – Valea Seacă – Poiana Văii Seci – Padina lui Ștoc – Valea Cheii [nemarcat]

 

După 1 km (auto) de la Gura Cheii, …

 

 

 

 

 

 

… intrăm în traseul per pedes [8:15], părăsind drumul forestier, din dreptul porții casei de vacanță, ultima înainte de intrarea în Cheile Râșnoavei și în fața căreia am găsit loc de parcare, …

 

 

 

 

… pentru o potecă largă, bine conturată, ce suie, la început ușor, pe direcția Muchiei Cheii !

 

 

 

 

 

 

De fapt, ocolim botul Muchiei Poieniței; …

 

 

 

 

 

… dar, când drumul se bifurcă, schimbăm direcția și suim pe un vâlcel sec, …

 

 

 

 

 

 

… câțiva metri doar, căci, cum se ostoiește puțin panta, vom părăsi vâlcelul, urmând o potecă suficient de conturată ca s-o observăm…

 

 

 

… și să ne putem ține de ea: după un scurt ocol stânga-dreapta ne duce oblic spre Muchia Cheii !

 

 

 

 

 

 

Cîteva praguri stâncoase premerg ieșirea …

 

 

 

 

 

 

… pe creastă [9:00] !

 

 

 

 

Mai sus, …

 

 

 

 

 

 

 

… în căutarea … belvederilor pierdute …

 

 

 

 

 

 

 

… în ceață !

 

 

 

Suntem pe Muchia Generalului; … poteca, bine conturată, ne strecoară prin vegetația ce o îmbracă complet, …

 

 

 

 

… mai tot timpul …

 

 

 

 

 

 

… urcând …

 

 

 

 

… sau cățărându-ne; …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… uneori, spectaculos, dar inutil !
Am ajuns la capătul Muchiei Generalului; colțul care îl marchează poartă o cruce de lemn pe vârf, aviz amatorilor care se încumetă să-l abordeze direct – așa că preferăm să-l ocolim !

 

 

 

 

Prin dreapta, … nu ! E … genune !

 

 

 

 

 

 

 

De aici, ne alegem totuși cu … o belvedere!

 

 

 

Soluția e în stânga: nu prima, nici a doua, ci abia a treia strungă(reață) de după colț este suficient de accesibilă pentru toată lumea !

 

 

 

 

E însă lungă, …

 

 

 

 

 

… mai degrabă, înaltă – …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

… o pantă cu grade … cât cuprinde !
[Atenție, … cad pietre !]

 

 

 

 

 

 

Suntem deja sus [11:00], …

 

 

 

 

 

 

… mai sus de crucea de pe colțul … Generalului !

 

 

 

Fără niciun apropo (sic – !), pe pereții strungii am remarcat, în treacăt, cădelnițe (Campanula carpatica) !

 

 

 

 

 

 

 

Părăsim marginea abruptului estic și coborâm ușor într-o șa poienită, de unde cotim spre abruptul vestic și …

 

 

 

… urcăm pieziș …

 

 

 

 

 

… până la marginea acestuia !

 

 

 

 

Dar abia instalați, coborâm imediat …

 

 

 

 

 

… într- șa largă, descoperită, cu belvedere (sic – !) spre est.

 

 

 

 

Urcăm din nou spre abruptul vestic, …

 

 

 

 

 

… ca să avem de unde coborî !

 

 

 

 

 

Cărarea, în continuare ușor de urmărit, poate fi ținută și cu ajutorul “H”-urilor silvice care au început să apară pe arbori. Ajungem în șaua de dinainte de Fața Înaltă, de unde, spre dreapta, se poate ajunge în Poiana Inului de pe Valea Cheii; cărarea noastră se lasă spre stânga, părăsind hotarul silvic !

 

 

Coborâm, vreo 20 m, până ce cărarea se orizontalizează … de la sine și de aici, mergând … cu încredere, de-a coasta, pe ea, vom ajunge într-o șa lată, evitând urcușuri inutile.

 

 

Noi nu am avut răbdare …

 

 

 

 

 

 

… și am suit mai repede la creastă [13:30], dar ceva mai sus de șa !

 

 

 

 

 

 

 

Urcăm din șa, urmărind “H”-urile silvice, preț de două vârfuri locale, …

 

 

 

 

 

 

… apoi doar cărarea, care ne redirijează spre abruptul vestic al Muchiei; un suiș mai povârnit, dar scurt, ne scoate …

 

 

 

 

… la un început de … gol alpin !

 

 

 

 

 

 

 

Privind evaluativ în urmă, ne atrag atenția resturi ale unui planor prăbușit în primăvara lui 2015 și găsit de un grup de drumeți după 5 luni de căutări !

 

 

 

Alte detalii de traseu !

 

 

 

 

 

 

 

Străbatem, urcând, o zonă …

 

 

 

 

 

 

 

… cu un peisaj …

 

 

 

 

… relativ dezolant, …

 

 

 

 

 

 

 

… dar și cu ceva pete …

 

 

 

 

 

 

 

 

… de culoare !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Urmează o porțiune de creastă, …

 

 

 

 

 

… în prima parte, asimetrică, …

 

 

 

 

 

… oricum, …

 

 

 

 

 

… spectaculoasă !

 

 

 

 

 

 

 

Creasta saltă brusc în altitudine; noi vom evita !

 

 

 

 

 

 

 

Prin pădure, când de-a coasta, când pieziș la deal, întâlnim marcajul bandă galbenă, …

 

 

 

 

… care ne scoate imediat în Poiana Trei Fetițe [15:15]!
Numele, în germană, “Dreimädelwiese”, e dat de un sas brașovean, Emil von Bömches (1879-1969) – participant, din partea Ungariei, la olimpiada din 1912 de la Stockholm la 4 probe de tir -, la nașterea celei de-a treia fiice ale sale (conform, Toponime germane în Țara Bârsei de Wilfried Schreiber, Geografia Napocensis 2(4)/2010). Și, apropo de toponime, sașii brașoveni numesc Muchia Cheii “Ödwegfelsen” = “Stânci Golașe”, iar Postăvaru “Schuler”, de la “Schulerberg” = “Muntele Școlii”, muntele drumețiilor organizate pentru elevii gimnaziului german din Brașov; iar numele maghiar al Postăvarului este “Keresztényhavas” = “Muntele Cristianu”.

Surpriză: un marcaj nou-nouț, punct roșu, pleacă din Poiana Trei Fetițe spre Vârful Postăvaru (dar fără nicio informație despre el pe stâlpul cu indicatoare din poiană) !

 

 

 

 

 

[Că veni vorba, pe stâlpul în cauză, indicatorul de jos precizează direcția, pe “banda galbenă”, spre Cabana Postăvaru (25 min) fiind adăugată și indicația “Vârful Postăvaru – 40 min” (în aceeași direcție și pe același marcaj ? – n.n.) ! Pe indicatorul de sus, pe lângă precizarea punctului final (? – pe hărțile în uz, acesta este Cabana Trei Brazi) al traseului “bandă galbenă” (Cabana Poiana Secuilor, 2 h 25 min) este adăugat și Predealul – 4 h; nu e nimic rău, dar ar fi fost necesar să se adauge și marcajul  triunghi galben de la cabană la Predeal.]

 

Și încă o … surpriză (plăcută): o belvedere … vizibilă !

 

 

 

 

Imediat, urmează un pasaj delicat, vertical și excesiv de expus, cu prize nesigure, alunecoase, dar care poate fi ocolit foarte ușor !

 

 

 

 

 

Urmează câțiva pași … orizontali, …

 

 

 

 

 

 

… apoi un prag ceva mai povârnit,

 

 

 

 

 

… un suiș domol …

 

 

 

 

… și ajungem în zona somitală a Postăvarului, unde marcajul punct roșu se oprește !

 

 

 

Ne preiau, conducându-ne pe pârtia de schi “Între Telecabine”, “banda albastră” și “crucea roșie”. Pe stâlpul cu indicatoare lipsește orice informație despre “crucea roșie”, cea care, pe unele hărți, unește Cabana Postăvarul cu Vârful Postăvarul; în schimb, pentru “banda albastră” este indicat ca reper – se poate înțelege final – vârful ! Fals, căci înainte de vârf “banda albastră” părăsește zona somitală a Postăvarului, coborând pe “Drumul Șerpilor” în Timișu de Jos, ceea ce și este precizat pe indicator; cu adaosul, că mai departe, se poate ajunge la Cabana Piatra Mare (după 8 h 30 min; dar pe care traseu ulterior, căci nu e doar unul singur !). În sens invers este indicat ca punct final Cabana Postăvaru (25 min), traseul coborând la obârșia Văii Seci de unde se suprapune peste “banda galbenă” până la cabană  (însă la cabană se poate ajunge mai direct, pe “crucea roșie” – despre care nu e scris nimic); tot pe același traseu (“bandă albastră”) este indicat că se poate ajunge la Cabana Poiana Secuilor (coborând, pentru aceasta, la obârșia Văii Seci și urcând apoi pe “banda galbenă” în Poiana Trei Fetițe; lipsește informția despre varianta directă, mai scurtă, pe “punctul roșu”).

Pârtia de schi ne duce, pe lângă o stație radar/radio aeronautică, la Telecabina Capra Neagră …

 

 

 

… și, pe lângă un releu de televiziune, în șaua de unde banda albastră coboară pe Drumul Șerpilor; spre Vârful Postăvaru mergem tot înainte, …

 

 

… încă puțin !

 

 

 

 

 

 

Sus [16:15], zăbovim doar cât să ne pozăm în … cuceritori …

 

 

 

 

… și să panoramăm, … virtual, împrejurul !

 

 

 

 

 

 

Mai sunt de … inventariat și câteva flori !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne întoarcem până la stația de teleferic, de unde, …

 

 

 

 

 

 

 

… pe scurtătura sugerată mai sus, ajungem sub stația de teleferic Kanzel, …

 

 

 

 

 

… de unde tăiem o serpentină a pârtiei de schi (Drumul Roșu) ce trece pe sub stație, dar, când o atingem din nou, o părăsim, suind pe sub Cabana Salvamont deasupra stației de telegondole Postăvarul Expres, …

 

 

… pentru a coborî pe pârtia de schi, numită a Lupului, până la Cabana Postăvaru; …

 

 

 

 

… din lipsă de timp trecem tangențial pe lângă cabană (redenumită cu numele ei inițial, “Julius Römer” – a se vedea istoricul ei și al turismului în masivul Postăvaru pe https://cabanapostavaru.ro/istorie-cabana-postavaru/), schimbând totodată direcția cu 180 de grade …

 

 

… și, îndreptându-ne spre est, către marginea pădurii unde se disting semnele a două marcaje pe care le vom urma: banda albastră (ce ajunge sub Vf. Postăvaru și coboară pe Drumul Șerpilor la Timișu de Jos) și cea galbenă (ce duce prin Poiana Trei Fetițe la Cabana Trei Brazi) !

Poteca, … eminamente pe o aceeași curbă de nivel, ne duce – …

 

 

 

… ca să avem un clar punct de reper – până la despărțirea celor două marcaje [17:15]; am putea coborî de aici în valea Seacă, aflată imediat în dreapta noastră, …

 

 

 

 

 

… dar e mai bine să facem vreo 20 de metri înapoi, până aproape să ieșim din zona de obârșie a Văii Seci; un “x” vopsit pe un molid ne arată capătul unei poteci bine conturate, ce pleacă spre vale chiar de lângă molid.
Punctul cu pricina are coordonatele: 45gr34min05,9secN, 25gr33min28,2secE, 1.611 m alt.

Ajungem rapid, dar comod, la firul principal al Văii Seci !

 

 

 

 

 

 

Un timp panta e ceva mai … iute, …

 

 

 

 

 

 

 

… chiar puțin … prăvălatică; …

 

 

 

 

 

 

 

… se liniștește brusc, lărgindu-se totodată!

 

 

 

 

E ca o plimbare …

 

 

 

 

 

 

 

… pe o alee de parc; ne … sâcâie însă senzația că pierdem prea puțin din altitudine !

 

 

 

Ba încă, după ce traversăm Poiana Văii Seci (unde valea Seacă pleacă spre dreapta pentru a deveni Groapa de Aur), …

 

 

 

… mai și suim, insignifiant însă, …

 

 

 

 

… până în șaua care racordează Muchia Cheii de Vârful Poienița !

 

 

 

 

 

 

 

Abia de aici începe adevăratul coborâș, lung și continuu, …

 

 

 

 

 

 

… dar care se ostoiește brusc pe o … platformă orizontală, Padina lui Ștoc. Putem menține direcția, reluând coborârea pentru a ne întoarce pe drumul pe care am suit spre peretele Muchiei Cheii sau să rămânem pe Padină, cotind spre dreapta !

 

 

 

 

Optăm pentru a doua variantă; drumul arcuit, tot spre dreapta, coborându-ne, după ce-și schimbă direcția spre stânga, în albia unei văiugi, …

 

 

 

 

… ieșind imediat în curtea casei de vacanță lîngă care am parcat mașinile. [19:15]
Drumul este unul (fost) forestier, deci fost public, acum parțial privatizat, căci nu există gard spre pădurea din stânga; așa că poate fi evitată … violarea proprietății !

 

 

 

Notă: Au fost esențiale informațiile despre traseul spre Muchia Cheii și despre cel de pe Valea Seacă descoperite pe blogul http://magiamuntelui.blogspot.com/2012/11/ (mulțumiri) !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !