Câte ceva despre marcajele din Penteleu în … anno domini 2019 !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

O cvasisinteză cvasiexhaustivă și relativ actuală a situației traseelor din masivul Penteleu poate fi găsită pe site-ul Romania-natura. Cvasiexhaustivă, pentru că, deși sunt prezentate toate traseele – care există și care nu (mai) există -, cele mai multe, explicit, dar și câteva despre care se poate afla doar coroborând imaginile diferitelor hărți cu textele celor câteva descrieri, lipsesc exact … amănuntele sugerate în această frază, subînțelegându-se de aici și de ce cvasisinteza este relativ actuală; cvasisinteză pentru că e, de fapt, un folder ale cărui fișiere sunt câteva postări de pe NET având ca subiect principal Penteleul. Până una-alta, este singurul … loc de pe NET de unde am putut culege-alege/discerne informația necesară pentru a realiza, practic, un traseu în Penteleu în bună … cunoștință de cauză, … teoretic vorbind ! În urma celor două demersuri – cel practic și cel teoretic -, rămân și cele câteva observații ce urmează, despre … amenajarea turistică a zonei parcurse !
Există câteva hărți turistice ale Penteleului care tind să devină … clasice, odată ce accesul la ele este … free pe NET; coroborând informațiile pe care le oferă despre traseele marcate, constatăm mai multe contradicții – firești, datorate, cel puțin decalajelor de timp ! Să le vedem !
1. În legătură cu traseul culmii principale, cel marcat cu bandă roșie, menit să introducă Penteleul în traseul magistral al Carpaților (deși culmea acestuia, morfologic vorbind, este una secundară), racordându-l, în acest scop, la traseele de pe culmile principale ale Podului Calului și Vrancei:

– pe cea mai populară hartă, cea aferentă ghidului turistic al Penteleului din colecția Munții Noștri (Gr. Posea & M. Ielenicz, 1977), traseul pornește din gura Cernatului (racordul cu Podul Calului prin intermediul “benzii roșii” neapărând/nefiind realizat încă) și ajunge în valea Bâscei Mici, la cabanele silvice de la Mușa, foarte departe de racordul morfologic cu Munții Vrancei din Pasul Delușor/Poiana Holom.

 

 

 

 

 

 

 

– în sinteza marcajelor turistice din Carpați (“Asaltul Carpaților”, 1985), traseul “bandă roșie” duce în Pasul Delușor, coborârea din culmea principală la cabanele de la Mușa fiind marcată cu cruce roșie. Pe o hartă ulterioră (ce are atașată și descrierile traseelor înscrise), din 1991 (M. Ielenicz, M. Muscanu), “banda roșie” are același parcurs, dar “crucea roșie” nu apare. Cert este că prin anii 2000 semnele celor două marcaje nu se prea vedeau pe teren, cel puțin pe sectorul Vf. Penteleu – Vf. Fagul Alb – Cabanele Mușa (în 2001 am parcurs noi traseul Vf. Penteleu – Cabanele Mușa, iar în 2010, Ioan Stoienică, de la Fagul Alb la Vf. Penteleu).

 

 

 

– în anul 2012 s-au refăcut/făcut unele marcaje din/în Penteleu, “banda roșie” revenind la traseul inițial (capătul nordic la Mușa). În urma acestei/acestor acțiuni au fost realizate panouri cu hărțile  traseelor marcate, montate în punctele de intrare în ele (cel puțin în Varlaam și gura Cernatului). Despre “banda roșie” nu putem spune altceva decât că pe porțiunea Gura Cernatului – Vf. Penteleu nu sunt probleme (urmează drumul de tractor ce suie la stația meteo de sub vârf), conform celor descrise pe NET de diverși bloggeri. Dincolo de vârf, spre nord, …

 

 

2. Putem spune însă mai multe despre traseul “triunghi albastru” care leagă Gura Cernatului, dar pe valea Milei, de gura pârâului Șapte Izvoare (Cantonul Secuiu) de pe Bâsca Mică, cu trecere pe la Lacul Roșu de sub Vf. Penteleu; ne vom referi doar la porțiunea pe care am interceptat-o/străbătut-o cu prilejul  parcurgerii recente (mai 2019) a altui traseu. După refacerea marcajului în 2012, traseul suie din fundul văii Milei, un timp pe pârâul Cășeria, pe Culmea Caprei, în, ceea ce, pe hărțile afișate pe panouri, este numită, Șaua Căprioarei; la fel apare traseul descris și prezentat pe harta ghidului turistic din 1977, ca și pe cea din 1985. În schimb, pe harta din 1991, ieșirea pe Culmea Caprei este prezentată altfel: de la confluența pâraielor Cășeria și Izvorul Piciorul Caprei (care formează, în aval, Milea) se suie pe acesta din urmă în Șaua Paltinului, pe versantul sudic al Vârfului Piciorul Caprei, iar de aici, urcă pe vârf și, după coborârea pe versantul său nordic, ajunge în Șaua Căprioarei;

la fel apare prezentat traseul și pe o hartă publicată în 1992 (Muscalu Laurențiu Mircea & Corneliu Gherase). Pe teren, cel puțin de sub Vârful Piciorul Caprei (versantul sudic) până în Șaua Căprioarei poteca este foarte bună și încă marcată – sporadic și șters – cu semnele “triunghiului albastru”. Cum spuneam, din Șaua Căprioarei, marcajul a fost refăcut în 1992; ne-a fost ușor să-l urmărim până la ieșirea la Golul Miclăușului, sector în care, foarte rar, apar doi-trei stâlpi indicatori. Zona este dificilă iarna și, mai ales, în caz de ceață, “golul” fiind și acoperit  casiintegral cu tufe de ienupăr și pâcuri de molizi – deja mărișori ! De asemenea, este dificil de reperat poteca și deci continuarea traseului din Golul Miclăușului (mai precis, din Șaua Cășeria) prin zona joasă a obârșiei celor Șapte Izvoare; ca și invers, dinspre Lacu Roșu spre Golul Miclăușului, căci poteca cândva/încă pastorală străbate porțiuni cucerite de ienuperi și molizi pitici, pe unde e mai greu de decelat, semnele marcajului fiind și extrem de rare ! În fine, am citit ici-colo pe NET cum că semne ale triunghiului albastru duc și în afara traseului, de pe versantul stâng al văii Șapte Izvoare, din preajma Lacului Roșu, până pe/sub Vârful Penteleu.

3. Ca să terminăm cu hărțile de pe panourile orientative din Varlaam și Gura Cernatului să facem puțin referire la două marcaje noi (“realizate” înainte de 2013) ce pleacă din Varlaam, din același punct, o “bandă albastră” și un “punct roșu”. Din cele scrise/povestite de Ioan Stoienică în 2011–2015 rezultă că marcarea, cel puțin a primului, a fost abandonată încă din … fașă; cel mai bine este să nu fie luate în considerare !

 

 

 

 

4. Un alt traseu “popular” al Penteleului … turistic este cel de acces la Lacul Negru. Apare pe harta ghidului din 1977 marcat cu punct roșu, pentru ca pe harta din 1985 să-i fie atribuit marcajul triunghi roșu; mai mult de atât, pe această hartă, noul marcaj continuă până, cel puțin, pe Vârful Piciorul Caprei (pare că ar duce chiar până în Șaua Căprioarei). În schimb, pe hărțile din 1991 și 1992, “triunghiul roșu” nu mai suie pe Vârful Piciorul Caprei, ci îl evită, ajungând în Șaua Paltinului; de asemenea, intrarea în traseu apare modificată, nu se mai face (decât ca opțiune, conform descrierii traseului de pe harta din 1992) direct, de la Cantonul Brebu, pe versantul drept al văii omonime, ci după 2 km parcurși pe drumul forestier de pe valea Brebului. Astăzi însă, intrarea în traseu e semnalată printr-un stâlp cu săgeată indicatoare montat la baza versantului drept al Brebului, pe stânga drumului forestier de pe Bâsca Mică. Marcajul conduce un timp prin spatele curții Cantonului Brebu, după care, suie pe un drum de tractor, apoi pe o potecuță, spre muchia versantului drept al Brebului. Traseul și marcajul însoțitor sunt foarte bine reralizate, noile semne, oprindu-se la Lacul Negru; cât despre intrarea de pe drumul forestier Brebu există, la gura Brebului și la Km 2, săgeți montate de Ocolul Silvic Gura Teghii ce indică direcția, distanțele și timpii până la lac (fără marcaj). O bună (pentru noi, foarte utilă) descriere a traseului și dincolo de lac este (a fost) cea a lui Mircea Laurențiu Muscalu corespunzătoare hărții din 1992, al cărei coatur și este; doar că autorul nu pomenește nimic despre marcaj. Semnele se mai pot vedea încă suficient de bine, cărarea, este în cea mai mare parte decelabilă și greu de pierdut, chiar și când părăsește culmile sau acestea se lățesc, o combinație care fac orientarea realtiv ușoară. Avem, apoi, o altă părere față de autor în legătură cu urcușul pe culmea Mestecănișului (Mesteacănu, pe o hartă veche din 1909): cărarea, într-o foarte bună stare, întreținută însă mai mult de animale, suie pieziș până aproape de vârf (care rămâne, oricum, în afara traseului), ceea ce ne diminuează mult … senzația de efort. Există o diferență și între teren și harta din 1992 care duce “triunghiul roșu” până în Șaua Paltinului. În realitate, marcajul nu părăsește culmea, suind până aproape de Vârful Piciorul Ciutei pe versantul său estic, până întâlnește … vechiul “triunghi albastru” ce vine din Șaua Paltinului pe versantul sudic al vârfului. Față de cele relatate despre cele două … “triunghiuri”, având în vedere potecile foarte bune, pe care le marchează, credem că ar fi o idee excelentă remarcarea/marcarea cu triunghiuri roșii a traseului de la Lacul Negru până pe Vârful Piciorul Ciutei și în continuare până în Șaua Căprioarei.
5. Încheiem, deocamdată aceste alegații despre traseele marcate ale Penteleului amintind și despre existența încă al unuia ce suie pe Vârful Penteleu din Gura Bâsculiței, marcat cu cruce roșie – consemnat pe harta din 1985, dar ale cărui semne noi nu le-am văzut pe teren în anul 2001 – pentru care, din informațiile de pe NET ar fi fost anunțat un proiect de remarcare. Recent, a intrat în funcție un nou marcaj turistic, “triunghi galben”, care urmează, pe drumuri forestiere, cursul Bistrei Mici, apoi pe cel al pârâului Giurgiu, pentru a sui până pe unul dintre vârfurile masivului Giurgiu din Munții Vrancei (amănunte, aici) !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !