În colimator, cu nume, cote și acces, un trio tărcăuan: Bolohanu, Măieruș, Ardelea !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie:
– imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Suntem în Munții Tarcăului, mai precis, pe culmile Muntelui Lung: Bolohanu e oarecum pe culmea principală, Ardelea și Măieruș pe două picioare puternice ale acesteia, îndreptate spre vest chiar dinspre Bolohanu. Din ceea ce se vede cele trei unități montane formează un amfiteatru ce închide obârșiile Bolovănișului, unul dintre cei mai importanți afluenți ai Tarcăului.
Dincolo de interesul turistic pe care ni l-am manifestat urcând, rând pe rând, pe cei trei munți (a se vedea în Addenda traseele parcurse), a apărut, firesc, chestiunea cotelor “cucerite” cu acele prilejuri, dar și cea a toponimiei locurilor aferente.
Să începem discuția cu toponimia ! Ne-am bazat în această întreprindere doar pe informații topografice. Trebuie spus, de la început, că hărțile de la cele mai vechi (ridicările topografice din Imperiul Habsburgic) până la cele mai recente (topografice și turistice) sunt tributare, din punct de vedere toponimic, situației particulare a zonei aflată la granița dintre Imperiul Austro-Ungar/Ungaria și România. Consecința este că unele dintre toponime sunt de sorginte românească, traduse sau adaptate fonetic limbii maghiare/germane, altele, … invers !
Bolohanu este, zicem noi, din prima categorie. Altfel nu s-ar explica consemnarea pe cea de A Treia Ridicare Topografică a Imperiului Habsburgic (1869-1887) a numelor românești: Bălăhanul/D. Balahan (pentru munte și vale, Bălăhănosul pentru un pichet românesc), Bâtca Lăzăroiul (și pichetul Lăzăroi) – pe culmea de racord dintre Bolohanu și Măieruș -, Arșița Tărcuței – pe culmea de racord dintre Bolohanu și Ardelea; pentru primul și al doilea sunt indicate și alternativele maghiare, Bálványos, respectiv Meleghavas. Pe ridicarea topografică anterioară (a Transilvaniei, din 1853-1858, 1869-1870), aceste toponime se găsesc sub formele: Dealu/Valea Balahan și Pichetu Balahanos, respectiv Pichetu Balahanos; în loc de Arșița Tărcuței apare Pichetu Ardell. Mai consemnăm, de pe această hartă, vârful Durvas, actualul Bolovanul Mic, ulterior (pe A Treia Ridicare), grafiat Darvas. Dacă mergem mai în urmă, pe Prima Ridicare topografică a Imperiului Habsburgic (1769-1773), descoperim: Balvanyos (muntele) și Balvanyos Bach (valea), Melek Havas și Obsina Tarkutza (pentru Arșița Tărcuței). Aceste nume apar și pe ridicarea topografică a Moldovei din 1773-1774 (efectuată de aceiași topografi austrieci); lor li se adaugă și toponimele B. (berg = munte – n.n.) Perses (? – n.n.) Magyaros (pentru Măieruș) și B. Erdely (pentru Ardelea). Pe o ridicare topografică ulterioară a Moldovei (1788-1790), realizată tot de austrieci, aceste toponime se regăsesc sub formele: Ba/olhanusch – Deal și Bach (bach = vale – n.n.) -, Berg/Deal Melekhaus, Arschitza Tarkutsi, Berg Majarusch, Berg Ardell/Deal Ardel. Mai există o ridicare topografică a Moldovei realizată de topografi austrieci, în 1892-1898; aici toponimele în cauză au suferit deja o evoluție semnificativă: Munt. Bolovanul, Valea/Pârâul Bolovănișului, B-ca Lăzăroei, B-ca Arșița Tărcuței, Mt. Măiruș, Mt. Ardele – numită pentru prima dată și  B-ca Văr. Oului.
Pe harta Ungariei din 1941 pe care este reprezentat și o parte din teritoriul României, cel din vecinătatea graniței, deescoperim: Bálványos (pentru munte și vale – în acest ultim caz și cu numele românesc, Bolovăniș), Meleg havas (dar și Plaiul Meletăușului), Tarkö (pentru Arșița Tărcuței), Magyarós și Mt. Măiruș, Erdöelü și Mt./Pâr. Ardele.
La începutul sec. XX au fost realizate așa-zisele Planuri de Tragere pentru artilerie, pe baza ridicărilor topografice austriece anterioare, și care, la rândul lor, vor sta la baza hărților topografice militare de după anii 1950; iar acestea, la baza hărților turistice de până în zilele noastre, de dinainte de a fi cunoscute sau posibil de accesat și celelalte hărți. Iată noua formă a toponimelor discutate: Boloanului (Mt. sau Dl. – n.n.), Bălăhanul (munte), V./Plaiul, D. Bolovănișului, Bâtca Lăzăroiul, Plaiul/P. Meletăușului, B-ca Arșița Tărcuței, M. Mairuș, Mt. Ardele/B-ca Vârfu Oului, P-iul/P. Ardelei.
Pe hărțile topografice ale D.T.M. (Direcția Topografică Militară – n.n.) găsim: Bolovanul (vârf), Bolovănișul (pârâul), Obcina/Dealul Bolovănișului, Vârful Lăzăroiu, Lăzăroaia (pârâu), Plaiul Meleteuș, Dealul Arșița Tărcuța, Măieruș, dar și Vârful Măierușului (apropiat de primul), Vârful/Plaiul Ardelea, Ardela (pârâu).
Cea mai cunoscută hartă turistică (C. Brânduș, C. Grasu – Munții Tarcău. Ghid turistic – Edit. Sport-Turism, București, 1987) introduce denumirile Bolovanu Mare (pentru Bolohanu) și Bolovanu Mic (pentru Darvas). Celelalte denumiri sunt, relativ, conforme cu cele de pe harta DTM: Bolovăniș (pârâul), Vf. Lăzăroi, Lăzăroaia, Dealul Meleteuș, Dl. Arșița-Tărcuța, Măieruș, Vf. Ardelea.
În fine, ultima hartă turistică a zonei, Munții Tarcăului și Depresiunea Ghimeș-Făget, DIMAP Bt., Budapesta, 2006, ține cont și de, cel puțin o parte, dintre hărțile pomenite mai sus, astfel că avem pe ea: (Muntele – n.n.) Bălăhanul/Bálványos Hav. (havas = munte – n.n.) cu Bolovanu Mare/Bálványos-t. (tetö = vârf – n.n.) și Bolovanul Mic/Darvas-tetö, (Muntele – n.n.), dar apare în plus Ș. (șaua – n.n.) Bolovanul/Darvas-ný. (nýar = șa – n.n.) precum și un mic interfluviu, Bolovăniș; avem apoi: (Pârâul) Bolovănișul/Bálványos p., Meleg Hav./Meleteuș cu Bâtca Lăzăroi/Meleg-havas-t., Pr. (pârâul – n.n) Lăzăroaia/Meleg-havas p. (patak = pârâu – n.n.), Arșița Tărcuței cu vârful Tărcuța/Terkuca-t., Măieruș (vârf), Vf. Ardelea și Ardele (pârâu).
Nu credem că e greu de dedus că mai toate toponimele discutate sunt românești, unele traduse în maghiară; poate chiar și Ardelea. Meleteușul, însă, se înscrie în categoria celor provenite din maghiară (Meleg Havas) și transformate, fonetic, în toponime “românești”. În acest caz, regula fonetică e chiar un tipar: Tar Havas>Tărhăuș (tot în Munții Tarcăului), Csik Havas>Chihăuș (Munții Ciucului)  sau Havas>Hăuș (Obcina Hăușului, Fruntea Hăușului), munte pe partea dreaptă a Tarcăului și a afluentului acestuia, Goșmanul !
În sinteză, iată “evoluțiile” principalelor trei toponime prezentate:
– Bălăhanu, Bolovanu, Bolohanu, și cu formele Balahan, Boloanu, tradus în maghiară Bálványos, de la care ar putea proveni românul  Bolovăniș, deși germanul Ba/olhanusch ar indica existența unui Bolohăniș autohton.
– Măiruș, Măieruș tradus în maghiară Magyarós (magyarós = aluniș – n.n.) și adaptat germanei sub forma Majarusch. Nu este exclusă ordinea inversă a evoluției, de la teermenul maghiar la cel românesc, cum e în cazul muntelui Muieruș/Mueruș din Munții Ciucului.
– Ardele, Ardelea, germanizat în Ardell și maghiarizat în Erdely sau Erdöelü; tocmai această ultimă formă care forțează pronunția în maghiară a lui Ardele ne duce cu gândul la originea românească a acesteia din urmă. Pentru Ardelea reținem și interesanta denumire ce apare pe Planurile de Tragere de la începutul sec. XX: Bâtca Oului !

Cât despre cote:
Muntele Bolohanu este prezentat pe hărțile pe care noi le considerăm precise din punct de vedere topografic cu cotele:
– 1.569,4 m pe harta DTM;
– 1.569 m pe cele două hărți turistice precizate;
– 1.568.6 m pe o hartă topo sovietică din anii 1970 !
Muntele Măieruș
– este prezent cu două vârfuri Măieruș cu 1.454,4 m și al Măierușului cu 1.459 m pe harta DTM;
– cele două hărți turistice numesc un singur vârf Măieruș, cel de 1.454 m, dar înlocuiesc cota 1.459 m cu 1.452 m;
– pe harta sovietică vârful (numit Măieruș) are 1.453,2 m, celălalt, nenumit, 1.452 m.
Problema este că vârful de 1.454/1.453 m nu este cel mai înalt al muntelui, ci doar cel mai bine evidențiat pe teren din punct de vedere militar. De altfel, urmărind pe hartă poziția sa în raport cu curbele de nivel vom observa lesne acest fapt; pe ambele hărți militare apar chiar două vârfuri mai înalte decât acesta:

sursa: Geomil.ro

– de peste 1.460 m în cazul hărții DTM,

sursa: Geo-spatial.org

– unul de peste 1.460 m și unul cu mai mult de 1.470 m pe harta sovietică.

Acordăm creditul nostru hărții din urmă, având în vedere și cifra indicată de GPS-ul nostru: 1.479 m !

Muntele Ardelea are:
– 1.589,3 m pe harta DTM;
– 1.589 m pe hărțile turistice;
– 1.588,3 m pe harta sovietică.

Addenda: Traseele noastre pe cele trei vârfuri:
1. Pe Bolohanu: Răchitiș (Tomeni) – Piciorul Smidei – Vf. Smidei – Vf. Bolohanu Mic – Vf. Bolohanu Mare – Poiana Lupului – Vf. Obcinei – Fața Obcinei – Tomeni

2. Pe Măieruș: Tarcău (M-rea Tarcău) – Valea Bolovănișului – Cascada Lespezii – Gura Jghiabului Larg – Plaiul Pietrei – Vf. Măieruș – Plaiul Bolovănișului – Dl. Bolovăniș – M-rea Tarcău

3. Pe Ardelea: Ardeluța – Valea Tărcuței – Valea Cășăriei (Cascada Cășăria) – Plaiul Gardului – Bâtca Vf. Oului – Vf. Ardelea – Plaiul Ardelei – Vf. Înțărcătorii – Poiana Înțărcătorii – Ardeluța

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !