Pe culmea morfologică a Munților Vrancei, din Pasul Oituz în Pasul Ojdula !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Pasul 1: Din … Pasul Oituz până în șaua Muntele Negru-Dealul Mare
– descrierea se bazează, în principal, pe o drumeție efectuată de noi în 22 august 2020 (a se vedea aici traseul ei), dar și pe altele, anterioare; fotografiile din acestea din urmă vor fi datate corespunzător.

Date tehnice:
– punct de plecare: 46,061383N, 26,361359E, 866 m alt.
– punct de sosire: 46.008830N, 26.359999E, 1.081 m alt.
– lungime traseu: cca 7,5 km
– denivelare pozitivă cumulată: cca 450 m
– durată (cu popasuri): 4 h 30 min
– dificultate (inclusiv orientarea): medie

 

 

În Pasul Oituz întâlnim doar un marcaj bandă albastră, pe stâlpul unei troițe de lemn și pe un bolovan aflat însă pe teritoriul Munților Nemira. Banda roșie care ar trebui să fie prezentă pentru a indica ambele direcții ale traseului “Crestei Carpaților” lipsește (cândva se putea vedea pe unul dintre stâlpii liniei electrice). Traseul nostru folosește drumul auto ce pleacă din pas spre sud-sud-est. Un reper pentru direcție sunt antenele GSM ce se văd, nu departe, pe Vârful Ciorii; drumul evită însă vârful, tăindu-i coastele vestice.

 

Intrăm repede într-un pâlc de pădure, unde putem admira singura bandă roșie de pe traseu; dacă nu trecem pe lângă ea fără să o observăm !

 

Din pădurice ieșim într-o poiană largă, spre capătul ei estic aflându-se …

 

… o măsuță cu băncuțe din și un mic adăpost – bun în caz de vreme rea – pe care l-am găsit întotdeauna curat !

 

De la “popas” pornește un drumeag spre est care ne duce, după cca 200 m, foarte aproape de urmele, destul de vagi, ale unui turn de observație ce deservea castrul roman Angustia de lângă actualul Brețcu.

 

Traseul nostru urmează drumul principal, spre aceeași direcție, sud-est.

 

Trecem curând pe sub o linie de înaltă tensiune de unde avem o mică fereastră deschisă spre sud-vest; în centrul imaginii e fostul Han Lina, acum o clădire abandonată !

 

Puțin în urcare și prin pădure, drumul ocolește Vârful Ciorii – pe care se află câteva antene GSM -, lasă în stânga un braț ce duce la antene, …

 

… iar în dreapta, un altul ce traversează o poieniță în care a fost, recent, instalat un refugiu; …

 

… după care, iese într-o poiană … lărguță !

 

Din capătul ei sudic drumul o părăsește pentru a ocoli, cât de cât, Piscul Lin …

 

…

 

…, …

 

… ieșind pe culmea … lină a acestuia; mergem spre dreapta și, aproape imediat, …

 

… ajungem într-o poieniță, unde marcajul bandă albastră o apucă pe urmele unui drum ce coboară în stânga, în valea Oituzului. Traseul său urcă apoi pe culmea Lepșa-Stânișoara, ajunge pe Vârful Zboina Neagră, de unde coboară, la final, în Lepșa.

 

Drumul marcat, teoretic, cu bandă roșie duce spre sud, începând să urce pieziș, pe pantele estice ale Vârfului Zmeurișu.

 

Ieșim la … gol, dincolo de vârf. În față, ne atrage privirile, Muntele Negru; …

 

… lateral se desfășoară culmi ale Munților Vrancei ce despart valea Oituzului de izvoarele Lepșei și ale Cașinului !

 

Drumul de culme nu e chiar … de culme, desfășurându-se pe o curbă de nivel de pe versantul ei estic cu vreo 20 de metri mai jos de linia ei de maximă altitudine.

 

Iarna e (cam) ca vara !

 

Trecem, curând, …

 

… urcând vreo 10 m, …

 

… pe o altă curbă de nivel. Nu o să adăstăm prea mult pe ea: ne așteaptă Vârful Săcădat, aflat cu încă 10 m mai sus !

 

Lăsăm în dreapta, suind, un mic adăpost pastoral, …

 

… dincolo de care cotim spre stânga, evitând urcușul pe Vârful Săcădat !

 

Drumul nu prea mai e, dar e continuat de o potecă pastorală ce ne duce până la poalele Muntelui Negru ! Nu vom … aburca direct spre vârf, …

 

… căci poteca o ia spre stânga, …

 

urcând pieziș; …

 

… traversează o mică poiană în pantă, …

 

… apoi suie puțin mai susținut prin pădurea rară, …

 

… ieșind repede pe plaiul Muntrelui Negru, acoperit parțial, pe versantul estic, de pășune.

 

Suind lejer, trecem pe lângă vârful împădurit și slab evidențiat al Muntelui Negru, poteca orizontalizându-se !

 

În principiu, nu există probleme de orientare, dar e bine – mai ales în caz de ceață, când putem fi furați de vreunul dintre picioarele vestice ale Muntelui Negru – să rămânem atașați marginii pădurii din stînga culmii, a cărei linie de maximă altitudine rămâne mereu în dreapta noastră !

 

Culmea poienită se lărgește simțitor lăsându-se în pantă spre sud !

 

Pe măsură ce coborâm, se deschid ferestre tot mai largi spre est …

 

… și sud; vedem acum și capătul traseului din pasul 1.

 

Poteca, devenită drum între timp, atașată marginii drepte a culmii, ne coboară repejor în șaua joasă dintre Muntele Negru și Dealul Mare !

Pasul 2: Din șaua Muntele Negru-Dealul Mare în Pasul Ojdula
– descrierea se bazează, în principal, pe o drumeție efectuată de noi în 9 mai 2021 (a se vedea aici traseul ei), dar și pe altele, anterioare; fotografiile din acestea din urmă vor fi datate corespunzător.

Date tehnice:
– punct de plecare: 46.008830N, 26.359999E, 1.081 m alt.
– punct de sosire: 45.972070N, 26.351495E, 1.074 m alt.
– lungime traseu: cca 5,5 km
– denivelare pozitivă cumulată: cca 250 m
– durată (cu popasuri): 4 h 30 min
– dificultate (inclusiv orientarea): ușoară

 

Din punctul cel mai de jos al șeii Muntele Negru-Dealul Mare drumul suie, curbându-se spre vest, …

 

… scoțându-ne, după parcurgerea unui scurt … tunel împădurit …

 

… la marginea unei largi poieni; aici părăsim drumul ce duce spre nord-vest, noi schimbând direcția spre sud, …

 

…

 

… suind !

 

[Detalii]

 

Mai sus …

 

… apar elemente de peisaj … suplimentare …

 

… !

 

Drumul auto … pastoral …

 

… intră în pădure …

 

… ieșind imediat într-o poiană circulară; …

 

… o părăsim prin punctul diametral opus celui prin care am intrat !

 

Drumul, acum, mai mult potecă pastorală, se ține pe o curbă de nivel …

 

… mult sub vârful Dealului Mare, …

 

… scoțându-ne pe o muchie a versantului său sudic, …

 

… într-un sector despădurit (dar proaspăt plantat) și deci cu belvedere (încă) !

 

Ne e limpede unde trebuie să ajungem: în poienile ce preced Vârful Rotund; …

 

… zis …

 

… și făcut !

 

Defilăm prin șirul de poieni, ținându-ne, relativ, de marginea pădurii, …

 

… râmânând pe drumul, mai puțin umblat, de versantul vestic al culmii, pe sub Vârful Rotund (drumul principal îl ocolește pe versantul estic); …

 

… avem astfel parte de priveliști …

 

… surprinzătoare !

 

Odată depășit Vârful Rotund, …

 

… trecem pe versantul estic al culmii, …

 

… pierzând, totodată, și ceva altitudine !

 

O recâștigăm fără prea mare efort …

 

… și ajungem pe culme, …

 

… într-o poiană de vânătoare !

 

Dincolo de ea drumul de culme cotește ușor spre sud, …

 

… suind, lejer, …

 

… spre platoul somital al Vârfului Oituz-Izvor, aflat în afara traseului … marcat (dacă ar fi) !

 

Nu merită ocolit, pentru panoramele oferite, efortul de a ajunge pe el fiind insignifiant …

 

… !

 

Reintrăm în traseul … oficial, tocmai când să terminăm a doua sa parte (Pasul 2) !

 

Pasul Ojdula este un foarte bun loc de campare !

 

Sinteza primilor doi pași:
– punct de plecare: 46,061383N, 26,361359E, 866 m alt.
– punct de sosire: 45.972070N, 26.351495E, 1.074 m alt.
– lungime traseu: cca 13 km
– denivelare pozitivă cumulată: cca 700 m
– durată (cu popasuri): 9 h
– dificultate (inclusiv orientarea): medie

Fotodescrierea pasului 3, din Pasul Ojdula până sub Vârful Mușat, poate fi accesată aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !