Circuit inedit pe Dara Făgărașului; cu plecare din gura Darei !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Când am inventariat 2,5 miarii Făgărașului, proiectând totodată circuite de abordare a lor, Dara – culmea, cel mai mic dintre ei (2.501 m) – ne-a dat cea mai mare bătaie de cap. Traseele … clasice – cele folosite de cvasimajoritatea “făgăreșenilor” porniți în a … face Dara – presupun câte un du-te-vino pe ruta Sâmbăta de Sus – Fereastra Mare a Sâmbetei – Dara – Hârtopul Darei sau Gura Bândei – Valea Bândei – Portița Lacului Urlea – Dara – Hârtopul Darei ! O asemenea abordare nefiind în … firea noastră, am purces la răsfoirea vastei “bibliografii” a Făgărașului – ghiduri, bloguri, pagini de Facebook -, doar-doar vom putea afla amănunte despre cele două culmi sudice care converg în vârful Darei: Muntele Dara/Brâul Darei și Mușetescu, ca și despre valea dintre ele: Dara; esențiale au fost informațiile de pe site-ul Romania-natura, ele și altele conducându-ne la un traseu în circuit cu plecare din gura Darei. Și, trebuind să ajungem acolo, cam la … capătul lumii pentru noi, presupunând pracurgerea lungii văi a Doamnei, am inclus traseul într-o miniexpediție făgărășană, adăugând Darei alte două obiective abordabile … cam din aceeași zonă: Moldoveanu și Urlea. Concret:
– Ne-am fixat ca “tabără de bază” gura Bândei …

… – un spațiu larg, cu suficiente locuri pentru campare și parcare pentru mașini, chiar și în condițiile aglomerărilor din week-end-uri; …

 

… am ajuns aici pe drumul forestier de pe Valea/Râul Doamnei – 18,5 km cu multe porțiuni foarte rele în prima parte – continuat cu cel de pe Valea Rea (17 km). Accesul pe Valea Doamnei se face din localitatea Domnești (25 km de Câmpulung-Muscel, 20 km de Curtea de Argeș) de pe DN 37, urmând spre nord DJ 371, cale de 19 km asfaltați, până la părăsirea localității Slănic.

După următorii 16 km se ajunge la barajul lacului de acumulare Râul Doamnei/Văsălatu aflat la confluența cu Văsălatu.

 

 

 

 

Încă 19 km îi parcurgem pe Valea Doamnei și apoi pe Valea Rea; deși bornele kilometrice pe care le vom întălni – până la gura Bândei – ne spun altceva ! La 2,5 km de la baraj, Valea Doamnei primește din dreapta – cum urcăm – un important afluent, Zârna; de aici, în amonte, Valea Doamnei își schimbă numele în Valea Rea.
Atenție: Pe afluenții Doamnei sunt parchete în exploatare ceea ce poate crea momente – mai mult sau mai puțin lungi – de stagnare a circulației pe drumul Văii Doamnei, așteptând încărcarea camioanelor cu buștenii din rampe.

În week-end-uri recomandăm parcarea mașinilor la gura Bândei și nu la Stâna lui Burnei, aglomerația care se poate crea aici putând ajunge … infernală ! În imagine, drumul de la gura Bândei spre Stâna lui Burnei (1 km), vineri, la ora 16.00; curând, se va ocupa cu mașini și jumătate din celălalt sens al drumului !

 

 

– Am proiectat următoarele 3 trasee:

1. Gura Darei – Vf. Dara – Mt. Mușetescu – Gura Darei – a se vedea fotodescrierea mai jos !
2. Stâna lui Burnei – Vf. Moldoveanu – Căldarea Galbena – Stâna lui Burnei – pentru fotoreportaj, click aici !
3. Gura Darei – Mt. Slănina – Urlea – Vf. Dara – Valea Bândei – Gura Bândei – pentru fotoreportaj, click aici !

 

Ziua 1 (18 august 2019):
– De la gura Bândei la gura Darei sunt 8 km pe care, bineînțeles, îi parcurgem … auto !

Traseul perpedes: Gura Darei – Stâna Darei – Brâul Darei – Valea Darei – Vf. Dara – Vf. Hârtopul Darei – Vf. Mușetescu – Mt. Mușetescu – Stâna Mușetescu – Gura Darei

– intrare în traseu, ora 6.00′
– ieşire din traseu, ora 19.30′
Ttotal (cu popasuri) = 13 h 30 min
L = 17 km
Habs = 1.700 m

Observație: Marcajul punct albastru, indicat pe schița de hartă, nu apare pe teren decât în sectorul Vf. Dara – Vf. Hârtopul Darei !

Traversăm Valea Rea puțin mai sus de gura Darei. Ne lăsăm la uscat încălțămintea de rezervă gândindu-ne că vom avea nevoie de ea la întoarcere; doar că nu vom reveni prin același loc așa că …

 

Urmăm firul Darei pe un vechi drum, care, teoretic, duce până aproape de zona alpină a văii; din informațiile primite de la șeful Salvamontului Argeș drumul nu prea mai este accesibil, din cauza prăbușirilor de arbori în jumătatea sa inferioară și a vegetației ierboase luxuriante de mai sus. Așa că nu avansăm pe el vreo sută de metri …

 

… până ce prindem, în stânga, capătul unei poteci făcute de căprioare …

 

… ce ne conduce pe muchia interfluviului Dara-Valea Rea. Când panta prinde a se înteți …

 

… aceeași potecă ne … transbordează pe o muchie vecină (din stânga sensului de mers), pe care suie și un drum de exploatare forestieră !

 

Îl urmăm … bucuroși !

 

Finalul urcușului prin pădure …

 

… este anunțat de rariști luminoase !

 

După 2 ore de la intrarea în traseu ieșim la gol, …

 

… lângă Stâna părăsită a Darei, …

 

… căreia îi mai dau totuși târcoale unii – plecați în transhumanță de la bordeiul din fundul văii Darei la stâna de pe Pojarna, din cauza ierbii arse de căldură, dar și a unui urs … dijmuitor – …

 

… sau … alții, …

 

… sub creasta Piciorului Darei !

 

Am putea continua traseul pe creastă, dar linia ei accesibilă de maximă altitudine este ruptă de stâncării și jnepenișuri, ceea ce ar însemna efort și timp mai greu de cuantificat, așa că am abandonat … eeventualitatea; la aceasta a contribuit și existența unei poteci pastorale, trasate pe ceea ce e cunoscut sub numele Brâul Darei ce ține o curbă de nivel de pe versantul estic !

 

“Matematic” vorbind nu există mari diferențe între cele două variante; dar varianta de creastă are, clar, atuul spectaculozității (se poate vedea aici un colaj de fotografii comentate) !

 

Puțin dincolo de jumătatea poienii Stânei Dara, ținând curba de nivel (eventual hățașul oilor dacă vegetația nu îl ascunde), ne apropiem de marginea pădurii !

 

Totul e să dibuim intrarea în pădure de unde poteca devine realmente … drum … al oilor !

 

În mai puțin de jumătate de oră …

 

… ieșim din pădure … definitiv, încă destul de sus în raport cu firul Darei !

 

Se împlinește o oră de la părăsirea poienii Stânei Dara …

 

… și am ajuns la momentul când vom începe urcușul … alpin; pe primul vâlcel după ce ieșim dintre jnepeni !

 

Cu imaginea traseului, destul de strict, de altfel, dar bine memorată, pornim la … deal !

 

Panta e iute de la început, dar culoarul pe care urcăm fiind ceva mai larg, avem loc de serpentine !

 

Traversăm obligatoriu o șuviță de jnepeniș pentru a răzbate …

 

… în albia vâlcelului; …

 

… care se tot lărgește și, chiar dacă panta e tot iute, …

 

… măcar căpătăm o idee despre ce urmează: …

 

… cam … asta !

 

Ajungem, în fine – un … fine foarte … relativ – pe prima treaptă …

 

… a unei mici căldări glaciare; căreia îi putem vedea, … departe, și … finele … absolut !

 

Traversăm căldarea …

 

… atacându-i, … simultan, ambele flancuri !

Analizând posibilitățile de ieșire din căldare …

 

… din cele două perspective, hotărâm să o facem pe muchia din dreapta, …

 

… după un scurt popas; …

 

… folosim răgazul și pentru a ne imagina o variantă de traseu spre Dara profitând de existența hățașului de oi ce suie de la bordeiul din valea Darei pe Mușetescu: Balta Pojarna – Poiana Stânei Dara – Valea Darei – Bordeiul din valea Darei – Vf. Mușetescu – Vf. Hârtopul Darei – Vf. Dara – Piciorul Darei – Poiana Stânei Dara – Balta Pojarna (existând și o veche potecă pastorală între Stâna Dara și Balta Pojarna) !

 

Dar, deocamdată, suntem pe … alt drum !

 

După un scurt efort de aproape o oră …

 

… ajungem … sus, pe plaiurile Muntelui Dara !

 

[Zoom pe Cozia !]

 

Mai sus, … mai mult peisaj; și cu folos … documentar, …

 

[Zoom !]

 

… dar și de interes (aproape) imediat; …

 

… din ce în ce mai … imediat !

 

Totodată, ne îmbogățim orizontul … (re)cunoașterii cu o nouă nouă suită de vârfuri făgărășene !

 

Sub vârful Darei, …

 

… între …

 

… Căldarea Bândei …

 

… și cea a Darei !

 

Pe Dara, la 2.500 m !

 

Spre Hârtopul Darei, …

 

… pe deasupra hârtoapelor din căldarea superioară a Leaotei. Deși prin “hârtoape/vârtoape” ciobanii denumesc gropanele precum cele rămase în urma ghețarilor ce au sculptat căldările glaciare ale Făgărașului, alcătuitării unor ghiduri turistice au folosit termenul pentru vârfurile dominante din apropiere: Hârtopul Darei sau Hârtopul Ursului; impropriu, desigur, ambele fiind formațiuni pozitive ale reliefului !

 

[Zoom spre Piatra Craiului …

 

… și în Căldarea de Sus a Leaotei. Într-unele dintre hârtoapele ei stau cuibărite câteva lăculețe, unele permenente, altele ce depind de regimul pluviometric. Se remarcă Lacul Mioarelor, considerat a se afla la cea mai mare altitudine din țară (cca 2.300 m), făcând abstracție de lăculețele temporare aflate ceva mai sus de el, la izvorul Mușetescului – numit astfel deși suntem sub Vârful Hârtopul Darei și nu sub Mușetescu (ce domină Căldarea de Jos a Leaotei); motivul este că ciobanii numesc Mușetescu întreg interfluviu dintre Leaota și Dara, Hârtopul Darei fiind un nume apărut recent pe hărți, după ce s-a descoperit că are peste 2.500 m, …

 

… mai exact, 2.506 m !

 

Vârful Mușetescu, de 2.495 m, poate fi ocolit pe curba de nivel de 2.450 m, cea pe care se află șaua de sub el; …

 

… de aici avem o vedere de chinogramă cu ceilalți 2,5 miari ai Făgărașului, …

 

… dar și a crestei Darei – utilă în caz că dorim să o parcurgem !

 

Bifăm, totuși, și vârful Mușetescului !

 

Coborâm dincolo de el – sau, dacă l-am ocolit, ținem curba de nivel din șaua care -a precedat – până într-o nouă șa; suntem deasupra Căldării de Jos a Leaotei, la fel de plină de … hârtoape ca și cea de Sus !

 

Tot de aici vedem pe unde ajunge pe Mușetescu hățașul de oi ce urcă de la bordeiul din valea Darei !

 

Din șa, fie urcăm vârful ce urmează, fie îl ocolim de-a coasta, …

 

… dincolo de el, ne înscriem strict pe direcția sud, …

 

… pentru a prinde Piciorul Mușetescului; …

 

… pe care … coborârea e ca o plimbare …

 

… cu accente … nostalgice !

 

Dar odată ce muchia piciorului se îngustează, va crește și … ritmul coborârii !

 

Teoretic, trebuie să râmânem atașați de pădurea de pe versantul vestic al piciorului, dar pinii și jnepenii au înaintat în pășunea părăsită, așa că va trebui să le ocolim pâlcurile, …

 

… neutând să revenim cât mai aproape de muchia piciorului și de marginea pădurii.

 

Coborârea prin golul alpin se termină la Stâna de Jos de pe Mușetescu.

 

Chiar din fața stânii intrăm în pădure, …

 

… la început, pe un vag hățaș de oi, …

 

… care devine imediat un veritabil drum pastoral, …

 

… instalându-se strict pe muchia piciorului; …

 

… o vom părăsi pentru un drum de tractor, căci traversăm o zonă afectată de tăieri mai vechi, resturile de trunchiuri, doborâturile și vegetația instalată ulterior fac un pic … penibilă continuarea pe muchie !

 

Drumul ne coboară destul de repede …

 

… cu vreo 400 de metri mai jos de confluența Văii Rele cu Dara !

 

Sfârșit, …. previzibil, de traseu !

 

Fotoreportajul zilei a 2-a – cucerirea Moldoveanului pe traseul “clasic”, de la Stâna lui Burnei – poate fi accesat aici !
Fotoreportajul zilei a 3-a – recucerirea Darei, pe altă cale – aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !