Lacuri în Munții Berzunți
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Precizări:
– sintagma <Munții Berzunți> înglobează, aici, și munceii de la periferia lor, incluși, geografic vorbind, Subcarpaților Tazlăului;
– sintagma <lacuri> le include și pe cele numite în limbajul curent bălți – datorită dimensiunilor acestora -, dar care păstrează ochiuri de apă (cvasi)permanente, apoi, foste lacuri – semnalate pe hărți sau de către localnici, dar și iazuri, dacă au rol turistic sau … peisagistic !
Aspecte generale despre formarea lacurilor de tipul celor descrise, ca și opisul lacurilor văzute de noi, sau despre care doar am aflat, din toți Munții Trotușului, pot fi accesate aici !
I. Lacuri de baraj natural
1. Lacul cu Boglari [46,452325N; 26,654112E; 334 m] – pe valea Secătura/Munceii Berzunţilor [Bereşti-Tazlău/BC]
Lacul, pe care l-am numit ”cu boglari”, deoarece aici am avut bucuria de vedea, pentru prima dată, frumoasa specie de Ranunculus (sceleratus), este situat, bine ascuns în pădure, pe cursul superior al unui mic afluent al pârâului Strâmba (tributar Tazlăului în gura satului Bereşti-Tazlău) a căror confluenţă se află la 1,2 km de ieşirea din satul Bereşti-Tazlău şi la 0,3 km de intrarea în satul Turluianu. Versantul stâng al pârâiaşului a fost afectat, în urmă cu mai bine de 10 ani, de o alunecare destul de serioasă a cărei frunte a blocat cursul apei într-o zonă în care albia acesteia, după ce se lărgea cam 15 m, pe o lungime de aproape 100 m, îşi schimba profilul, devenind brusc îngustă şi ravenată. În aceste condiţii, apa acumulată în spatele barajului a ocupat, iniţial, o suprafaţă de cca 1.200 mp. Treptat, ca urmare a colmatării, dar şi a deversării artificiale prin construcţia unui şanţ în corpul barajului, suprafaţa apei s-a restrâns şi ocupă, în prezent (noiembrie, 2012), mai puţin de o treime din cuvetă, adică 25 m x 15 m (adâncime sub 0,5 m); la coada actuală a lacului s-a format o fâşie lată de vreo 10 m de stuf şi papură. Oglinda destul de clară a apei este, în mare parte, ocupată de mici peninsule sau insule de papură printre care îşi fac loc boglari viguroşi.
Pe unele dintre treptele superioare ale alunecării subzistă bălți ce-şi adună apele din precipitaţii directe şi din şiroiri !
Un fotoreportaj, aici: http://www.muntesiflori.ro/lacul-cu-boglari/ !
II. Lacuri pe trepte de alunecare
– iată una dintre bălțile, cvasipermanente, legate de alunecările din zona Lacului cu Boglari:
1. Balta Boian [46,442358N; 26,653096E; 417 m ]
După cum se poate vedea are dimensiuni reduse, dar e cea mai mare dintre bălțile menționate; la câțiva metri de ea (46, 442298N; 26,653633E; 413 m) mai există o baltă cu dimensiuni asemănătoare, pe care nu am remarcat-o. Numele i l-am dat după cel al pădurii ce acoperea dealul pe care se află. Hidrologic vorbind, ține de Valea La Verșești, un afluent de obârșie al Strâmbei.
Cumpăna de ape determinată de obârșia pârâului La Verșești cu Pârâul Verșești, afluent al Tazlăului, este numită La Lac, dar nu din cauza bălților din Pădurea lui Boian, ci datorită unui lăculeț-baltă din fundul pârâului Verșești:
2. Lacul Verșești [46,443234N; 26,668536E; 401 m]
Circular, cu diametrul de cca 10 m și adânc spre 0,5 m, este alimentat de un izvoraș subteran, de unde și … (cvasi)perenitatea certificată toponimic: La Lac ! Văzut la început de primăvară, imediat după topirea zăpezilor, își justifică, cât de cât, și la propriu numele.
Întorcându-ne la bazinul Strâmbei, mai menționăm de aici și …
3. Balta Verde [46,476915N; 26,658762E; 400 m]
E aflată la obârșia pârâiașului Șipotele. Cândva, probabil mai consistentă ca dimensiuni, cuveta având 23 m x 6 m – acum fiind aproape colmatată -, mica baltă mai strânge totuși ceva apă din precipitații în jurul unei insulițe.
Nu foarte departe de Balta Verde, dar ținând de bazinul pârâului Cernu, la izvoarele Gropii lui Gheorghiță, se află un fost lac, colmatat și cu apa suptă de cei câțiva arini din perimetrul cuvetei de 65 m x 40 m:
4. Lacul cu Arini [46,488150N; 26,653819E; 347 m]
Probabil că primăvara, fostul lac mai păstrează, un timp, ceva din apa provenită din topirea zăpezilor.
5. Iazurile de la Cernu [46,456012N; 26,578638E; 378 m]
Bazinului Cernu îi aparțin un șir de 4 iazuri antropice create prin zăgăzuirea pârâului Cheșchi, un afluent indirect al Cernului prin intermediul pârâului Păltiniș. Le menționăm pentru pitorescul lor, în plus fiind pe un traseu în circuit care ne duce la cel mai important lac din Munții Berzunți, …
6. Lacul Tarnița (46,431875N; 26,511513E; 754 m) numit și Lacul fără Fund sau La Bolătău.
Lacul ocupă o terasă destul de largă, având o formă ovală cu axele de circa 20, respectiv 10 m. Este alimentat de câteva izvoare cu debit relativ mare şi constant, ceea ce explică persistenţa lui. Despre adâncime nu putem spune nimic, dar apreciem că s-ar putea să depășească 1 m. Cauza formării o reprezintă o puternică alunecare a unei bune părţi din versantul vestic al Muntelui Tarniţa, ale cărei urme sunt decelabile în structura reliefului din preajma lacului. Pe treptele de alunecare astfel formate de fragmentele corpului de alunecare s-au adunat apele unor izvoare scoase la lumină prin retezarea pânzei freatice, precum şi apele pluviale, ce formează, în principal, Lacul Tarniţa, dar şi încă un lac puțin în aval de lacul principal (Balta de lângă Lac) – de mică adâncime -, precum și câteva bălți, mai degrabă de mlăștinire, activate cu deosebire la topirea zăpezilor sau în perioadele cu regim pluviometric bogat. Lacul principal are un emisar important ca debit, dar care meandrează lent pe terasa ce cantonează și celelate bălți, ceea ce face ca raportul debit admis/debit emis să fie echiunitar, asigurând lacului un volum relativ constant şi o apă mereu primenită.
7. Balta de lângă Lac [46,431922N, 26,510892E, 750 m]
– are un luciu de apă relativ constant ca suprafață (spre 40 m x 10 m), de la un anotimp la altul și de la un an la altul.
Pe aceeași treaptă de alunecare pe care s-a format Lacul Tarnița, într-o alveolă separată este cantonată o altă, acum, baltă:
8. Balta Ascunsă [46,430867N, 26,509826E, 756 m]
În timpul marii alunecării ce a generat Lacul Tarnița, pe un mic prag de alunecare superior altitudinal treptei … principale, s-a format un mic lac din care au rămas doar … dovezi: alveola în care a cantonat, minuscule ochiuri de apă, tufe de răchită:
9. Balta Seacă [46,432083N; 26,515E; 813 m]
Pe un alt traseu de pe fața nord-estică a Munților Berzunți, ce duce la Vârful Tarnița, (un fotoreportaj, aici) se mai află un mic lac, cel mai probabil antropic, …
10. Lacul de lângă Drum [46,447356N; 26,527601E; 561 m], …
… a cărei apariție e datorată construcției unui vechi drum forestier sau petrolier, al cărui terasament, înălțat sub zona uneia dintre obârșiile torențiale ale Văii Șoșii, s-a constituit ca baraj, în spatele căruia își acumulează apa, când se activează, torenții în cauză.
În fine, parcurgerea unui traseu de pe fața sud-estică (aici, fotoreportajul), prilejuiește trecerea pe lângă un lăculeț, …
11. Lacul de la Șipot [46,418060N; 26,509221E; 660 m], …
… care, deși se află pe o veche limbă de alunecare, ar putea fi, totuși de origine antropică sau a fost măcar decolmatat.
Tot pe versantul sud-estic al Munților Berzunți, aproape de poale, se află încă patru lacuri:
12. Lacul Pufu [46,386589N; 26,513867E; 534 m]
Este format pe o treaptă de alunecare de sub un versant (Piatra Pufu) pe care au fost scoși la zi numeroși trovanți. Are formă elipsoidală (120 m x 30 m), ochiul de apă ocupând, în timp, din ce în ce mai puțin spațiu.
13. Lacul lui Pricoche [46,380703N; 26,519757E; 545 m]
Fost lac, acum sec, de formă aproape circulară, cu diametrul de 40 m, care, ca și Lacul Pufu, este situat într-o șa a aceleași culmi – Muchia Poienii Stânei -, terminație a unuia dintre contraforturile sudice ale culmii principale a Munților Berzunți. Ar putea fi, de fapt, rezultatul săpării de către crescătorii de animale din zonă, a unui rezervor de apă meteorică, cucerit ulterior de vegetație … lacustră.
Un fotoreportaj al unor drumeții la cele două lacuri de pe Muchia Poienii Stânei poate fi accesat aici !
Pe o altă terminție – Chircușul – a aceluiași contrafort – Culmea Stogului – se află câteva foste lacuri, actuale bălți:
14. Balta lui Moțoc [46,373066; 26,532389E; 474 m], cunoscută și ca La Baltă.
De formă neregulată, cu axa medie de cca 30 m, balta mai are doar câteva mici ochiuri de apă permanentă, în cea mai mare parte fiind cotropită de vegetație !
15. Balta Mare de sub Stejari [46,364736N; 26,544580E; 529 m]
– o alveolă lenticulară (70 m x 20 m) cu puțină apă, încă permanentă !
16. Balta Mică de sub Stejari [46,365807N; 26,544092E; 534 m]
– deși mai … mică are tot atâta apă, dacă nu mai multă, (de)cât cea “mare” !
Dacă e să comparăm cu ceva forma, în ansamblu, a Munților Berzunți, cea mai bună imagine este cea a acoperișului unei case; un acoperiș în trei ape: nord-estic, nord-estic și sud-estic. Am văzut care sunt lacurile aflate pe primele două; în treacăt fie spus, pe a doua nu este decât unul (nr. 10). Iată-le, acum, pe cele de pe cea de a treia:
17. Lacul din Poiana Vacii [46,350990N; 26,603409E; 718 m]
– este situat într-o zonă de prăbușiri generate de deplasarea tectonică a unor pachete masive de rocă desprinse din Măgură/Vatala, cel mai înalt vârf al Munților Berzunți.
18. Lacul cu Arini [46,353588N; 26,637914E; 536 m]
– este un mic lac circular – cu diametrul de circa 40 m -, temporar, în mare parte fiind cucerit de vegetație, inclusiv lemnoasă.
Un fotoreportaj al unui traseu ce trece pe lângă lac poate fi accesat aici !
19. Lacul Brătești [46,326183N; 26,626436E; 550 m]
Este unul dintre cele mai pitorești lacuri din Munții Berzunți, indiferent de anotimp. Este aproape circular, cu diametrul de cca 30 m, având și o adâncime, apreciată de noi, la peste 1 m.
20, 21. Balta Mare [46,323781N; 26,620886E; 644 m] & Balta Mică din Livadă [46,323812N; 26,620207E; 653 m]
– deși livada a dispărut de aproape 15 ani, cele două bălți încă mai ființează !
Versantul vestic al Dealului Bourul a fost frământat de numeroase alunecări, în urma cărora au rămas mici alveole pe diverse trepte de alunecare ce, adunând ape meteorice și/sau de șiruire, au generat apariția unor mici bălți, de regulă, temporare:
22. Balta de Sus [46,318136N; 26,608629E; 621 m]
23. Balta de Mijloc [46, 321545N; 26, 606987E; 575 m]
24. Balta de Jos [46,321420N; 26,602478E; 499 m]
25. Balta de lângă Gard [46,321441N; 26,597770E; 442 m]
26. Balta de la Sondă [46,324353N; 26,600397E; 479 m]
Toate aceste ultime 5 lacuri țin de bazinul pârâului Vâlcele (>Trotuș). Aceluiași bazin îi aparține încă două bălți aflate pe un deal vecin, Bourul:
27. Balta din Drumul Oilor [46,294898N; 26,616612E; 450 m] și …
28. Lacul cu Stuf [46,295229N; 26,604540E; 346 m]
– este un fost lac, pentru că, actualmente este sec, un mic ochi de apă apare la topirea zăpezilor sau în perioadele ploioase
Sub culmea aceluiași deal, dar pe versantul opus, se află …
29. Lacul Ciocârla [46,292894N; 26,621138E; 471 m], …
… iar mai jos, pe același versant – ce ține de bazinul pârâului Găleanu (>Trotuș) -, …
30. Lacul Găleanului [46,308644N; 26, 629963E; 374 m],
… circular, cu diametrul de vreo 12 m.
Revenim în bazinul pârâului Vâlcele, în extremitatea sud-estică a Munților Berzunți, unde se află:
31. Lacul de la Stupină [46,293807N; 26,607770E; 349 m]
Este un lăculeț alimentat permanent de un pârâiaș … feruginos, și cu un emisar cvasipermanent. Deși e situat chiar în marginea unei zone carstice saline – cu străpungeri ale stratelor de sare la zi -, având, probabil, fundul pe un strat argilos, apa nu se pierde niciodată.
În aceeași zonă carstică, frământată de alunecări, dar și de foarte vechi lucrări de exploatare a sării prin mine-clopot, într-o … pâlnie, … înfundată fiind, găsim …
32. Lacul Mare de la Baraj [46,291380N; 26,607697E; 326 m]
Lângă acesta este …
33. Lacul Mic de la Baraj [46,291099N; 26,607921E; 332 m]
Urcând de la aceste ultime două lăculețe spre pădurea dinspre est, la marginea ei, întâlnim …
34. Balta de la Salcâmul Bolnav [46,290262N; 26,609640E; 368 m], …
… iar, mai sus, în pădure, …
35. Balta de la Izvor [46,289671N; 26,611746E; 397 m]
Schimbând direcția cu 180 de grade, spre vest, și coborând pe o potecă clară, ajungem la …
36. Lacul Mare [46,289264N; 26,607573E; 344 m]
După doar câțiva metri, schimbând din nou direcția, spre sud, trecem pe lângă …
37. Balta cu Piatră [46,287781N; 26,606461E; 329 m] …
… și, ceva mai încolo, pe lângă …
38. Balta Rotundă [46,286950N; 26,605248E; 310 m]
Urmează …
39. Balta Murdară [46,285579N; 26,607032E; 312 m], …
… dincolo de care ieșim din pădure lângă …
40. Lacul Sec Mare [46,284710N; 26,608390E; 317 m] și …
41. Lacul Sec Mic [46,284313N; 26,608614E; 315 m]
Vizavi de aceste lacuri, pe culmea dealului ce formează terminația versantului drept al Văii Vâcele, se află …
42. Balta Harapului [46,288468N; 26,591074E; 428 m]
43. Balta Roșie [46.325691N; 26.745723E; 212 m]
Reprezintă o acumulare cvasiantropică, formată din două chiuvete naturale, reprezentând fragmente ale unui braț mort al Tazlăului, după ce acesta a reușit să erodeze suficient un pinten grezos ce-i stătea în cale, …
… și al cărui rest e numit astăzi Malu Alb !
Cuveta “aval” acumulează apa unui pârâiaș, Cafa, ce interceptează izvoare feruginoase, de unde și numele lacului.
Cealaltă cuvetă este amenajată pentru practicarea pescuitului de agrement !
44. Balta Mătăsaru [46.322170N; 26.737919E; 273 m]
Probabil temporară, este situată pe Dealul Mătăsaru, cel ce domină vărsarea în Balta Roșie a pârâului Cafa, formându-i acestuia terminația versantuui drept.
45. Balta Slobozia [46.271298N; 26.771044E; 198 m]
Este, de fapt, un minicomplex de trei bălţi aflat în albia majoră a râului Trotuş, pe malul stâng al acestuia, la baza terasei de 10 m, cea mai tânără a Trotuşului/Tazlăului, foarte aproape (cu 2,5 km mai sus) de confluenţa celor două râuri. Zona aferentă va fi fost cândva traversată de vechiul curs (presupus) al Trotușului/Tazlăului pe când acesta avea albia majoră pe terasa amintită. Lacul este alimentat din izvoare relativ subterane, apărute la baza terasei în urma ruperii pânzei freatice odată cu coborârea nivelului albiei majore a Trotuşului la cel existent astăzi. Aşa cum arată acum, este format din trei cuvete cu dimensiunile: 125 m x 25 m, 185 m x 35 m, 20 m x 20 m. Bălţile cantonate în ele, temporar, comunică sau nu între ele, în funcţie de volumul de apă/anotimp/regim termic. Primele două sunt legate printr-un canal lung de 30 m şi lat de 10 m, iar ultimele două, printr-unul lung de 130 m şi lat de 10 m. Adâncimea niciuneia dintre cuvete nu credem că depăşeşte 2 m. Forma actuală a lacului este şi rezultatul unor lucrări de dragaj în vederea folosirii sale pentru pescuit. Preaplinul apei din lac se scurge difuz spre Trotuş, până la care sunt doar 450 m. Vegetaţia specific lacustră (papură, stuf, rogozuri) îi îmbracă, parţial, doar unul dintre maluri (datorită lucrărilor de decolmatare).
46. Lăculețul dintre cioate [46.499492N; 26.619754E; 360 m]
Probabil o baltă temporară, este situată pe Valea Țicăului, ce-și trage obârșiile de sub dealul omonim – o substructură a Munceilor Nordici ai Berzunților. Are o formă cvasielipsoidală cu axele de 10 m și 7 m.
Relevăm și existența mai multor iazuri, încă nevizitate de noi, unele provenite, poate, din foste bălți naturale, cantonate sub a doua terasă a Trotușului, în dreptul localității Târgu Trotuș (46.268231N; 26.706145E; 228 m).
Opisul, și al celorlalte lacuri din Munții Trotușului, poate fi accesat aici !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !