Pe culmea morfologică a Munților Vrancei: din Poiana Mușat, pe sub Stogu Mare, în Poiana Butuci

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Fotodescrierea traseului corespunzător pașilor anteriori, pe culmea morfologică a Munților Vrancei, din pasul Oituz până în Pasul Ojdula și din pas în Poiana Mușat, poate fi accesată de aici, respectiv de aici !

Pasul 4: Din Poiana Mușat până în Poiana Butuci
– descrierea traseului din Poiana Mușat până dincolo de Muntele Stogu se bazează, în principal, pe o drumeție efectuată de noi în 14 septembrie 2014 (a se vedea aici traseul ei); continuarea traseului până în Poiana Butuci a fost realizată în 19 august 2023 (aici, traseul complet al drumeției) !

Date tehnice:
– punct de plecare: 45.938730N, 26.387893E, 1.435 m alt.
– punct de sosire: 45.860679N, 26.374946E, 1.508 m alt.
– lungime traseu: cca 10,5 km
– denivelare pozitivă cumulată: cca 450 m
– durată (cu popasuri): 4 h 30 min
– dificultate (inclusiv orientarea): medie

 

 

Fotoreportajul traseului:

Plecăm din capătul nordic al Poienii Mușat – de acolo de unde s-a încheiat traseul corespunzător Pasului 3 ! Drumul, estompat de vegetație, …

 

… cu marcaj sporadic (două semne – o bandă și o cruce – la vremea când l-am parcurs noi) ține o curbă de nivel …

 

… corespunzătoare Șeii Hârtanului ! Mai există un drum, asemănător ca aspect, ce suie spre culmea Hârtanului …

 

… și pe care l-am preferat, …

 

… urmând să ne reîntâlnim cu traseul marcat în preajma Șeii Hârtanului.

 

Din șaua împădurită …

 

… drumul ocolește un mic vârf … local ce țintește punctul unde, pentru noi, se sfârșește marcajul cruce roșie; e o veche intersecție de poteci pastorale, acum drumuri de tractor.

 

Informațiile pe care le-am găsit (în 2016, dar și în 2017) pe plăcile (de plastic) prinse de stâlpul (de lemn) plantat în marginea poienii sunt cel puțin … fanteziste, dacă nu chiar … dăunătoare:
– “Banda roșie” (aproape inexistentă ca marcaj fizic) nu duce la Vârful și Șaua Mușat, ci, nu mult după ieșirea din Poiana Mușat, cotește spre șaua … Curmătura, de unde, peste Înzăpezitul Mare, coboară la DN 2D,în Pasul Ojdula, de aici, îndreptându-se către Pasul Oituz;
[Aceeași eroare, de a … conduce banda roșie în Pasul Mușat o face și Florin Roman în ghidul Munții Vrancei, nr. 47 din colecția “Munții noștri”, Editura Sport-Turism, București, 1989, ca și Ștefan Ciurescu și Dănuț Călin pe harta Munții Vrancei (zona centrală și nordică) publicată în 2001 în nr. 31 al revistei “Munții Carpați” editată de Concept Ltd.; Florin Roman, însă “desenează” corect traseul pe harta Munții Vrancei, Editura Abeona, București, 1992.]
– “Crucea roșie”, după ce se desparte de “banda roșie”, suie pe Vf. Mușat și coboară apoi La DN 2D în Șaua Mușat, nici măcar nu este consemnată pe placa indicatoare de pe stâlp;
– Timpii precizați pentru atingerea Vârfului și a Șeii Mușat sunt mult exagerați; într-o zi de vară se ajunge într-o oră și jumătate pe vârf și în două ore în șa.

 

Drumul pe care îl urmăm traversează de-a coasta Poiana Hârtanului !

 

De la retrospectivă la perspectivă !

 

Între perspectiva imediată …

 

… și perspectivă, …

 

… un punct este de consemnat !

 

Ieșirea din Poiana Hârtanu presupune traversarea unui mic culoar cvasiîmpădurit urmat de o poieniță-apendice; suntem sub vârful Stogului Mic !

 

Urcușul spre și mai ales pe el este o glumă

 

… căci ne salvează un … brav drum pe curbă de nivel ce-l ocolește …

 

… pe pantele sale estice !

 

De urcat, mai urcăm totuși, …

 

… traversând un peisaj dezolant …

 

… !

 

Traversăm două … colțuri de pădure, unde reîntâlnim marcajul turistic !

 

De cum ieșim din pădure, drumul ne suie pe culme, …

 

… dar imediat cade puțin sub ea, pe versantu-i estic. În plus, culmea fiind acoperită de un molidiș … binișor crescut după ultimele tăieri, suntem lipsiți de imaginea vârfului …

 

spre care urcăm, Stogul Mare !

 

E doar un fel de a spune, căci drumul își oprește … avântul, mult sub vârf, râmânând, … fidel, pe o curbă de nivel.

 

Când vine totuși vremea să mai urcăm …

 

… o facem lent și fără grabă, …

 

… așa că nici ne dăm seama aproape că ajungem pe culme; doar fereastra deschisă spre vest ne atrage atenția asupra … faptului !

 

Alura traseului nu se schimbă nici în continuare, doar că drumul se instalează pe celălalt versant al culmii.

 

În apropiere de vârful … anunțat al Babei Mari drumul începe să suie ușor; iar vecinătatea apropiată a afinișului și al zmeurișului estompează până la anulare … efectul de altitudine !

 

Astfel nici nu ne dăm seama când depășim vârful, pe care oricum nu suim, drumul trecând cu câțiva metri pe sub el; dar se anunță Baba Mică !

 

Între cele două Babe, valea largă a Babei oferă o deschidere generoasă către munții cei înalți ai Vrancei Centrale …

 

… !

 

De pe o … prispă antropică – rampă de încărcare bușteni – …

 

… coborâm la poalele Babei Mici !

 

Drumul ocolește și Baba Mică, …

 

… mai mult coborând; …

 

… până la un punct, …

 

… dincolo de care …

 

… ne scoate pe culme, însă pentru scurt timp !

 

Apoi drum de-a coasta, …

 

… apoi iar puțină culme …

 

… apoi, asta e, din nou drum de-a coasta, …

 

… pe sub culmea Muntelui Lujerul, …

 

… până în Poiana Butuci, …

 

…

 

… finalul Pasului 4 !

Addenda:

1. Despre marcaje cu … dragoste !

Din Poiana Hârtanu în Poiana Butuci și … vițăvercea !

2. Inadvertențe toponimice !

Toponimele “actuale” cu referire la sectorul prezentat, cele reprezentate pe hărțile turistice și topografice de uz public (cum este harta Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară – ANCPI), sunt rodul unui demers eminamente livresc, mai precis, ele sunt rezultatul  transcrierii variantelor înscrise pe hărțile topografice militare din anii 1950-1970; acestea preluaseră, în cea mai mare parte, toponimele de pe alt set de hărți topografice militare, așa numitele Planuri de Tragere (editate între 1910 și 1940), variante … românizate ale celor trei ridicări topografice ale Imperiului Habsburgic, Moldova și Valahia din sec. XVIII-XIX. A existat suplimentar un interes de adaptare a toponimiei la specificul românesc (concretizat prin traduceri, adesea forțate, sau transcrieri fonetice ale pronunției maghiare) sau la prezentul corespunzător hărților în cauză. Urmărind, în sens cronologic, evoluția toponimiei de pe aceste hărți se mai observă un neajuns major: localizarea lor greșită. În fine, încă o observație legată de această evoluție, adesea, un toponim sau altul suferă modificări cauzate și de grafieri greșite – rezultat al neatenției autorului la citire ori scriere sau al ilizibilitații hărților sursă – perpetuate ulterior. O soluție de îndreptare a unora dintre erori ar fi confruntarea toponimiei livrești cu cea populară, sursa acesteia din urmă fiind locuitorii zonei; dar acest aspect devine pe zi ce trece tot mai inutil, pe măsură ce interesul locuitorilor pentru cunoașterea efectivă, fizică, a locurilor natale se diluează; din motive pe care nu le discutăm acum, aici. Totuși, un demers ca al nostru, de analiză a evoluției livrești a toponimiei, resupune o decizie relativ finală, legată de uz în lumina stabilității în prezent. Credem că acolo unde erorile sunt limpede dovedite, trebuie îndreptate și insistat ori de câte ori e posibil pentru aceasta, iar acolo unde dubiile persistă ar putea fi adoptate soluții de mijloc; de exemplu, păstrarea, drept “corecte”, a variantelor toponimice intrate cât de cât în uz ca atare.
Acum, concret, la zona prezentată aici, probleme există în legătură cu:
– toponimele Stogul Mare și Stogul Mic.

Pe cea mai veche ridicare topografică militară a Imperiului Habsburgic, cea din 1769-1773, găsim marcat doar vârful K. (Kis=Mic) Asztag (= Stog), ca fiind al treilea vârf la sud de Poiana Hârtanu. Pe a doua ridicare topografică (1853-1858, 1869-1870) sunt marcate vârfurile imediat anterioare celui din urmă, sub numele Nagy și Kis Asztak (sic !) cu 1.516 m, respectiv 1.507 m., iar pe a treia (1869-1887), aceleași vărfuri ca mai înainte, apar cu numele Nagy Asztag (1.511) și Kis Asztag (1.464 m). Pe aceste ultime două hărți, “al treilea vârf” nu are nume, doar altitudine: 1.537 m, respectiv 1.528 m. Venind mai spre zilele noastre, pe harta militară a Ungariei din 1941 cele trei vârfuri sunt denumite ca pe hărțile ultimelor ridicări topografice ale imperiului Habsburgic, dar cu altitudinile: 1.511 m, 1.496 m, respectiv 1.528 m. Cât privește hărțile românești, planul de tragere corespunzător zonei (foaia “Muntele Mesteacăn”, 1917), consemnează doar numle muntelui, Asztag, ce înglobează cele două vârfuri (“primele două”); al treilea vârf e precizat doar prin altitudine, 1.528 m. Pe harta 1:25.000 din anii 1950-1970 a Direcției Topgrafice Militare -DTM – (preluată de ANCPI) acest ultim vârd, cu 1.527 m, e numit Astagul Mare, iar primul sau al doilea, fără consemnarea altitudinii, Ostog (localizarea numelui pe hartă nu e clar la care dintre cele două vârfuri se face referință). Probabil cea mai cunoscută hartă turistică (a ghidului Munților Vrancei publicat în colecția Munții Noștri cu nr. 47, din 1989, autor Florin Roman) reține, în conformitate cu harta DTM, doar Vârful Stogu Mare cu 1.527 m. Același vârf, cu aceeași înlțime, e înscris pe harta Munții Vrancei a lui Florin Roman din 1992; aici, în plus, zona celorlalte două vârfuri e numită Muntele Stogu, primul vârf fiind botezat Stogul Mic, cu 1.528 m. Aceleași nume și localizări, Stogu Mare cu 1527 m și Stogu Mic, dar cu 1.526 m, le regăsim și pe harta din 2001 a Munților Vrancei (zonele Nordică și Centrală), de Ștefan Ciurescu și Dănuț Călin, publicată în revista Munții Carpați nr. 31. În fine, să mai precizăm și ceea ce se petrece pe o altă hartă intens utilizată de montaniarzi, cea de pe site-ul Munții Noștri: e ceea ce vedem pe prima hartă a lui Florin Roman, doar că Stogul Mic are 1.509 m, iar vârfului dintre ele i se precizează altitudinea, 1.495 m. Nomenclatural, se pare, deci, că va trebui să acceptăm această ultimă situație, poate și altitudinal !

– toponimele Baba Mare și Baba (Mică)
Consemnate pe hărțile străine analizate mai sus ca Nagy și Kis Bonyo/Bonio, cele două toponime au fost preluate identic de planrile de tragere din 1917. Harta DTM consemnează doar Vârful Bonio, cu 1.544 m localizat pe poziția lui Kis Bonio de pe hărțile anterioare. Odată cu hărțile lui Florin Roman apare denumirea de Vf. Baba (?), tot de 1.544 m, dată Vârfului (Kis) Bonyo/Bonio. În fine, aceleași nume (și cu variantele Bonio Mic, Kis Bonyo) și altitudine sunt consemnate pe harta site-ului Munții Noștri; dar aici e înscris și Vf. Baba Mare (Nagy Bonyo), cu 1.549 m. Adjectivul “Mică” a fost propus de noi; ni se pare firesc !

– toponimul Lujerul
Pe hărțile austriece și pe cea maghiară sub forma Korobercz/Koroberc (koro = tulpină de buruiană, de iarbă, pai;  berc = munte, vârf), apare pe harta DTM cu numele Coberț, cu înălțimea 1.517 m și localizat alături de pozițiile … austro-ungare. Cu traducerea din maghiară, corectă până la urmă, Lujerul, e consemnat pe hărțile lui Florin Roman, dar cu înălțimea greșit citită de pe harta DTM, 1.547 m. Denumirea Lujerul e ste și pe harta Ștefan Ciurescu, Dănuț Călin, ca și pe cea de pe site-ul Munții Noștri (și cu varianta Cobert), însă cu altitudinea corectă, 1.517 m.

– toponimul Poarta Vântului/Vânturilor
Traducerea din maghiarul Szelkapu (szel = vânt, kapu = poartă) apare cu numele românesc pe hărțile românești, cu excepția hărții DTM, denumind o șa insignifiantă prinsă între vârfurile Lăcăuți și Arișoaia). Cu numele maghiar e consemnat chiar Vârful Arișoaia pe harta Ungariei din 1941. Pe hărțile ridicărilor topografice, a doua și a treia, a Imperiului Habsburgic și pe harta site-ului  Munții Noștri (aici cu înălțimea de 1.534 m), Szelkapu e numit un vârf apropiat Vârfului Lujerului/Koroberc (de pe culmea desprinsă din Lujerul și care conține Vf. Zârna). Pe harta Ungariei din 1941 vârful acesta e numit, greșit, desigur, Koroberc.

Descrierea traseului corespunzător Pasului 5 – din Poiana Butuci, peste Vârful Coza, în Poiana Chitera – poate fi accesată de aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !