În Făgăraș: Valea Vâlsanului și Culmea Picuiata !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Traseu (2 august 2020): Lunca de Sus a Vâlsanului – Valea Vâlsanului – Căldarea Vâlsanului – Culmea Picuiata – Vf. Picuiata – Vf. Piatra Tăiată – La Custură – Lunca de Sus a Vâlsanului
Date tehnice:
L = 14 km
H abs = 1.000 m
Durata = 10 h (cu popasuri)
Grad de dificultate: mediu
Accesul pe valea Vâlsanului până la Lunca de Sus a Vâlsanului (cu sugestii de continuare) este descris, în amănunt, aici !
Fotoreportajul traseului:
Intrarea în traseul per pedes presupune traversarea Vâlsanului; per pedes sau cu mașina – sic !
Mai departe, doar pe jos, urmând un drum de tractor; …
Îl lăsăm să traverseze singur Vâlsanul, noi având la dispoziție o potecă pastorală …
… trasată pe malul drept al pârâului !
Până la urmă și drumul suie pe versant.
Trecem printr-o poieniță – bun loc de popas pentru gustarea de dimineață – și imediat apoi părăsimm definitiv drumul care suie, undeva, spre o tăietură, noi cotind spre dreapta, …
… prin pădure, pe poteca oilor !
Pentru puțin timp, căci lăsăm în urmă etajul molidului și ieșim, oarecum la lumină, în etajul jneapănului; …
Traversarea unui pârâiaș ne prilejuiește o primă întâlnire …florală mai consistentă …
…
…
Părăsim jnepenișul și trecem în etajul pășunilor. Stâna Vâlsanu (de jos) e părăsită !
Reîntâlnire … vizuală și … distantă cu apa Vâlsanului !
Traseul este, în continuare, ușor și, în plus, previzibil !
Poteca, pentru că există o potecă, are o atitudine … prietenoasă cu firul Vâlsanului: nici foarte departe de el, …
… nici prea aproape …
… !
Trecem pe lângă alte două stâne (de fapt, bordeie) – doar cea de sus, activă.
Vom urca pe deasupra acesteia din urmă …
… luând ca țintă …
… prima treaptă a Căldării Vâlsanului; …
… supravegheați din aer …
… și de la sol …
… !
De pe prima treaptă suim rapid pe a doua, …
… apoi pe a treia, …
… de unde izvorăște “jumătate” din apa Vâlsanului, …
… dar interesantă și sub aspect floral; …
…
… !
În fine, suntem chiar deasupra ultimei trepte a căldării Vâlsanului, unde sunt celelalte izvoare ale râului; …
… și încă alte flori !
Pe o cale piezișă …
… ne îndreptăm spre Șaua Scărișoara. De departe, ne cheamă privirile, Moldoveanu !
Mai sunt și alte depărtări ce ni le atrag; …
… precum și străfundurile de la picioarele noastre, …
… în care privirile noastre găsesc … câte ceva …
… de văzut !
Mai departe decât ne așteptam (sic – !) este Vârful Picuiata; …
… care ne cheamă !
Ne așterne chiar covoare …
… aproape … roșii !
Pe Culmea Picuiata, numită și Muntele Coastele Mari; încălecăm vârf după vârf, …
… cu ochii la cel mai … vârf !
Culmea Picuiatei, în prima ei parte, se prezintă ca o coamă nu foarte lată, înierbată și … marcată; …
… ici-colo pe pietre !
Curând, culmea se îngustează, așa că putem vorbi de Creasta Picuiatei.
… o creastă cu tot … tacâmul: ascuțită și stâncoasă !
Poteca se lasă puțin sub culme evitând un vârf … inutil de urcat urmat fiind de o șa ce rupe creasta în două !
Ocolim și vârful de vizavi, dar pe versantul său vestic, bucurându-ne, astfel de priveliști spre crestele Făgărașilor privind peste valea Izvorul Mircii !
Printr-o mică șa trecem pe versantul estic al culmii, …
… iar după un scurt pasaj pe coama ei, …
… de unde aruncăm un ochi, tocmai jos, mirați de cât am parcurs din valea Vâlsanului, …
… trecem din nou pe versantul ei estic, ocolind o … excrescență altitudinală.
După încă un mic ocol așișderea, revenim efectiv pe culme. Aproape că putem spune deja că suntem sub Vârful Picuiata; …
… deși … !
Dar, ușor-ușor, în spate distanțele se dilată, în față se reduc !
Tragem tare … să fim primii !
Și suntem; …
… chiar și cei din urmă !
De sus avem imaginea clară a ceea ce mai avem de … învins: Vârful Piatra Tăiată; …
… dar după ce vom coborî de pe Picuiata !
Până la Piatra Tăiată traversăm o zonă ceva mai frământată …
În căldărușa glaciară de sub picioarele noastre e un mic lac …
… accesibil, se pare, și din valea Vâlsanului, pe o potecă de oi !
După o mică treaptă stâncoasă, …
… pe care o ocolim pieziș, ne apare în față, la câțiva pași, Vârful Piatra Tăiată !
Și sub Piatra Tăiată există un lăculeț, …
… care, în funcție de unghiul privirii, capătă accente pitorești …
… !
Un timp (15 minute), coborâm ținându-ne de marginea pietroasă a căldării ce adăpostește lacul …
…
… !
Imediat apoi … fizionomia culmii se schimbă radical: se lărgește și se aplatizează; …
… suie puțin pe vârful de La Custură, ultimul de pe traseul nostru !
E un loc bun pentru ultimul popas al drumeției, …
… profitând de dărnicia ultimelor raze de soare ale zilei sub care se răsfață cele două picioare ale Picuiatei !
Urmează să coborâm spre stânga chitind marginea căldpării de La Custură și breșa prin care vom lăsa în ea. Din dreptul ei drumul de culme pe care e trasat marcajul cruce roșie cotește cu 90 de grade spre dreapta.
Zis și făcut …
… !
După vreo 15 minute avem în prim plan Stâna de sub Custură; …
… cea mai bună trasă – e și un drum de oi – ne duce spre ea, rămânând la oarecare distanță, …
… interesul nostru fiind de a găsi intrarea potecii de oi în pădure. Am găsit stâna părăsită, probabil așa va râmâne și peste ani, ceea ce înseamnă că poteca oilor, încă decelabilă prin pășune, se va estompa cu timpul !
După 45 de minute de la părăsirea culmii intrăm în pădure !
Un timp – vreo 20 de minute – poteca poate fi urmărită ușor – zdrumicată și despletită larg de pietre…
… , …
… panta se mai liniștește apoi, iarba e mai mare, pădurea afectată de tăieri, iar poteca tot mai neclară.
E important să ținem aproape de muchia piciorului pe care am coborât și să păstrăm direcția est !
Inevitabil, vom întâlni un vechi drum de exploatare forestieră, …
… cam înțelenit, …
… dar care, inevitabil, ne va conduce, în maximum 10 minute, la vadul de peste Vâlsan , unde am lăsat mașina !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !