Acer pseudoplatanus

Dacă noi nu avem, vedeţi imagini ale speciei, executând click pe numele ei !
Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !

Acer pseudoplatanus L. (paltin, paltin-de-munte) – ACERACEAE

Sinonime: Acer dittrichii Ortmann, A. latifolium Bubani, A. majus Gray, A. montanum Lam., 
A. procerum Salisb., A. sericeum Schwer., A. villosum C.Presl.

– este întâlnit la altitudini superioare (etajul fagului, chiar al bradului) celor la care se întâlnesc arţarul şi jugastrul (aceştia preferând etajul stejarului).
– înălţimea obişnuită este între 15-25 m, dar ajunge şi la 30-40 m;
– înrădăcinarea este puternică, pivotant-trasantă;
– scoarţa, care la exemplarele mature, acoperă un trunchi masiv, este de culoare gri-alburie şi netedă la tinereţe, dar pe măsură ce arborele îmbătrâneşte (pe la 30-40 de ani), formează un ritidom brun-cenuşiu (strat de ţesut celular extern specific arborilor bătrâni) care se exfoliază în plăci mari nergulate;
– coroana este largă, ovoidală, întreruptă neregulat;
– mugurii sunt opuşi, cu solzi verzi bordaţi cu o dungă brună; cel terminal este mai mare;
– frunzele mari, pe dos glauce (strălucitoare) la maturitate, dar cu perişori la tinereţe, au peţioli lungi care nu secretă sevă lăptoasă, nervuri pronunţate şi sunt dantelat-palmate, cu 5 lobi mai puţin ascuţiţi (cei de lângă codiţă mai mici), separaţi de sinusuri profunde şi ascuţite;
– înfloreşte la vârsta de 30-40 de ani, trăind până la 500 de ani;
– florile, în inflorescenţe atârnate în jos, sunt verzi-gălbui şi apar în aprilie-iunie, după înfrunzire; o floare produce 23.000 de boabe de polen, iar o inflorescenţă 25 de milioane;
– florile oferă nectar din abundenţă (toate speciile de Acer sunt melifere), mierea, de culoare pală, având o aromă delicată;
– aripioarele fructelor formează un unghi ascuţit sau drept, devenind ruginii;
– nuculele sunt convexe;
– incizându-i trunchiul sau ramurile, se obţine un suc dulce, plăcut la gust şi cu aplicaţii medicinale;
– specificaţia “pseudoplatanus” se referă la asemănarea cu Platanus orientalis (platan) în ceea ce priveşte exfolierea scoarţei;

În vestul Europei şi pe continentul nord-american, A. pseudoplatanus este cunoscut şi sub numele de sicomor (sycamore în engleză, sycomore în franceză, sicomoro în spaniolă, însă în italiană acero) datorită asemănării frunzelor sale cu cele ale unei specii de smochin, Ficus sycomorus, acesta fiind numit în Biblie sicomor.

Particularităţi de identificare:
– lipsa sevei lăptoase în peţiol;
– unghiul drept, format de aripioarele samarelor;
– prezenţa ritidomului brun-cenuşiu.

Dacă vreţi să aflaţi informaţii şi despre alte specii de plante, executaţi click aici !