Acer tataricum
Dacă noi nu avem, vedeţi imagini ale speciei, executând click pe numele ei !
Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !
Acer tataricum(* L. ( arţar-tătărăsc, gladiş, verigariu) – ACERACEAE
Sinonime: A. cordifolium Moench, A. semenovii Regel et Herder),
– este nativ în centrul şi sud-estul Europei, sud-vestul Asiei;
– este mai aproape de noţiunea de arbust (cu tulpina scurtă, 6-7 m, max.10 m înălţime) decât de cea de arbore;
– trunchiul este scurt, cu diametrul de 20-25 cm, ramurile sunt zvelte;
– scoarţa este subţire, maro-deschis, netedă la început, fisurată superficial mai apoi, fără ritidom;
– muguri opuşi, mici, ovoidali, brun-roşcaţi, fără perişori, strălucitori;
– peţiolul este zvelt, cu nuanţe roz;
– frunzele opuse, larg ovate, nelobate sau cu 3-5 lobi superficiali şi au culoarea oarecum verde-mat;
– marginile frunzelor sunt aspre şi zimţate neregulat; toamna se colorează în roşu-portocaliu;
– florile albe-verzui, în panicule răsfirate, apar după înfrunzire, spre luna mai;
– samarele, cu aripioare în unghi ascuţit, mai late şi roşii-purpurii, au nuculele bombate;
– are o valoare meliferă deosebită prin producţia mare de miere obţinută din florile lui şi prin conţinutul foarte bogat în proteine al polenului.
Particularităţi de identificare:
– frunzele sunt mate şi superficial lobate;
– unghiul samarelor este ascuţit (al celor tinere, aproape 0 grade).
(* – adjectivul “tataricum” indică provenienţa speciei din Tataria (Tataria Magna) nume generic dat în Evul Mediu unei vaste zone a Asiei centrale şi septentrionale întinsă de la Marea Caspică şi Urali până la Oceanul Pacific, acoperind Siberia, Turkistanul (vechi nume al unei regiuni ce cuprinde azi Kazahstanul, Turkmenistanul, Uzbekistanul, Tadjikistanul, parte din Afganistan şi Turkistanul chinez), Mongolia, Manciuria şi parte din Tibet.
Dacă vreţi să aflaţi informaţii şi despre alte specii de plante, executaţi click aici !
