Aceraceae
Aceraceae Juss. este o familie de plante cu flori, numită şi familia arţarului, care conţine 2-4 genuri şi în jur de 120-200 de specii de arbori şi arbuşti din zona temperată a emisferei boreale, la care se adugă şi cele două specii ale genului Dipteronia (ambele native în China). Mai nou, aceraceele au fost incluse în familia Sapindaceae.
“Arţarii”, ai căror trunchiuri sunt subţiri şi zvelte, pot avea înălţimi pînă la 45 de m. Frunzele sunt căzătore, dar în Asia şi în regiunea mediteraneană sunt, întotdeauna, verzi; netede, simple sau compuse, când sunt compuse pot fi ternate (grupate câte trei) – Acer griseum, penate – Dipteronia, Acer negundo. Frunzele sunt exstipelate (fără stipele), cu marginile limbului fie întregi, fie crenate, serate sau dentate. Pe frunze sunt perişori. Plantele pot avea, sau nu, lacticifere prezente în tulpini ori în frunze şi tulpini. În unele ţări, în special, în Canda, din seva secretată se fac siropuri şi jeleuri . Tulpina are internoduri solide. Florile sunt agregate în inflorescenţe: fascicule, raceme, corimb. Ultima unitate florală este racemoasă. Reproducerea se face prin polenizare. Fructul este schizocarp (cu înveliş uscat, dezvoltat din mai multe carpele), samaroid cu două mericarpe, fiecare, cu câte o aripioară de consistenţa hârtiei, pe lateral, la Acer; de jur-împrejur, la Dipteronia.
Se spune că Sikorsky(1 ar fi ajuns la ideea inventării helicopterului, observând căderea samarelor de arţar. Interesant este că unghiul pe care îl fac cele două aripioare este unul dintre criteriile de diferenţiere între specii.
Reprezentanţii cei mai cunoscuţi sunt arţarul şi paltinul (genul Acer).
Numele generic, “acer”, înseamnă în limba latină “ascuţit”, “pătrunzător”, aluzie la forma frunzelor celor doi arbori, palmate, cu 3-9 lobi, separaţi prin sinusuri mai mult sau mai puţin profunde şi cu marginile prevăzute cu dinţi mai mult sau mai puţin ascuţiţi.
Atât arţarul, cât şi paltinul furnizează un lemn compact, elastic şi rezistent, apreciat de silvicultori ca fiind semipreţios; oricum, nobil. Este utilizat pentru mobilă şi parchet, precum şi pentru confecţionarea cozilor de unelte, a tacurilor de biliard, a paturilor de puşcă, a elicelor de avion, a saboţilor. Este folosit în ebenesterie (tâmplărie fină în lemn). Stradivarius(2 confecţiona viorile din lemn de paltin. Calul troian a fost construit tot din lemn de paltin.
În ţara noastră cresc speciile:
– spontan, Acer campestre (jugastru), A. monspessulanum (jugastru-de-Banat), A. platanoides (arţar), A. pseudoplatanus (paltin), A. tataricum (arţar-tătărăsc);
– cultivate, în scop ornamental, A. ginnala (arţar-de-Manciuria), A. negundo (arţar-american),
A. palmatum (arţar-japonez), A. rubrum (paltin-roşu), A. saccharinum (paltin-argintiu).
Un cunoscut “arţar”, neimportat încă la noi, este Acer saccharum Marshal (arţar-dulce, arţar-de-zahăr, arţar-dur, arţar-de-piatră).
(1 – Igor Sikorsky (1889 – 1972) – pionier ruso-american al aviaţiei. A inventat primul avion cvadrimotor, utilizat ca bombardier de armata rusă în Primul Război Mondial. Născut în Rusia, a emigrat în 1917 în S.U.A. Este considerat inventatorul helicopterului (în 1939 având loc primul zbor demonstrativ).
(2 – Antonio Stradivari (1644 – 1737) – lutier (fabricant de viori şi alte instrumente cu corzi) italian, cel mai celebru în branşa sa. Explicaţiile pentru calitatea excepţională a viorilor sale sunt controversate şi/sau neconvingătoare. Cea mai recentă ipoteză face referire la un pesticid utilizat în epocă ce ar fi provocat mutaţii moleculare în lemnul utilizat la confecţionarea viorilor. Dintre cele 1.100 de viori Stradivarius au rămas până în zilele noastre 650. Preţurile lor nu încetează să crească, recordul fiind de 2,7 milioane de euro pentru o vioară. Atât Stradivarius, ca şi un alt celebru lutier, Andrea Guarneri au fost elevii aceluiaşi, şi el mare lutier, Nicola Amati.
Dacă dorţi informaţii despre alte familii, executaţi click aici !