Acorus calamus
Dacă noi nu avem, vedeţi imagini ale speciei, executând click pe numele ei !
Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !
Acorus calamus L. (buciumaş, calamar, calamuz, calamenă, calm, crin-de-apă, obligeană, paparotnec, papură-roşie, pestriţă, speribană, speribană-tărcată, spetează, tartarachi, trestie-mirositoare) – ACORACEAE
Sinonime: Acorus americanus (Raf.) Raf., A. angustatus Raf., A. angustifolius Schott, A. aromaticus Gilib., A. asiaticus Nakai, A. calamus-aromaticus Clairv., A. casia Bertol., A. cochinchinensis (Lour.) Schott, A. commersonii Schott, A. commutatus Schott, A. elatus Salisb., A. europaeus Dumort., A. flexuosus Raf., A. floridanus Raf., A. gramineus Sol. ex Aiton, A. griffithii Schott, A. latifolius S.Y.Zhu, A. nilaghirensis Schott, A. odoratus Lam., A. rumphianus S.Y. Zhu, A. spurius Schott, A. tatarinowii Schott, A. terrestris Spreng., A. triqueter Turcz. ex Schott, A. undulatus Stokes, A. verus (L.) Garsault/Houtt./Raf., A. vulgaris Simonk., A. xiangyeus Z.Y. Zhu, Calamus aromaticus Gueldenst., Orontium cochinchinense Lour.
Specia este, de fapt, un hibrid obţinut prin cultivare, al uneia dintre speciile originare aduse din Asia.
Creşte pe lângă lacuri, bălţi, locuri mlăştinoase, pe malul apelor liniştite, având o rădăcină puternică, lungă de 0,5-1,5 m, o tulpină înaltă de 1-1,5 m şi frunze în formă de spadă, cu lăţimea medie de 1 cm, cu margini încreţite sau ondulate. Inflorescenţa este o spadice, având forma unui ştiulete ce, la expansiune, poate atinge lungimi de 5-9 cm. Fructele sunt bace alungite, roşiatice, sterile, având un ovar rudimentar cu aspect smochinit, planta înmulţindu-se pe cale vegetativă, asexuată, prin divizare.
Frunzele parfumate, ca şi rizomii care sunt şi mai parfumaţi, au fost utilizate în mod tradiţional pentru uz medicinal şi ca substitut pentru ghimbir, scorţişoară, nucşoară etc.
Are o foarte largă paletă de utilizări medicinale, fiind carminatvă, diuretică, stomahică, sedativă, sudorifică, hipotensivă, anticonvulsivă, antireumatică. Este recomandată în hipometabolism, gastrite, spasme gastrointestinale, meteorism, afecţiuni urogenitale, gută etc. În cantităţi mari este halucinogenă.
În Orientul şi Egiptul Antic se credea că rădăcina este un puternic afrodisiac, iar în unele ţări europene se folosea la aromatizarea vinului, la prepararea vermutului sau a absintului.
Deşi produsele derivate de la Acorus calamus sunt folosite ca aditivi alimentari, totuşi un derivat cancerigen, ß-asarone, ridică semne de întrebare. Formele diploide care cresc spontan în estul Asiei (Mongolia şi Siberia Centrală) şi în America de Nord nu produc ß-asarone cancerigen.
Cuvântul ”calamus” exista atât în latină (însemnând ”trestie”, ”stuf”), în greacă (”kalamos” = ”trestie”), dar şi în sanscrită (”kalama” = ”trestie”), ceea ce costituie o dovadă că acest cuvânt este mai vechi decât cele trei limbi, fiind moştenit din limbajul proto-indo-european.
Numele “calamus” e legat de reprezentarea veche a plantei ca simbol al iubirii, amintind de un antic mit grecesc despre Kalamos, fiul lui Maiandros (zeul râului Meander/Maeander(1, fiu al titanilor Oceanos şi Tethis), care îl iubea pe tânărul Karpos, fiul lui Zefir (Vânt de Vest) şi al nimfei Chloris (Primăvara), renumit pentru frumuseţea sa. Karpos s-a înecat în timpul când cei doi îndrăgostiţi se întreceau la un concurs de înot în râul Meander. Kalamos, îndurerat, s-a înecat şi el. Legenda spune că s-a transformat într-o trestie al cărei freamăt, în bătaia vântului, este interpretat ca fiind un suspin al lamentării.
