Actinidia deliciosa

Dacă noi nu avem, vedeţi imagini ale speciei, executând click pe numele ei !
Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !

Actinidia deliciosa (A. Chev.) C.F. Liang et A. R. Ferguson (ACTINIDIACEA), al cărui fruct este … deliciosul kiwi, e o liană nativă din China; kiwi este, oficial declarat, fruct naţional al acestei ţări. Pe piaţa comercială, planta cu fructul denumit kiwi a fost numită Actinidia chinensis Planch. În anul 1986, într-un număr al revistei Hort Science a apărut anunţul că China a redenumit forma cu fructul cu perişori denşi, Actinidia deliciosa (A. Chev.) C.F. Liang et A. R. Ferguson var. deliciosa, şi a păstrat denumirea de Actinidia chinensis pentru specia ce produce fructul cu coaja netedă.

Sinonime: Actinidia chinensis Planch. f. chlorocarpa C.F.Liang, Actinidia chinensis Planch. var. deliciosa (A. Chev.) A. Chev., Actinidia chinensis Planch. var. hispida C.F.Liang, Actinidia chinensis Planch. f. longipila C.F.Liang et R.Z.Wang, Actinidia latifolia (Gardn. & Champ.) Merr. var. deliciosa A. Chev.

Speciile care interesează sunt native în provinciile de pe coasta de est a Chinei. Acestea au fost cultivate cu 300 de ani în urmă pe scară mică, dar în prezent mai mult de 1.000 de tone de fructe se recoltează de la plantele sălbatice din provincia Zhejiang. Plantele pot fi văzute căţărându-se pe arbori înalţi sau întinzându-se pe stânci.

Numele chinezesc, ”yang tao” care însemna “piersică-căpşună”, a fost înlocuit de europeni cu termenul ”agrişă-chinezească”. În 1962 cultivatorii din Noua Zeelandă, unde planta a fost introdusă şi cultivată pe scară largă, la începutul sec. al XX-lea, i-au dat numele de kiwifruit (fruct kiwi), după numele păsării lor naţionale (cu care au aseamănat-o, datorită pieliţei maronii, acoperite de perişori), pentru a o face mai atractivă pe piaţa comercială. Din 1974, acest nume larg acceptat, deşi introdus artificial, a devenit marcă înregistrată.

Cultivarea plantei, lucrările necesare, seamănă oarecum cu cele ale viţei-de-vie. Există însă problema dioicităţii plantei: “masculii” nu produc decât polen, doar “femelele” rodesc, iar polenizarea se face cu preponderenţă artificial, albinele, sau alte insecte, fiind prea puţin atrase de florile ei, mai ales că cele feminine nu produc nectar. De pildă, fermierii australieni colectează polenul, pe care îl usucă şi fac apoi o suspensie cu care stropesc viţele feminine înflorite. Pe plantaţiile mici este suficientă o viţă masculină la 5 feminine. Pe plantaţiile mari e nevoie de o viţă masculină la 8-9 feminine.

Kiwi este azi cultivat în SUA, Canada, precum şi în Cambodgia, Vietnam, Laos, Anglia, Franţa, Spania, Belgia şi … Italia. Actualmente, liderul mondial al producătorilor de kiwi este Italia (35% din producţia mondială), urmată de Noua Zeelandă (30%), Chile (12%), Franţa, Grecia, Japonia, Statele Unite.

Producţia în Noua Zeelandă începe în mai, iar fructele proaspete sau depozitate se exportă prin noiembrie. În California şi în Franţa viţele înfloresc în mai, iar fructele apar în noiembrie după căderea frunzelor. Sezonul de piaţă se extinde din noiembrie până în aprilie deoarece fructele se păstrează bine depozitate. Pentru consum sau pentru procesare, fructele de kiwi sunt păstrate refrigerate cel puţin două săptămâni pentru a le induce înmuierea care continuă apoi la temperatura camerei pentru desăvârşirea gustului. Fructele de kiwi se coc prea repede şi îşi pierd calităţile dacă sunt depozitate cu alte fucte, cum ar fi merele, perele, piersicile, prunele, din cauza etilenei emanate de aceste fructe.

În China fructul de kiwi este considerat un tonic pentru copii şi pentru femei după ce au născut. Este folosit, pentru apetit atât în bucătărie, cât şi în patiserie. În bucătărie, carnea poate fi frăgezită dacă se pun pe ea bucăţi de kiwi sau dacă se freacă cu pulpa fructului. După 10 minute fructul trebuie îndepărtat, altfel acţiunea enzimatică poate fi excesivă.

Fructul este bogat în vitaminele C (mai mult decât portocalele), E, A. Are, de asemenea, un conţinut important de potasiu (mai mult decât bananele), iar pieliţa este o sursă de antioxidanţi. Kiwi este utilizat ca laxativ uşor, precum şi în dieta cu fibre, pieliţa (comestibilă, de altfel) având un conţinut de fibre superior miezului. Dar perişorii pot produce iritaţii ale gâtului, dacă sunt ingeraţi.

Fructul nu este însă tolerat de toate persoanele, putând produce alergii, îndeosebi copiilor. Conţinând cristale de oxalat de calciu, nu se recomandă cure prelungite cu kiwi persoanelor predispuse la litiază renală.

Prezenţa unei enzime specifice, actininidina, face fructul incompatibil cu produsele lactate, cărora, aceasta, le distruge proteinele; de asemenea, inhibă gelifierea. Această ultimă proprietate îi conferă însă plantei şi o importantă funcţie anticoagulantă. Este înţelept să se evite consumarea fructului crud înainte de a şti care este reacţia organismului la actinidină.

Dacă vreţi să aflaţi informaţii şi despre alte specii de plante, executaţi click aici !