Adiantum capillus-veneris

Dacă noi nu avem, vedeţi imagini ale speciei, executând click pe numele ei !
Executând click pe numele familiei, aflaţi informaţii despre aceasta !

Adiantum capillus-veneris L. (avencă, buricul-Venerei, buruiană-de-bubă-neagră, părul-fetei,
părul-fetei-mişele, părul-Maicii Domnului, părul-orfanei, părul-Venerei, pericica-fetei) – ADIANTACEAE

– este o ferigă nativă în jumătatea sudica a SUA, Mexic , America, şi, de asemenea, în Eurasia (nu şi la noi), Africa  şi Australia. Este răspândită din zonele cu climat cald-temperat până în cele tropicale unde umiditatea este mare fără a ajunge la saturaţie, pe nisipuri, pe soluri lutoase şi calcaroase umede, bine drenate, în zone împădurite, tufişuri, păduri de conifere, pe lângă izvoare. Poate fi văzută adesea crescând pe formaţiuni nisipoase sau calcaroase umede,  adăpostite şi umbrite, în general pe feţele sudice în emisfera sudică şi pe cele nordice în emisfera nordică, sau prin chei.

Adiantum capillus-veneris creşte în înălţime  până la 30 de cm; frunzele delicate, de culoare verde-strălucitor, mult subdivizate şi cu aripi late având axa principală neagră, subţire şi flexibilă, se dezvoltă, în formă de mănunchi, dintr-un rizom târâtor.

Este cultivată în întreaga lume în grădini, parcuri şi ca plantă de apartament, în scop decorativ.

Are o lungă istorie în fitoterapie, despre ea existând informaţii provenite de la Dioscoride  şi Plinius cel Bătrân, fiind întrebuinţată ca leac în afecţiunile căilor respiratorii, dar şi ca anticoncepţional, antireumatic, antiviral astringent, depurativ, emolient, expectorant, laxativ, sudorific, ori împotriva chelirii.
De la plantă se folosesc rizomii, frunzele şi tijele. Nu i se cunosc efecte toxice.

Epitetul specific ”capillus veneris” sugerează că frunzele mătăsoase şi delicate sunt asemenea părului şi, de aici, şi credinţa că ajută la creşterea părului.

Dacă vreţi să aflaţi informaţii şi despre alte specii de plante, executaţi click aici !