Un posibil caz de dezvoltare anomală întâlnit la o plămânărică (Pulmonaria sp.)
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Așa cum am prezentat mult mai pe larg în articolul Anomalii și malformații în lumea plantelor, dezvoltarea normală a unor indivizi, de regulă, izolați, poate fi afectată cu efecte asupra unor dimensiuni și aspecte definite prin termenul “monstruos”, cauzele fiind multiple, fie de ordin genetic, fie ca urmare acțiunii altor organisme – de la virusuri, la insecte – ori a unor agenți chimici sau fizici nenaturali.
Iată cum arată un exemplar de plămânărică/mierea-ursului/cuscrișor (Pulmonaria sp. – mollis sau officinalis) întâlnit pe Dl Perchiu/Subcarpații Tazlăului !
Iată și un exemplar obișnuit !
În primul rând, la prima plantă, sare în ochi decolorarea aproape totală a ei, ce sugerează insuficiența, până la foarte aproape de cvasilipsă, a clorofilei. Apoi, aspectul ei general e cel puțin derutant în a stabili despre ce specie este vorba – cel puțin pentru un amator -, primul gând fiind acela că avem de a face cu o campanulă; o privire puțin mai atentă asupra frunzelor, produce primele îndoieli; altele vin de la la lipsa învelișului sepaloid sau de la felul în care e ramificată tulpina, chiar dacă, fiind vorba de o presupusă anomalie de creștere a acestei plante, se pot accepta anumite dereglări legate de aceste aspecte … formale !
Totuși, privind individul ca unul nu chiar foarte anormal, un botanist (în cazul nostru, Paul-Marian Szatmari, botanist la Centrul de Cercetări Biologice al Grădinii Botanice “Vasile Fati” Jibou, căruia îi mulțumim) ghicește, credem, fără mare efort, că se află în prezența a … ceea ce este, de fapt, adică o pulmonarie la fructificare; pe Dl. Perchiu nu au fost determinate decât speciile P. mollis și P. officinalis. Florile sunt ceea ce ar fi rămas de la o plantă normală după căderea petalelor și trecerea la fructificare, învelișul sepaloid (numit acum casetă) aflat într-o fază de dehiscență maximă, chiar dacă cu mult înainte de uscare !
Privind un exemplar … normal, aflat în faza de fructificare, constatăm, totuși, că dispariția clorofilei la nivelul casetelor este … normală !
Dimensiunile casetelor la exemplarul malformat sunt însă cu totul exagerate, iar dehiscența lor, de loc normală, în mod firesc laciniile trebuind să fie convergente. De aceea înclinăm să credem că aceastei plante nu i-au crescut petalele, având loc, prin … compensare, o dezvoltarea absolut exagerată a învelișului sepaloid. Interesant mai este, acum privind în sens invers – raportându-ne la anormalități -, că fecundarea a avut loc:
aici, la individul normal, …
… iar aici la cel anormal !
Dar cum vor arăta, oare, urmașii ?!
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !