Despre bălătăi și bolătaie !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Într-un articol mai vechi reprezentând o sinteză a lacurilor de alunecare (de baraj natural și pe trepte de alunecare) din Munții Trotușului (http://www.muntesiflori.ro/lacuri-de-alunecare-2/), prezentând fostul lac Bălătău din Munții Nemira, am făcut și câteva referiri cu privire la toponimul Bălătău. Cu timpul, acele aprecieri au tot fost updatate pe măsură ce am tot găsit informații despre diverse alte obiective ce purtau acest nume sau altele, din familia sa lexicală; așa că am resintetizat aceste informații, prezentând rezultatul  sub forma acestui articol de sine stătător, gândindu-ne că toponimul Bălătău ar putea fi de interes și în sine !
Cuvântul (ca substantiv comun) “bălătău” nu există în nici unul dintre dicţionarele explicative, de circulaţie curentă, ale limbii române (doar în Dicționarul Enciclopedic (1993-2009) apare ca substantiv propriu(*), deşi termenul e folosit, cel puţin în Moldova, şi într-o accepţiune comună, cu înţelesul de “mlaştină, baltă, lac” (fiind, probabil, un împrumut din limba rusă, unde, pentru a desemna aceleaşi entităţi este folosit cuvântul “boloto”). Un exemplu este oferit chiar de un comentariu la articolul nostru pomenit mai sus: “Pentru toponimul de la Dărmănești există și etimologia alternativă maghiară ‘Bala tó’,’Lacul lui Bala’, dar aceasta se datorează doar necunoașterii (nu se pot explica de la un antroponim, Bala, zecile de microtoponime ‘bălătău’ răspândite pe tot teritoriul Moldovei). Un exemplu neamintit este Bălătău Ciutelor de lângă vf. Cărunta din munții Ciucului (apare pe hărțile topografice din anii 1950). E o dovadă în plus că aceste toponime nu sunt simple preluări de la o populație slavică, ci sensul lor este cunoscut de localnici (cunoscând obiceiul căprioarelor de a se tăvăli în noroi în perioadele caniculare).” [Vlad Chindea – toponime.wordpress.com]. Mai există apoi și Prutețu Bălătăului, un vechi braț de preaplin al Prutului de lângă satul Bălteni/Probota, județul Iași.
Dacă “bălătău” este, poate, mai rar întâlnit, forma “bolătău” este ceva mai frecventă; ca și “bulătău”. Din aceeași familie lexicală mai menționăm “bolotău” și “bolostău” (“Și pe fată o mânat/Tot la tău, la bolostău,/Să scoată inu din tău(**” –  în “Poezii și povești populare din Țara Lăpușului“/Editura Minerva, București, 1990, de etnologul maramureșean Pamfil Bilțiu). Toți acești termeni (cu excepția lui “bălătău”, cum am mai spus) apar menționați în câteva dicționare ( ex. Dicționaru limbii românești, August Scriban, 1939; Micul dicționar academic, 2010;  Dicționarul etimologic român, Alexandru Ciorănescu, 1958-1966; Dicționar de arhaisme și regionalisme, Gh. Bulgăr & Gh. Constantinescu-Dobridor, 2002; Dicționar universal al limbii române, Lazăr Șăineanu, 1929; DEX, 2009), în unele, inclusiv cu etimologii presupuse/propuse: proveniența este fie din slava veche (“blato”), fie din rusă ori ruteană (“boloto”). Noi înclină spre a doua ipoteză. Slavului “blato” îi asociem însă termenul, mult mai vechi în limba noastră decât cei discutați anterior, “baltă” – cu suita de forme derivate: “băltoacă”, “băltac”, “bălăștioacă”, “băltoi”; și ar mai fi, ni se pare, la … graniță, “băltău” !
Dar iată care sunt locațiile descoperite de noi ale acestor toponime:
– în județul Suceava: pârâul Bolătău (>Bistrița) și mlaștina omonimă de la Gheorghițeni/Dorna-Arini; pârâul Bolătău (>Sadova>Moldova) și …

… lacul omonim de la obârșiile sale (de alunecare, format prin anii 1600) – fotoreportajul drumeției la el, aici;

 

 

 

– în județul Neamț: pârâul Bolătău/Bălătău (>Largu>Bistrița) și poiana omonimă unde se află M-rea Petru Vodă; Boloteu Popii, numit astfel interfluviul Secătura Mare-Secătura Mică (>Secătura.>Agapia>Topolița>Moldova), pârâul Bolătău (>Cracăul Alb>Cracău>Bistrița); pârâul Bulătău (>Cuejdi>Bistrița) și …

… lacul omonim de la obârșia sa, numit și Bolătău Ponor, Bolătăul Dracului, Balta Diavolului (fotoreportajul drumeției la el, aici); …

 

… Poiana Bolătăul Babii (aproape de obârșiile Pângărăciorului (>Bistrița) și ale afluentului său, Plotonu, pe cumpăna lor de ape); pârâul Bulătău/Bolătău (>Ața>Tarcău>Bistrița), Piciorul Bolătău (versantul drept al pârâului) și Cabana (silvică) Bolătău (de la gura pârâului); Bâtca Bulătăului de pe interfluviul Bolovăniș-Ardeluța (afluenți ai Tarcăului); Pârâul Bolătaielor (>Nechit>Bistrița), versantul drept al pârâului (Dealul Bolătaielor) și un vârf de pe versantul stâng al aceluiași pârâu (Vârful Bolătaielor);
Update: Interfluviul dintre Pârîul cel Mare și al Bușneiului, afluenți ai Borcăi (>Bistrița) este numit Plaiul Bolătăilor (conform planului de tragere “Grințieșu Mare” din 1953);
– în județul Bacău: satul Bolătău/Zemeș; pârâul Bolătăul (>Izvorul Alb>Asău>Trotuș) cu Pădurea Bolătăului de pe versantul său stâng, …

… La Bolătăi – zona de obârșii a pârâului – unde se află 3 lacuri pe trepte de alunecare (fotoreportajul unei drumeții la ele, aici) – de sub culmea Arșița Bălătăilor – pe care exista (acum toată culmea fiind împădurită) Poiana Bolătăului; …

 

 

 

 

… în vara anului 2017 am descoperit că lacul Bălătău Ciutelor de sub Vf. Cărunta (Munții Ciucului) există, nu doar pe harta pomenită, ci și pe teren. Mai corect spus, … cvasiexistă, căci lucrările forestiere din  zonă i-au redus considerabil dimensiunile și, mai ales, volumul de apă acumulat ! [o schiță a traseului, aici]; …

 

… reamintim și, cândva, Lacul Bolătău de pe Izvoru Negru (Uz>Trotuș) numit, pe hărțile mai vechi, Ghiolul Băltău, lacul care a generat acest articol (fotoreportajul unei drumeții la el, aici);…

 

 

 

 

… în fine, doar oral, am luat cunoștință de toponimul Lacul Bolătău/Tău, pe care îl cunoșteam ca Lacul Tarnița, aflat sub vârful omonim al Munților Berzunți. [fotoreportajul unei drumeții la el, aici !]

 

 

 

 

_____________________
(* – “Lac de baraj natural în apropiere de Dărmănești (jud. Bacău) pe pârâul Izvoru Negru, afl. al Uzului. Lacul s-a format prin surparea și alunecarea (în 1883) versantului drept al văii. Supr.: 7 ha; ad. max.: 3,7 m.” Azi lacul nu mai există, apa penetrând barajul în urmă cu ani buni, iar, în parale, suprafața, colmatată, a fost cucerită de vegetație. Cu toate acestea, el are încă statutul de rezervație naturală și o valoare financiară ca obiect de inventar al avuției naționale: 278.329 lei (vezi aici ) !
(** – etimologia lui “tău” nu are nicio legătură cu cea a lui “bolătău”, toponimul cu înțelesul de “apă stătătoare puțin adâncă, baltă, lac, iezer” – conform DEX, 2009 – (dar și altele, conform altor dicționare), provine din maghiarul “tó” = “lac”.

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !