Circuitul Berzunţiului Negru – 2
Circuitul văii Berzunţiului Negru – 1 aprilie 2012 (partea a II-a)
Pentru a citi descrierea traseului executaţi click aici ! (în construcţie !)
Pentru a vedea imaginile din prima parte a traseului, executaţi click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Suim din ultima şa a Dealului Dragomir,
părăsind satul Bâşca, …
… şi intrăm în satul Buda !
Suntem pe interfluviul dintre bazinul Berzunţiului
şi cel al râului Cernu (şi el afluent al Tazlăului );
cotim cu 90 de grade spre nord !
Trecem pe deasupra obârşiilor Berzunţiului Negru !
O ultimă privire spre Munţii Berzunţi !
De pe Vârful Stratieru cotim iar, cu 90 de grade spre dreapta (est) !
Plimbare pe dealurile Turluianului, …
… pe interfluviul dintre Berzunţiul Negru …
… şi valea Strâmbei
pe versanţii căreia se răsfaţă satul Turluianu !
Privim în urmă
la drumul parcurs pe acest interfluviu,
prins între imaginea culmii Munţilor Berzunţi …
… şi cea a Culmii Runcul Stânii
din Munţii Tarcăului !
De pe Dealul <La Stejarii Mândri> …
… cotim din nou spre dreapta (sud), …
… şi ”zburăm”, …
… pe “deasupra” satului Verşeşti, …
… spre pădurile ce acoperă interfluviul
dintre Berzunţiul Negru şi valea Verşeştilor.
Ocolim larg, …
… tot prin pădure, …
… ultimii afluenţi ai Berzunţiului Negru !
Coborâm …
… spre valea Berzunţiului Negru, …
… prin Fundul Cormăneşti …
… şi ajungem vizavi de botul dealului
pe care am urcat dimineaţă !
Frumoasă drumeţie! Unii zic că răsăritul primăverii e fără culoare, dar aiasta-i curată impietate: e absolut fantastic momentul acesta dinaintea exploziei mugurilor. Am vrut să văd începutul primăverii în Tatra, fiind în trecere pe la Cracovia zilele astea, dar alaltăieri a venit o asemenea vreme în sudul Poloniei, încât nu am văzut munţii nici măcar de la distanţă. Aţi pus poze aşa de frumoase, încât mi se trezeşte tot mai mult ataşamentul pentru bătrânele şi familiarele noastre culmi. Zicea un etnolog: la sat e o geografie mitică: fiecare lucru din spaţiul înconjurător îşi are un rost şi o semnificaţie proprie, de la poienile cu iele şi eroi de poveşti, până la tarniţa care se zice că duce la fundul iadului. Exact culoarea aceasta mitică lipseşte dacă vizitezi de exemplu Thüringer Wald.
Măcăleandrul e superb!
Din păcate, fotografia e foarte neclară, din cauza luminii puţine (ora 8, cer înnorat !)
Fotografii mai bune, cântecul său, informaţii despre măcăleandru se găsesc pe http://www.muntesiflori.ro/macaleandrul/