În Munții Stânișoarei, pe ce au ei mai … sus: Muntele Bivolu !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Cunoștiințele – din punct de vedere al drumeției montane – despre Munții Stânișoarei sunt într-un raport mult … subunitar cu suprafața pe care o ocupă, cea mai mare din arealul Carpaților Orientali – dacă e să acceptăm cifrele avansate pe NET -, ceea ce ar constitui un motiv ! Dar nu acesta este cel mai … important; probabil, înălțimile preponerent reduse ale vârfurilor sale – doar câteva trec de 1.500 m și alte câteva peste 1.400 -, marea suprafață împădurită – mai nou, afectată de defrișări sălbatice – cântăresc mai greu. Au, totuși, și câteva aspecte motivante. Monahismul este unul, deși interesul stârnit este redus dacă îl raportăm la turismul montan.  Altele, livrești, par a fi cele mai incitante: călătoria … detectivistă a Vitoriei Lipan din Baltagul lui Mihail Sadoveanu, excursia lui Calistrat Hogaș de la Piatra Neamț la Vatra Dornei descrisă în Amintiri dintr-o călătorie, ca și drumul lui Nică al lui Ștefan a Petrei de la Pipirig la Broșteni, despre care Ion Creangă vorbește în Amintiri din copilărie. Și nu trebuie neglijat imboldul interior ce animă, adesea în lipsa altora, interesul oricărui montaniard de a cuceri … tot: “pentru că există” ! În acest “tot”, un vârf de top este … totul ! În cazul Munților Stânișoarei, vorbim despre Vârful Bivolu (1.529 m) !

Dintre traseele posibile de acces pe Bivolu îl prezentăm pe cel care ni se pare cel mai scurt (în cadrul, încetățenit la noi, al traseelor în circuit) și, cum se va vedea, cu un adaos de spectacol:
Pipirig/Boboiești/Dolia – Valea Dolia (Priza de apă) Pârâul Adânc – Vf. Dolia – Plaiul Dolia – Tarnița Mică – Tarnița Mare – Vf. Bivolu – Mt. Hălăuca – Vf. lui Țifir – Plaiul Stânei Bisericii – Valea Răchitei – Priza de apă din Valea Dolia

Atenție: Traseul (cel … ideal) este descris în amănunt aici !

7 decembrie 2019, 7:45
De la priza de apă de pe valea Doliei ne întoarcem, pe vale, la primul pod (în aval) …

 

… de unde, o potecuță, ne suie pe versantul stâng al Doliei; continuăm pe  drumul de tractor ce urcă pe valea Pârâului Adânc, pe malul ei drept.

 

Ajungem îndată pe muchia unui picior al Vîrfului Dolia și, ușor-ușor, pe vârf !

 

Dincolo de el, urmărind spre nord benzile roșii verticale ale unui marcaj silvic, după două șei relativ joase …

 

… și o spinare lată, … ușor ascendentă, …

 

… ajungem la un drum de tractor transversal pe direcția noastră, sub o serioasă … rupere de pantă (9:45)!

 

Urcăm …

 

… în serpentine … de voie-de nevoie …

 

… cu ochii după marcajul silvic !

 

Ceva mai … sus, orientarea nu mai e o problemă, muchia îngustându-se … fără alternativă; …

 

… iar și mai sus, când panta se înmoaie, firava potecuță de creastă, devine potecă, chiar alee, în toată regula !

 

Ajungem imediat în Poiana Strungii Mici (10:45).

 

De aici muchia devine brusc stâncoasă; după un mic ocol spre dreapta …

 

… săltăm deasupra brâului de stâncă !

 

Belvederea e, pur și simplu, … surprinzătoare, …

 

… panorama dezvăluindu-ne câțiva dintre … munțișorii Stânișoarei pe care încă n-am călcat !

 

Urcușul continuă pe o muchie înierbată, …

 

…

 

… presărată cu stânci …

 

… și belvederi …

 

… !

 

Povestea se repetă …

 

…

 

…; …

 

… și încă o dată …

 

…;

 

… dar belvederile sunt ultimile …

 

…, …

 

… căci intrăm în pădure !

 

Ieșim din ea, pentru un scurt moment, când ajungem în Strunga Mare !

 

Panta se întețește apoi, …

 

… liniștindu-se însă, …

 

… cu puțin timp înainte de a ajunge pe vârf (12:30); …

 

… unde nu avem de ce zăbovi, așa că îl părăsim, plecând însă într-o direcție greșită, vest în loc de sud!

 

Eroarea e de bun augur, căci ieșim repede din pădure, descoperind locul … ideal pentru masa de prânz; …

 

… dar și o frumoasă și instructivă panoramă …

 

… !

 

Ne întoarcem … spre unde am venit, mergând de-a coasta, până prindem coama Muntelui Hălăuca, marcată cu bandă roșie silvică, …

 

 

… reintrând, astfel, în traseul … corect, pe un vechi drum … pastoral !

 

Tăiem poieni cu belvederi …

 

…, …

 

… din care ieșim însă …

 

… pe un drum de tractor ce ne suie ușor sub culmea Muntelui lui Țifui; …

 

… avem pentru prima oară o imagine de ansamblu asupra … Bivolului !

 

Întoarcem spatele Vârfului lui Țifui și, furați de drumul bun, coborâm cam mult pe marginea Plaiului Bulbocul Mic.

 

Recăștigăm ceva și din direcția și din altitudinea pierdută, suind …

 

… pe plaiul Bulbocului Mic …

 

… !

 

Încă o dată refuzăm urcușul pe Vârful lui Țifui …

 

… și trecem, de-a coasta, pe Plaiul Hălăucii, …

 

… iar de aici, tot de-a coasta, …

 

… pe Piciorul Stâna Mânăstirii (14:45)!

 

Părăsim plaiurile Hălăucei urmând vechiul drum pastoral de pe picior pe care s-a suprapus un recent drum de tractor.

 

Acesta lasă drumul oilor de pe coama piciorului pentru a coborî încet și … lung …

 

… pe valea din stânga, a Răchitei !

 

Un timp drumul e trasat prin albia pârâului, …

 

… dar devine, repede, … independent !

 

Primul semn al … întoarcerii la civilizație (sic !) este o fostă cabană silvică distrusă fără rost !

 

De aici drumul se depărtează un timp de valea Răchitei, dar revine ca să se îndepărteze iar, numai că, după ce traversează o largă poiană …

 

conflează cu drumul principal – cel de pe valea Doliei -, cu 750 m mai jos trerminându-se traseul (16:30) !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !