Pe Culmea Pietricica, la Borghez – 2
Pentru descrierea traseului, executaţi click aici !
Pentru a parcurge, prin imagini, prima parte a traseului, executaţi click aici !
Schimbare de direcţie şi părăsirea culmii !
Asistăm consternaţi, privind, nu la haosul trunchiurilor dărâmate de o defrişare recentă – doar pe o fâşie de pădure restrânsă -, ci la goana unui mistreţ de vreo 100 de kile, căruia i-am deranjat siesta, fără să avem timp să punem mâna pe aparatele foto !
Altfel, coborârea a fost … plăcută şi rapidă, …
… până în marginea unui lung şir de poieni, prins între două obârşii ale pârâului Căprianu.
La una dintre ele, inclusiv cu numele, contribuie şi un mic izvor de apă minerală, amenajat ca fântână – numită “La Borghez” (pe hărţile mai vechi, “Borvis”) !
[O mică divagație pe tema cuvântului “borghez”, la finele aticolului de aici !]
Apa este slab sulfuroasă şi deloc carbogazoasă. Sulful, celelalte minerale, au dat naştere şi hrănesc populaţii de alge specifice … impresioniste !
Din poiana de la “Borghez” coborâm pe valea Căprianului;
spre capătul dealurilor din stânga se află Balta lui Bako !
Mai jos, …
… la confluenţa Borghezului cu un alt pârâiaş, într-un pinten stâncos rupt de apele lor, prins între strate de rocă (probabil gips), descoperim un fragment dintr-un trunchi de arbore complet carbonizat !
[Pentru amănunte, alte fotografii şi … ipoteze, executaţi click aici !]
Pe valea Căprianului …
… prin amalgamul de crengi, trunchiuri, bolovani …
… observăm unul ce aduce cu o pseudofosilă ! …
[Pentru a afla amănunte despre pseudofosile, executaţi click aici !]
… Şi chiar când trebuie să părăsim valea Căprianului, …
acesta ne prezintă un număr special de … contorsionism prin meandrele unui minicanion săpat într-un strat de conglomerat grezos !
Din poiana în care ajungem de cum traversăm valea Căprianului, încălecăm/descălecăm pe/de pe un mic interfluviu, …
… un drum de căruţe suindu-ne pe următorul !
Dincolo, ne întâmpină, imaginea satului Capăta (Gura Văii/BC) …
… şi, ceea ce aşteptam, Balta lui Bako
(despre care am aflat mulţumită fotografiilor publicate de matrixioio pe Google Earth prin Panoramio; dacă doriţi să le vedeţi executaţi click aici !)
Facem un semitur al bălţii !
O cinteză şi un sturz-de-vâsc (Turdus viscivorus) ne întreabă de ce nu mai vine primăvara !
Traversăm apoi un pâlc de pădure şi o mică obârşie …
… instalându-ne pe Plaiul Căprianului (în spate, … Fundu Răcăciuni cu “satelitul” său, Dumbrăvenii) !
Următorul reper, …
… cam departe: Schitul Cireşu !
Traversăm ogoare, vii şi livezi, …
… păduri …
… şi poieni, …
… apropiindu-ne, …
… văzând cu ochii, …
… de ţintă: Schitul Cireşu
[Înfiinţat prin 1990 de ieromonahul Pahomie de la Mânăstirea Bistriţa, schitul a fost luat în grijă de un alt călugăr, după uciderea ctitorului, în 2006, de către un localnic; acum e părăsit !]
Coborâm de pe Dealul Cireşu …
… la drumul forestier de deasupra izvoarelor Pârâului Rotunda.
Traversăm un parchet încă în lucru …
… şi trecem pe Valea Văereni (Valea Rea).
Întâlnim atât de rarii popâlnici (Hepatica nobilis), fraţi buni cu mai comuna crucea-voinicului (Hepatica transsilvanica) – socotită pereclitată …
… şi flori de fragi – semne ale încălzirii globale !
Traversăm pârâul Văereni …
… şi ajungem pe Dealul Orzina …
… deasupra Brătilei.
Ceva mai departe, dar mai aproape de casă, Perchiul !
Ne grăbim să mai reducem din cele depărtări !
Déjà-vu … dis-de-dimineaţă !
Deja … am ajuns la capătul traseului !
Addenda: Fântânile … mocanilor !
Pentru a vedea şi alte foto-reportaje ale unor trase din munţii Trotuşului, ori de aiurea, executaţi click aici !