Pe Vârful Leaota din valea Brăteiului
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
foto: Google Earth Pro
Avansam cu câtva timp în urmă un (semi)proiect (pentru că, oarecum, o treime era deja realizată) de cucerire a Vârfului Leaota, descriind 4 trasee principale, unele și cu variante mai scurte sau mai lungi. Între timp am mai parcurs unul dintre cele doar proiectate și pe care îl prezentăm în continuare ! [Pentru a vedea sinopsisul proiectului și descrierile traseelor realizate, accesați link-ul: http://www.muntesiflori.ro/varful-leaota/ !]
foto: Google Earth Pro
Traseu (2 septembrie 2023): Gura Mitărcii – Piciorul Șuchelniței – Vârful La Șuchelniță – Vârful Șutila – Vârful Rătei – Vârful Leaota – Vârful Vâja – Vârful Cumpărata Mică – Vârful Mitarca – Vârful Jugureanu – Piciorul Jugureanului – Gura Mitărcii
Accesul auto:
– se face utilizând un drum industrial cu plecare din Pucheni/Moroeni (pe DN 71, Târgoviște – Sinaia), paralel cu valea Ialomiței, continuat pe valea Brăteiului, de un drum forestier.
Din punctul de racord cu DN 71 până la ieșirea din Pucheni mergem pe asfalt (DC 149) cca 3,5 km. Ce urmează pune la încercare răbdarea șoferilor, căci platforma drumului, pietruită, cândva betonată și/sau asfaltată, este neuniformă, cu nenumărate șleauri, șanțuri și gropi , dar care pot fi evitate sau depășite fără daune asupra mașinilor obișnuite. De pe parcursul celor 7,5 km ai drumului industrial reținem intersecția de unde pleacă spre stânga drumul forestier ce duce în Cheile Răteiului și la Peștera Rătei (stânga) de la Km. 2,5; e prevăzut cu barieră. Continuăm pe valea Ialomiței; după 6-7 sute de metri trecem printr-o altă intersecție, de unde se ajunge spre dreapta la două foste tabere pionierești, Cerbul și Vânătorul, acum transformate în unități turistice, desigur, private. În fine, părăsirea drumului industrial ce duce la Cariera Lespezi este anunțată cu un kilometru înainte de traversarea unui mic tunel. Jos, în vale, Brăteiul, chiar înainte de confluența cu Ialomița, este zdrumicat de câteva praguri și săritori, aici fiind așa-zisele Chei ale Brăteiului. Pe drumul forestier de pe valea Brăteiului – având aceleași avataruri precum drumul industrial – avem de parcurs 3 km până la cabana turistică Brătei și încă 2,5 până la un vechi canton silvic aflat la gura pârâului Mitarca. Acest ultim sector este interzis circulației publice, lipsind însă bariera. Dacă nu ne încumetăm să îl accesăm auto, putem intra în traseul perpedes de aici, de la gura pârâului Șutila, din spatele Cabanei Brătei, suind:
– fie pe un picior al Muntelui Rătei, urmărind marcajul bandă roșie; astfel, va trebui să adăugăm la traseu 1 km suplimentar de urcuș până la Vârful Rătei și încă cei 2,5 km de revenire, la final, pe drumul forestier, de la gura Mitărcii (a);
– fie pe un picior al Muntelui Șutila până pe Vârful Șutila, doar cu plusul celor 2,5 km din finalul traseului (b).
Traseul per pedes:
De la vechiul canton silvic de la gura Mitărcii …
… ne îndreptăm către confluența acesteia cu Brăteiu, de unde …
… abordăm, … fără ocolișuri, Piciorul Șuchelniței, …
… instalându-ne imediat pe muchia lui !
După un scurt pasaj printr-un sector defrișat intrăm în pădure.
Urcușul e … susținut, mai ales când poteca ține strict muchia !
Ne mai ajută serpentinele să-l facem mai … plăcut; …
… sau popasurile: ad-hoc …
… ori … regulamentare !
Dar cel mai plăcut moment (sic !) …
… este cel în care ieșim …
… la gol !
Deși am putea continua traseul spre fosta stână de la Șuchelniță, suim totuși pe vârful sub care suntem …
… de dragul unui popas cu … rost !
Coborâm cu … spor că avem de unde !
Nici nu ajungem bine la Șuchelniță, și gândul ne zboară deja spre vârful Șutilei !
Așa că, pornim pe urmele … gândului !
Dar până unde ne-a dus gândul avem de cucerit ceva vârfuri !
Fiecare victorie este salutată …
… cu entuziasm !
… iar sosirea pe vârful cel mai de sus al Șutilei, sărbătorită cu un popas consistent !
E locul și timpul unui tur de orizont … consistent …
…
…
… [Detalii …
…] …
… !
Știm bine ce (mai) avem de făcut. Unii sunt mai nerăbdătorim, …
… alții par mai … calculați !
Popas intermediar – la liniștirea pantei – …
… în așteptarea verigilor celor mai … calculate !
Vârful Rătei …
… e … colea ! Suntem la aproape 2.000 m, conform hărții topografice a DTM, sau chiar la peste 2.000 m:
– 2.005, după vreo două hărți turistice tipărite (Nae Popescu și Dănuț Călin – 1991, Erfatur și Dimap – 2010);
– 2.014, conform hărții OpenTopoMap !
[Precizăm că putem evita acensiunea pe Vârful Rătei pentru a ajunge direct în șaua joasă de dinainte de racordul culmii cu Creasta Lungă, …
… folosind o veche potecă pastorală pe curbă de nivel, ce pleacă din șaua ce precede urcușul spre Vf. Rătei]
Traseul nostru continuă de pe Vârful Rătei; …
… deodată, sub auspicii mai puțin favorabile !
Dar palele de ceață sunt încă doar … năzuroase; …
… de fapt, vântul, care le mișcă de colo-colo, curățând atmosfera ici-…
… colo !
Sperăm să o facă și spre Vârful Leaotei !
Cu optimism deci, ne tot apropiem de el !
Un lăcușor pe lângă care trecem e semnul că suntem sub ultima pantă spre vârf.
[Lacul e unul permanent, în ciuda micimii sale și pare că este singurul din zona alpină a Leaotei. Dar, prin compensație, pe o arie relativ restrânsă a munților Leaotei, sunt împrăștiate suficient de multe ca să putem vorbi despre … “Un traseu cu multe lacuri” !]
Nu ne grăbim așa că până să ajungem sus ceața s-a împrăștiat.
E un motiv în plus de satisfacție, …
… mai ales că, în direcția spre care vom pleca, s-a înseninat bine; …
… până în înaltul cerului !
Coborâm de pe vârful Leaotei într-un haos de stânci, …
… dincolo de care poteca devine una de creastă ! Dar, cu adevărat creastă, poate cea mai spectaculoasă a Munților Leaota, este cea a Muntelui Vâja …
… !
Privim înapoi, cu mândrie, desigur; înainte, vom schimba brusc direcția spre dreapta – cum ne indică și marcajul “bandă albastră” – …
… pentru a coborî la baza imensei piramide a Vârfului Leaota !
Coborârea e rapidă, dar poate fi domolită șerpuind pe multele cărărui de oi ce însoțesc poteca marcată …
…
…
… !
Suntem deasupra obârșiilor văii Mitarca. Ciobanii au numit întregul evantai al culmilor ce le înconjoară Muntele Mitarca.
Apropo de ciobani !
Am coborât … cât am coborât și încă mai avem de coborât, așa că ne uităm cam … chiorâș la cei doi colți care urmează după !
Așa că ne-a încântat poteca oilor care ocolește Cumpărata Mică. Doar că ocolul este larg, exagerat de larg, așa că nu-l recomandăm !
Ajunși iar pe culme …
… ne avântăm fără rezerve și fără … mișmașuri pe … imașuri lăturalnice direct spre vârful Mitărcii !
Și n-am făcut rău, șaua unde trebuie să ajungem – a Crucii – fiind în stânga, ocolul pe care l-am fi făcut ar fi fost chiar … extra larg și deloc economicos !
În șa, … întâlniri multi …
… laterale …
… sau doar bilaterale !
Din șa, suim cât suim încă pe linia culmii și a marcajului – virtual -, până să ni se pară suficient pentru a o tăia pieziș …
… spre vârful Piciorului Jugureanu !
De dincolo de el începe … (doar) coborârea de pe munte !
Nu ne grăbim, … mai avem încă ce vedea …
… !
Dar, destul de repede, panoramă după panoramă cad sub orizont !
Ajungem la capăt de gol alpin; …
De aici ne va-nghiți pădurea; …
… nu chiar deodată și nici chiar cu totul …
…
… !
De fapt, avem parte doar de … episoade silvice !
Dar finalul traseului, …
… din punct de vedere … forestier, …
… este chiar, puțin … apoteotic !
Însă, ca întotdeauna, ultima impresie mai drege din eventualele gusturi mai amare; …
… mai ales că am și ajuns la liman !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !
