Cardamine bulbifera & Cardamine quinquefolia

Executând click pe numele familiei, e posibil să aflaţi informaţii despre aceasta !

Genul Cardamine (familia Brassicaceae) conține mai mult de 150 de specii, ce cresc peste tot în lume, mai puțin Antarctica. Denumirea derivă de la grecul “kardamon” – numele cresonului-de-grădină (Lepidium sativum), tot o brasicaceae, cu care unele specii ale genului se aseamnănă la gust; o altă ipoteză etimologică sugerează formarea termenului “cardamine” de la cuvintele grecești “kardio” = inimă și “amyno” = eu ajut, având în vedere proprietățile cardiotonice atribuite, în antichitate, unora dintre plantele genului. Câteva dintre cardaminee, printre care și cele ce fac obiectul acestui articol, sunt incluse într-un gen aparte, Dentaria (nume ce face referire la o serie de protuberanțe ale rădăcinilor plantelor în cauză, asemănătoare dinților), considerat, de clasificările filogenetice recente, cel mult, un subgen al genului Cardamine.

În legătură cu specia Cardamine bulbifera (L.) Crantz – breabăn, colțișor, adjectivul specific face referire la ceea ce reprezintă principalul criteriu determinator al speciei, și anume, prezența unor bulbili milimetrici la axilele frunzelor, constituind organe de înmulțire vegetativă a plantei; aceasta se poate înmulți și pe cale normală, prin semințe, propagate în urma exploziei silicvelor ce le conțin. În general, florile (ce apar în martie-aprilie-mai) sunt roz-pal, ori violacee, dar și albe; în cazul acestora din urmă se vorbește chiar despre forma lactea (Wirtgen) O.E.Schultz.
Aria de răspândire a speciei este reprezentată de centrul, nordul și estul zonei temperate a Europei precum și de câteva stațiuni circumpontice.
Basionimul (întâia denumire a speciei) este Dentaria bulbifera, denumire dată de Linné în 1753. Un sinonim nomenclatural (homotip) este Crucifera bulbifera (L.) E.H.L.Krause, iar altele, heterotipice (ce propun subtaxoni) sunt Dentaria bulbifera var. ptarmicifolia DC., Cardamine bulbifera f. ptarmicifolia (DC.) Jovan.-Dunj., C. b. f. lactea O.E.Schultz.

Alte fotografii:

 

 

 

Piciorul Pescaru/Plaiul Muntele Mic-Păltiniș-Coșna/Munții Nemira

 

 

9 mai 2010

 

 

 

 

 

 

Dl. Perchiu/Subcarpații Tazlăului

 

 

17 aprilie 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Piciorul Ursului/Mt. Stirigoi/Plaiul Runcu Stânelor/Munții Tarcăului

 

 

 

22 aprilie 2012

 

 

 

 

 

– forma lactea !?

 

 

 

 

 

Dl. Perchiu/Subcarpații Tazlăului

 

6 mai 2015

 

Locații:
– Dl. Zarea Hagiilor/Dealurile Oușorului/Subcarpații Vrancei – 30 martie 2014
– Poiana Trei Hotare [Sch. Sf. Ilie]/Munții Berzunți – 13 aprilie 2006
– Dl. Gălbănoi/Dealurile Oușorului/Subcarpații Vrancei – 13 aprilie, 1 mai 2007
– Interfluviul Tinosu-Bogdana/Dealurile Oușorului/Subcarpații Vrancei – 13 aprilie 2007
– Piciorul Pescaru/Plaiul Muntele Mic-Păltiniș-Coșna/Munții Nemira – 9 mai 2010
– Piciorul Căpreana [Slănic-Moldova]/Munții Nemira – 1 mai 2011
– Piciorul Ursului/Mt. Stirigoi/Plaiul Runcu Stânelor/Munții Tarcăului – 22 aprilie 2012
– Dl. Orbai [Ojdula/CV]/Munții Vrancei – 6 mai 2012
– Plaiul Arșiței/Mt. Pietrosu/Plaiul Runcu Stânelor/Munții Tarcăului – 12 mai 2012
– Dl. Sub Stejari [Păgubeni/Dărmănești/BC]/Munții Berzunți – 27 aprilie 2013
– Interfluviul Brădetu-Bâsca Chiojdului/Subcarpații Buzăului – 1 mai 2013
– Plaiul Masa lui Vodă/Mt. Zboina Verde/Culmea Stânișoara-Clăbuc-Zboina Neagră/Munții Vrancei –
6 aprilie 2014
– Dl. Mare [Stufu/Livezi/BC]/Culmea Pietricica/Subcarpații Tazlăului – 21 aprilie 2014
– Dl. Arșiței/Interfluviul Haloșu Mare-Haloșu Mic/Munții Vrancei [M-rea Cașin/BC] – 27 aprilie 2014
– Mt. Moșneagului/Interfluviul Ciobănușu-Uzu/Munții Ciucului – 25 mai 2014
– Lacul Modârzău [Zemeș/BC]/Munceii Uture/Munții Tarcăului – 19 aprilie 2009
– Dl. Perchiu/Subcarpații Tazlăului – 17 aprilie, 6 mai 2015

 

Cardamine quinquefolia (M.Bieb) Schmalh/Benth. & Hook.f. ex Schmalh. (cu sinonimele: Dentaria quinquefolia M.Bieb, D. hypanica Besser ex DC., Cardamine quinquefolia var. alternifolia O.E.Schultz., C. q. var. pilosa O.E.Schultz.) are un aspect foarte asemănător cu cel al speciei anterioare, doar că frunzele (nu neapărat cu doar 5 folicule cum ar sugera numele, ci și cu 7) sunt în număr de 3, așezate sub forma de verticil; de asemenea, nu prezintă bulbili. Florile sunt liliachiu-purpurii, mai rar, roze. Specia este răspândită din estul Europei (Ucraina, estul României și al Bulgariei) până în vestul și sud-vestul Asiei (centrul Rusiei, nordul Turciei și al Iranului). În România este considerată rară.

 

 

 

Alte fotografii:

– Dl. Perchiu/Subcarpații Tazlăului – 17 aprilie

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Dl. Perchiu/Subcarpații Tazlăului – 6 mai 2015

 

 

– la fructificare !

 

 

 

 

 

Locații:
– Dl. Perchiu/Subcarpații Tazlăului – 17 aprilie, 6 mai 2015

Bibliografie:
1. http://www.actaplantarum.org/floraitaliae/
2. http://archive.bsbi.org.uk/
3. http://www.bgbm.org/
4. http://www.researchgate.net/profile/Sabine_Montaut/
5. http://species.wikimedia.org/wiki/
6. http://www.theplantlist.org/
7. http://www.turkiyebitkileri.com/