De la Cascada din Horn pe Golul Cozei !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
CASCADE
(*) – informații sau descrierea traseului
1 – pe Leșunți și afluenți
a – C. Tare (*)
b – C. Leșunți (*)
c – C. Seacă (*)
d – Cascadele Mâței (*)
2 – pe Buciaș
a – C. Buciaș (*)
b – C. Zimnicea
3 – C. Tălâmba (*)
4 – Cascadele Văcăriei (*)
5 – C. Putna (*)
6 – pe Coza și afluenți
a – C. Zmeuriș (*)
b – C. Coza (*)
c – C. de la Moară (*)
7 – pe p. Porcăriei și afluenți
a – C. Ciolacu (*)
b – C. Păstarea (*)
c – C. Piatra Ursului (*)
d – C. Porcăria (*)
8 – C. Alunu
9 – C. din Horn – a se vedea mai jos fotoreportajul unei drumeții la ea !
10 – C. Mișina
11 – pe Râmnicu Sărat și afluenți
a – C. Monteoru
b – C. Bufna
c – C. Bisoca
Cascada din Horn este una dintre cascadele reprezentative ale Munților Vrancei, încă puține, și încă mai puține la nivelul spectacular al acesteia; datorat înălțimii ei – cca 15 m -, debitului și aspectului în ansamblu.
Accesul până foarte aproape de ea ar putea fi relativ facil cu mijloace auto, dacă drumul forestier de pe valea Cozei, dar mai ales cel care coboară din satul Hăulișca în valea Cozei ar fi, cât de cât, recondiționate și pentru interesul turistic. În momentul de față, cel puțin pe al doilea drum, circulația este cvasiimposibilă chiar și pentru autoturismele de teren ! Noi am reușit să ajungem, în vara lui 2018, cu o Suzuki Vitara până aproape de Cantonul Piciu – cu prețul ruperii tobei de eșapament -, iar în 2023, cu o Kia Sportage, am ajuns doar la Cantonul Fulga; și bine am făcut că nu am mers mai departe. Așa că apropierea de obiectiv, necesită parcurgerea per pedes a 13,5 km de drum forestier; pentru finalul traseului – așa cum l-am gândit noi, mai rămân … doar 7,5 km ! Dacă, totuși, se pleacă de la Cantonul Fulga cele două valori se reduc la 10,5 km, respectiv 4,5 km !
Mai menționăm că măcar drumul până în satul Hăulișca (din DN 2D, Focșani – Tg. Secuiesc) drumul (DC 71 pe cei 4,5 km necesari) e asfaltat !
Dacă se vine dinspre Focșani, recomandăm ca din Bârsești să se părăsească DN 2 pentru DC 71 – asfaltat, excelent – ce suie pe Dealul Dumbrava trecând, spre Hăulești (interesul nostru), …
… pe la Casa Babei Vrâncioaia – un simbol legendar al Vrancei – construită în 1970 și refăcută în 2023 …
… și la monumentul închinat de vrânceni domnitorului Ștefan cel Mare, în 1904, la împlinirea a 400 de ani de la moartea sa !
Cum spuneam, în 2018, traseul nostru, având ca obiectiv principal Cascada din Horn, a avut ca punct de plecare/întoarcere Cantonul lui Piciu.
În 2023 vizavi de Cantonul lui Piciu a fost ridicat un refugiu Salvamont.
Revenind însă la traseul din 2018 (24 iunie):
Aspecte tehnice:
– lungime: cca 20 km;
– denivelare pozitivă: cca 1.300 m;
– durata: 10 h;
– dificultate: medie !
Cei 5 km de drum forestier de la începutul traseului, departe de a fi monotoni; …
Ne … delectăm, … sporadic, cu câte o panoramă …
… și, mai tot timpul, cu flori …
…
…
…
…
…
… și … alte cele !
Un reper important este punctul de unde punctul galben părăsește valea Cozei pentru a sui către Poiana Golici și de unde, rămânând pe valea Cozei încă puțin – 10 minute -, …
… ajungem la gura Pârâului lui Toader; …
… în amonte pe el, după nici 5 minute, …
… suntem sub Cascada din Horn …
… !
Socoteala noastră de acasă era, ca după vizita la Cascada din Horn, să urcăm pe pârâul Mioarele până la primul drum de tractor care să ne suie apoi pe versantul ei stâng, Plaiul lui Toader. De cum am găsit drumul, planul nostru a … înghețat: de undeva, nu departe, ajungeau la noi, un fel de răcnete, dar stridente ! “Un porc mistreț” am apucat să-mi dau cu părerea chiar înainte de a ieși la iveală, în capul drumului pe care intenționam să urcăm, trupul masiv al unei ursoaice însoțită de alt fel de răcnete, cu vreo două octave mai joase decât, imediat am înțeles, ale puiului ei cățărat într-un copac și blocat acolo de frica de a se da jos. După câțiva pași spre noi, ursoaica s-a răzgțndit întorcându-se la odrasla ce nu contenea să plângă. Noi am rămas pe loc câteva momente întrebându-ne ce să facem – de parcă nu era clar; ba chiar am luat în discuție continuarea traseului în ideea că, până să ajungem noi pe unde puiul încă mai scâncea, ursoaica va părăsi zona. Însă n-am apucat să ne mișcăm, ursoaica reapărând în drum și cu răgetele de rigoare, a luat-o în alergare ușoară, la vale, spre noi. Numai că puiul, a reînceput să urle cu disperare, potolind astfel avântul macă-sii; poate au convins-o să se întoarcă la el și răcnetele noastre însoțite de rotitul …. amenințător al bețelor de trekking ! Imediat ce ursoaiaca ne-a întors spatele, am făcut ușor, dar repede, cale întoarsă, până să dăm primul cot spre a ieși din potențiala ei rază vizuală. Abia apoi ne-am dat drumul la … impresii !
Ne întoarcem deci lam “punctul galben” și suim pe drumul de tractor…
… ce însoțește, în amonte un mic afluent al Cozei !
Trecem pe deasupra obârșiilor sale pe versantul stâng al Pârâului lui Toader. Undeva, mult sub noi, apa acestuia se aruncă în Cascada din Horn.
Mai aproape de noi sunt acum alte … tentații !
După jumătate de oră de la părăsirea văii Cozei se întrevede deja golul pășunilor hăuleștenilor !
Traversăm valea, de regulă, seacă a Izvorului Cabanei/Hăuleștenilor – afluent al Pârâului lui Toader și ieșim la gol; un gol … relativ însă, … !
… prin care avem de urcat ceva mai mult de 100 m denivelare, …
… până sub Izvorul Hăuleștenilor – fără apă -, …
… de unde vom coti pe drumul ce o ia spre stânga, indicat și de marcaj !
Drumul e relativ de curând … modernizat; …
… suie pieziș …
…
… până în Poiana Golici !
Cu încă puțin efort ajungem pe micul vârf din centrul ei; …
… un pitoresc punct de belvedere …
… și cu un covoraș smălțuit cu flori !
Traseul nostru continuă spre nord, către Golul Cozei, pe urmele oilor. O altă potecă ciobănească merge de-a coasta, un timp prin pădure, apoi prin pășune, mult pe sub creastă, pentru a ajunge în final în Șaua Geamăna. De-a lungul acestei poteci a fost trasat marcajul bandă roșie.
Urcăm pieziș, traversând întâi o zonă … pietruită, …
… răzbătând apoi printr-un colț de pădure într-un sector larg acoperit de pășune. Accesul spre creastă ne e barat de molidișul tânăr ce o îmbracă !
Așa că vom continua pe sub ea, printre molizi pitici și un scurt timp prin pădurea matură, …
… dincolo de care, în fine ajungem pe creastă !
În tot acest timp ne delectăm cu peisajele oferite de deschiderea largă dinspre sud …
… și cu flori …
…
…
… !
În fine, ne instalăm efectiv pe Golul Cozei suindu-i, rând pe rând, …
… succesiunea de vârfulețe !
Unde vezi cu ochii, munții după munți …
…; …
… dar și flori … lângă flori …
…
…
…
…
…
…
…
…
… !
Golul Cozei se cam acoperă de molidiș pe creastă …
… ceea ce ne obligă la părăsirea ei; …
… oricum trebuia să coborâm la nivelul Șeii Cristianu, …
… loc … clasic de popas …
… !
Din șa încă vom mai coborî …
… până la … nivelul traseului … de creastă, “bandă roșie” !
Suntem mult, mult sub ctreasta Cozei, pe o curbă ne nivel …
… care ne ține deasupra obârșiilor unui afluent al Cozei, Căpițele, …
… ba chiar pe lîngă cea mai de sus, …
… La Uluce !
… relativ lejer, …
… traversând un relief suferind – de pe urma eroziunii torențiale -, …
… și ajungem în Șaua Geamăna. De aici, pleacă spre stânga (întîi nord-vest, apoi, tranșant nord-est) traseul marcat cu triunghi roșu ce duce, pe sub vârful Cozei în Șaua Roibului, de unde coboară în valea Tișiței Mari. La Vârful Coza se poate ajunge plecând spre nord-vest și ținând această direcție printr-o poiană și rariști de molizi; iar de pe vârf se poate coborî spre spre est-nord-est, pentru a prinde poteca marcată. Oricum, cucerirea vârfului ține doar de palmares, fiind împădurit și, ca atare, lipsit de valențe peisagistice.
Șaua Geamăna este cumpănă de ape pentru doi afluenți ai Cozei: Căpițele și Dumbrăvanu. Din șa coborâm puțin spre valea Dumbrăvanului, dar cotim imediat spre dreapta, …
… poteca intrând în pădure !
Poteca ciobănească, lată cât un drum, ocolește de-a coasta vârful geamăn al Cozei, situat la sud de acesta și de care e despărțit prin Șaua Geamăna.
Ieșim din pădure pentru a ne instala pe coama interfluviului Coza-Dumbrăvanu, …
… suntem în zona Colților Coziei !
Dacă pe primul vârf … colțuros ce urmează suntem tentați să urcăm – deși poteca marcată îl ocolește – …
…, …
… pe al doilea îl vom ocoli – fără … regrete – …
… pe poteca lejeră ce ține o curbă de nivel !
Dincolo de vârf, urmează Plaiul Cârnituri !
De sub stâna părăsită de mult pornește o potecă ciobănească – marcată cu punct roșu – ce ocolește de-a coasta valea Dumbrăvanu și ajunge la Stâna Vidrenilor, …
… o clădire cu etaj ce poate servi și ca refugiu !
De pe Plaiul Cârnituri …
… poteca ne coboară în pădure …
… traversează o zonă zdrumicată de bolovanii rupți dintr-un mic promontoriu stâncos …
… calmându-se apoi într-o poiană lungă, …
… cu … surprize; …
… pe care le vom … digera acasă !
După încă un pasaj … păduros, …
… finalizat cu câteva serpentine, …
… în șaua joasă dintre Dealul Doagele și Dealul Zmeuriș – cel de pe care am coborât ! Din șa, marcajul turistic o ia spre stânga pentru a coborî, pe versantul drept al dumbrăvanului, la confluența acestuia cu Coza; și mai departe, în satul Coza. Noi mergem în direcție contrară …
… pe drumul forestier …
… ce duce tot în valea Cozei, dar la cantonul silvic Piciu !
În loc de încheiere consemnăm care au fost ultimele achiziții la fotoierbarul traseului:
Pentru a vedea alte flori întâlnite de noi, în alte drumeții pe valea și pe culmile Cozei, accesați link-ul: http://www.muntesiflori.ro/conspect-flora-coza/ !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !