În Munții Vrancei, pe la Cetatea Rakoczi (prima zi de iarnă, … )
Pentru a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! – în construcție
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
8 decembrie 2013
Încă pe întuneric (7:30), parcăm la intrarea în Oituz (dinspre Onești).
Înapoi, spre Onești, 1 km per pedes, până la Izvorul Sărutului …
…
… din preajma căruia ne fură un marcaj ce ne duce … nicăieri ! Trece, totuși, … razant pe lângă cetate (cum aveam să aflăm la … întoarcere, când …
… am și fotografiat ruinele a două dintre turnuri) !
[Pentru imagini suplimentare, executați click aici !]
Nu se cunosc nici anul construirii (se pare, 1538), nici “constructorul” (atributul “Rakoczi” nu este motivat).
[Pentru a afla alte amănunte, executați click aici ! ]
Din cele patru turnuri ale cetății se mai văd azi doar ruinele celor două “colorate” cu negru intens pe plan. Planul vechi, habsburgic, precum și “fotografia” de la începutul sec. XX consemnează prezența clădirilor vămii austriece (pomenită din 1627).
Urcăm pe drumul de tractor încolăcit pe promontoriul din spatele ruinelor …
al cărui platou somital pare a fi un tell !
De fapt, conform, lui Orbán Balázs (istoric, etnograf secui, 1829-1890), este vorba despre lucrări de fortificație ce-i aparțin generalului (polonez) Jézef Bem (1784-1850), conducător al armatelor revoluționare maghiare din 1848-1849, blocat în vara anului 1849, în defileul Oituzului, între armatele austro-ungare și cele rusești. [Anterior, își încartiruise trupele la Târgu Ocna, de unde, fugărit de trupele țariste s-a retras pe valea Oituzului; a reușit să administreze o bătaie cruntă rușilor pe care i-a surprins nepregătiți, în timp ce aceștia participau la recoltarea grâului de pe moșia boierului oneștean Alecu Aslan, înainte de a fi înfrânt, decisiv, lângă Sighișoara !]
Drumul ne conduce …
… pe versantul culmii Răchitișu dinspre valea Sânzienei.
Între timp, soarele s-a ridicat, luminând culmile ce străjuiesc valea Oituzului !
Aproape sus, …
… pe culmea Răchitișului !
Vrem … mai sus …
… ca să … “putem vedea mai bine”; de exemplu, parte din culmea sudică a Nemirei (între Mailat și Ghepar) !
[Pentru a vedea și mai bine “componența” culmii sudice a Nemirei, executați click aici !]
Spre … mai sus !
Noi panorame !
Pe Vârful Dobrii !
De pe Vârful Dobrii ne îndreptăm spre sud, …
… pe sub linia de înaltă tensiune !
Pe drumul cel bun !
Urmăm fidel drumul de sub linia de înaltă tensiune, …
… tăindu-i, ici, colo, serpentinele !
Toate-s vechi (cele de la urcare) și nouă-s toate (la coborâre) !
Completare (I) !
Completare (II) !
Mai pe la … umbră !
Întoarcere (la ieșirea din pădure cu 90 de grade la dreapta !) …
… la soare !
La orizontalizarea deplină a Piciorului Perdicatorului, cotim, din nou, cu 90 de grade spre dreapta !
Având în dreapta un mic afluent al Răchitișului, coborâm la confluență, …
… singurul loc mai accesibil de unde putem prinde drumul forestier de pe valea Răchitișului, …
… ce ne scoate, lejer, la șosea, cu 500 m mai sus …
… de mașină !
Addenda:
[Fotografii din alte treceri pe la Cetatea Rakoczi]
Izvorul Sărutului
Drumul (suprapus pe traseul conductei de gaz) spre cetatea Rakoczi
După câteva încercări (nereușite din cauza dărâmării unei porțiuni de zid) descoperim ascunzișul geocutiei din cetate !
[vezi http://geotrekking.plus.ro/cetatea_rakoczi]
Buna ziua. Va multumesc pentru informatiile furnizate.
Ca multi altii am trecut de sute de ori pe drumul Brasov Onesti, insa abia acum am reusit sa ajung la cetate. Si asta datorita informatiilor prezentate de dumneavoastra.
Iata cum aratau ruinele in data de 28.05.2022:
https://www.youtube.com/watch?v=7A8xUr3u5Nc
E bine că ați apucat să mai vedeți ceva-ceva din cetate; și, mulțumită filmulețului dv., poate mai apucă și alții !
Presupunând că veți coborî din Pasul Stânișoara pe drumul forestier de pe valea Lepșei, vă sugerăm să treceți pe la Lacul Stânișoara 1, mic dar pitoresc, aflat chiar lângă drum, “invizibil” însă din cauza … copacilor ! [vezi: http://www.muntesiflori.ro/lacuri-stanisoara/ !] Apoi, în literatura turistică se consemnează existența pe valea Lepșei a unui lac de baraj natural, Lacul Verde. Am încercat să ajungem la el plecând din Lepșa cu mașina, dar am renunțat din cauza drumului forestier cumplit (pentru mașini) și, mai ales (avem, totuși, un 4×4 !) a lipsei de timp (eram la sfârșitul unei drumeții prin Cheile Tișiței). Poate aflați ceva despre el; o mai fi existând ? [Amănunte despre Lacul Verde: http://www.muntesiflori.ro/lacuri-de-alunecare/ !] Succes !
Felicitari pentru drumetiile facute! Va urmaresc cu mult drag articolele! Eu sunt din Casin dar locuiesc in Iasi. Merg la munte, imi place muntele. Sunt uimita sa descopar atatea locuri frumoase in Bacau. Imi face o imensa placere sa vad locurile natale.
Ne face o sinceră plăcere să vă avem în … vizită; totodată, vă mulțumim pentru atenție/aprecieri. Pentru că sunteți din Cașin vă dedicăm fotografiile huhurezului-mare, îmbrăcat în “haine” de iarnă, făcute pe Valea Rea (http://www.muntesiflori.ro/huhurezul-mare/), cu prilejul unei drumeții având ca punct de plecare/întoarcere satul dv. natal. Sperăm să vedeți (relativ) curând pe site descrierea circuitului și a drumeției/drumețiilor aferente.
P.S. Între timp a apărut pe sit postarea la care ne refeream: http://www.muntesiflori.ro/valea-rea/ !
Multumesc mult de raspuns. In primavara am in proiect traseul Poiana Sarata – Lepsa prin pasul Stinisoara. As incerca si eu sa vad ce imi arata GPS-ul. Teoretic ar trebui sa cadem pe aceeasi valoare.
Mult succes in urmatoarele dvs incursiuni. Am sa continui sa va urmaresc cu interes.
Vă mulțumim pentru observație ! Este, într-adevăr, o problemă în legătură cu înălțimea Vf. Dobrii, dar nu cu poziția, fiind pe stânga Lupchianului. Noi am optat pentru valoarea ce apare pe harta silvică (ICAS-1995, 1/20.000), adică 1138 m, fără altă motivație decât aceea că această hartă răspunde cel mai bine nevoilor noastre de orientare ! Cota Lui Mihai Albotă, de 1141 m (Munții Nemira/Munții Noștri-1983, 1/75.000), este aceeași cu cea de pe harta topografică (DTM-1973, 1/100.000), de 1140,6 m, pentru simplul motiv că aceasta din urmă a constituit suportul executării celeilalte. O altă hartă topografică militară, sovietică (1990, 1/50.000), indică pentru Vf. Dobrii cota 1165 m. Cota de 1158 m de pe harta “Nemira Ungurească” (pe care noi nu o știm) este consemnată și pe harta Munților Nemira (DIMAP & Zsigmond-2007, 1/60.000), ca și pe Planul director de tragere Piatra Runcu (DTM- 1951, 1/20.000). Acum, că ați pus în discuție această chestiune, cu prima ocazie vom măsura și noi, cu altimetrul GPS-ului, cota vărfului; chiar suntem curioși de care dintre cele 4 valori vehiculate ne vom apropia !
La multi ani in 2014
Am observat ca sunt discrepante in pozitia si inaltimea Vf. Dobrii. In insemnarile dvs apare cu 1138m. In hartile Dl Albota si cele militare apare cu 1141m situat pe partea stinga a piriului Lupchianu. Intr-o harta denumita Nemira Ungureasca vf Dobrii este marcat cu 1158m si este in dreapta Lupchianului.De unde sa apara neintelegerea asta?
Sper ca o sa mai faceti acest traseu si in alte anotimpuri. Atat de aproape de noi si totusi…
Va multumesc pentru ca aduceti in sufletele noastre atat de multe locuri , oameni , peisaje , intamplari si emotii deosebite.
La multi ani, iar 2014 sa fie la fel de bogat in drumetii ca si cel care se incheie.
Să fiți pe fază prin primăvară (avem un … gând în legătură cu Oituzul “Ardelean”)!
Foarte frumoasa “plimbarea” , si ca de obicei, nu putea lipsi o… surpriza sa-i spun!! Nu am stiut de existenta acelei cetati si am trecut pe langa ea de sute de ori in mod sigur. Ma intorc putin in timp, mi-a ramas in inima acel extraordinar muzeu din Cernat(Cv), nu stiu cum ati dat de el, dar e ceva…unic!Va multumim pentru acesti “stropi” de cultura si nu numai! La multi ani in 2014!!
De câte ori crezi că am … oprit noi în apropierea cetății, știind chiar că există (nu știam însă exact locația), nu doar în multele drumeții cu plecare din Oituz, ci doar pentru a lua apă de la Izvorul Sărutului, fără să ne oferim răgazul de doar o jumătate de oră pentru a o vedea! Dar fiecare lucru, la timpul său, spune, parcă, o banală butadă; important e să nu treci peste momentul (uneori, din fericire, momentele) respectiv !