Prin Cheile Tișiței și pe Tisaru Mare
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Prolegomene: <Cheile Tișiței reprezintă unul dintre obiectivele turistice de prim ordin al Munților Vrancei> ! E o frază-loc comun care, având acoperire în realitate, din fericire, în acest caz, cea prezentă, merită ceva mai multe specificări:
– spectaculozitatea și accesibilitatea sunt principalele atribute ce le conferă atractibilitate;
– facilitățile de infrastructură – esențiale pentru a transforma un “obiectiv” într-un “brand” – … sunt: o bază de cazare excepțional de dezvoltată – în toate sensurile, bune ale termenilor, inclusiv în cel al diversității și, implicit, al prețurilor – și o rețea rutieră de acces, la un standard peste media … așteptărilor.
Concretizând:
– spectacolul cheilor e asigurat de maiestuozitatea lor – comparabilă, de pildă, cu cea a Cheilor Bicazului -, consecință a eroziunii apei: adâncime și lărgime; scara mai redusă, mai atenuată ca sălbăticie, în cazul Cheilor Tișiței, a celor două aspecte, se datorează tipului predominant de rocă ce definește … substratul geologic al acestora: gresia; ceea ce le apropie – apropo de monumentalitate – este doar tectonica, ale cărei legi generale – în subsidiar, efecte majore – transcend specificitățile litologice;
– accesibilitatea e datorată, pe de o parte, factorilor naturali locali – vezi mai sus referirile la litologie -, pe de alta, celor antropici: încă din sec. XIX a fost construită de-a lungul cheilor o linie ferată forestieră cu bifurcație pe ambele brațe de obârșie ale Tișiței, atât pe cea Mare, cât și pe cea Mică (tronsonul de pe Tișița Mare a fost racordat la cel de pe Tișița Mică, printr-un tunel ce străpunge interfluviul dintre cele doua Tișițe); ulterior, locul căii ferate a fost luat de drumuri forestiere, dar care au fost, în cele din urmă, date uitării: se spune că, oricum, pe la sfârșitul sec. XIX – începutul sec. XX, nu mai era mare lucru de exploatat din punct de vedere forestier, iar după regenerarea pădurilor zona a fost declarată rezervație forestieră, apoi parc național. Neutilizarea și, mai ales, inundațiile au distrus fragmente importante din terasamentul drumurilor forestiere și poduri, fiind înlocuite cu poteci temporare și/sau dificile în multe locuri, podețe și punți improvizate, provizorii, în consecință. În ultimii, doar câțiva, ani, podețele s-au înmulțit și, mai ales, par a avea șanse mai mari de … persistență ! Una peste alta, vizitarea cheilor e acum posibilă oricui … știe să meargă … conștient ! În contextul acestor observații ne exprimăm punctul de vedere legat de genul de amenajări existent: ni se pare că asigură o valoare relativ optimă dublului raport cost/rezistență/întreținere și nici nu distonează, ca aspect – inutil sau excesiv -, cu mediul; ba chiar i se integrează în mod … prietenos !
– despre oferta de cazare nu mai e nimic de adăugat dincolo de ceea ce am sugerat anterior;
– legat de infrastructura rutieră, fiind vorba de transformări recente, menționăm reabilitarea DN 2D (Focșani – Târgu Secuiesc) pe sectorul Lepșa -Tg. Secuiesc; calității complexului de lucrări recente (unele încă în curs, dar spre finalizare, la data scrierii acestor rânduri) i se adaugă pitorescul de excepție al zonei străbătute; și tot ca punct de vedere personal, ne exprimăm regretul abandonării în uitare a fragmentului de doar 15 km din DN 2L (Panciu – Lepșa), dintre Soveja și Lepșa – acum interzis circulației publice, din motive de stare -, care ar integra, impulsionându-i reabilitarea, fosta stațiune Soveja, în mai dezvoltata zona turistică a Lepșei, dându-i, la rându-i, și acesteia, un elan spre progres. În același sens, s-ar putea vorbi despre actualizarea unui străvechi proiect de transformare a drumurilor forestiere de pe văile Lupchianu (afluent al Oituzului din apropierea Poienii Sărate) și Lepșa în șosea turistică; moderând ambițiile, credem că ar fi suficientă amenajarea lor până la rangul unui traseu de off road de nivel mediu !
Ei bine, reportajul prin care sugerăm drumeților de munte, un traseu în circuit prin Cheile Tișiței (de regulă, străbătute pe aceeași cale, … bătută și apoi … răzbătută, adică, dus-întors), are și menirea de a învigora, diversificând oferta, și domeniul, cam de nișă, al turismului montan din zonă. Aceluiași scop îi este dedicat și fotoreportajul ce descrie un traseu pe culmea muntoasă a Lepșei (muntesiflori.lepsa), ca și cel ce prezintă un circuit având ca obiectiv un fenomen natural relativ nou în peisajul zonei, lacul de baraj natural de pe pârâul Condratu. (muntesiflori.condratu) !
Curios lucru, lipsesc indicatoarele rutiere de pe DN 2L, care să arate direcția spre Cheile Tișiței !
23 august 2015
Traseu: Gura Tișiței – Cheile Tișiței – Cheile Tișiței Mici – Tunelul Tișița Mică-Tișița Mare – gura Văii Caprei – Plaiul Seninurilor – Vf. La Seninuri – Plaiul Văcăriei – Poiana Văcăria – Șaua Tisarului – Vf. Tisaru Mare – Culmea Tisaru – Piciorul Tisarului – Talpa Tisarului – Podul I din Cheile Tișiței – Gura Tișiței
Descrierea traseului o găsiți aici (în construcție) !
8:30
La intrarea în chei, ne atrag atenția abrupturile Pietrei Ciutei, sub … privirile căreia Tișița, abia scăpată din strânsoarea muntelui se ostoiește în brațele … unduioase ale Putnei !
Piatra Ciutei, la fel de insidioasă, cu ani în urmă !
Dincolo de poartă, panourile informative captează curiozitatea … novicilor !
Imediat apoi, intrăm în … rol: începe spectacolul (The show must begin ! – ca să ne facem mai bine înțeleși, sic !): …
… !
După tumultuosul pasaj de debut urmează un … piccolo andante …
… cu finalul într-o poieniță cu … acorduri … ‘nalte !
Reapare apa cu un … scherzo vigoroso …
… și iar o poiană, cu un … ambitus mai … larg ..
și cu … note … informative (ale unei … game în … contrapunct cu o parte a traseului) !
Primul pod peste Tișița (e de reținut, căci, imediat dincolo de el este capătul potecii pe care vom coborî de pe Tisaru !); …
următorul e … pe lângă râu !
Prin același loc, cu exact trei ani în urmă (22 august 2012) …
sau cu 8 (3 iunie 2007) !
În schimb, punțile așternute prin prundiș au fost abandonate – …
… în 2007 punțile abia se … inventau -, …
… tăindu-se cărare nouă pe versant, …
… șli legându-se, astfel, nemijlocit, porțiunile mai calme …
sau mai plate ale traseului.
Peisajele sunt însă aceleași: …
… versantul nordic al Porcului …
… – detalii -, …
… sau ”napolitanele” Tișiței; …
… iar după o surplombă … antropică, …
… o muchie … naturală a Tisarului !
O traversare, relativ, banală, …
… cum a fost și în 2012, …
… era în 2007 punctul cel mai … fierbinte al traseului!
Mai … răcoroasă puțin, în cazul … metodei “nodul gordian”, a fost retraversarea, …
… care, ulterior, avea să devină banală !
Mais où sont les … ponts d’antan ?!
Ne mai răsfirăm, …
… ne mai … însingurăm, ori ne grupăm, sau ne-adunăm, …
… și adunăm …
… (cu ochii – mai … preaplini de lumină – …
… din 2012 …
… și din 2007), din risipa de frumusețe și energie a Tisarului …
… și Tișiței !
10:00
În poiana “La Pândar” – la jumătatea traseului prin chei.
Partea a doua debutează cu traversarea pârâului Văcăria al cărui curs, inferior, este accesibil, după o sucesiune de săritori, până la o una dintre cele mai frumoase cascade din Munții Vrancei (click aici pentru un fotoreportaj al traseului; puteți solicita, printr-un comentariu atașat acestei postari, varianta completă – cu animație și muzică – și o veți primi prin mail) !
Un scurt pasaj, ceva mai … sălbatic, …
…
[Confirmare de la Adrian Schlesinger: http://plantlist.ro !]
… este urmat de o lungă alee de parc … citadin !
Confluența Tișițelor …
… e supravegeată dintr-un … colț al … Grădinii !
Pe valea Tișiței Mici …
… drumul trece dintr-un tunel …
… spre … altul, …
… vizavi de … stratele aceleiași Grădini …
… !
Și dincolo de al doilea tunel …
… Grădina își etalează … răzoarele …
… !
Un pod peste Tișița Mică, …
… o cărare surplombată, …
… o retraversare, pe pietre, a pârâului …
… și un du-te-vino prin tunelul care leagă cele două Tișițe, …
[Tunelul e … prevăzut cu o geocutie la un capăt și alta la celălalt capăt !]
12:00
… sunt ultimele acțiuni, care încheie prima parte a traseului – “clasica” traversare a Cheilor Tișiței !
Pentru a continua, însă, traseul drumeției actuale, executați click aici !
Sînt interesat de urcat pe muchia Grădinii și coborîre pe valea Văcăria.Ținem legătura.Ture faine
Poate, mai în toamnă când se mai colorează împrejurul și Văcăria adună mai multă apă. Vă întoarcem urarea !
Sincer,imi pare rău că n-am putut participa la întregul traseu. Am descoperit o nouă abordare a crestei Tisaru și noi trasee plăcute.Săptămîna aceasta voi încera o nouă abordare.Multă sănătate!
Părerea de rău a rămas și în ceea ce ne privește, dar se referă la faptul că n-am apucat să ne cunoaștem mai bine.
De asemenea, și noi avem în minte încă alte abordări:
– urcușul pe muchia Grădinii cu trecerea pe Tisaru Mare tot prin Poiana Văcăria;
– urcușul pe văiuga ce cade în Tișița Mare, vizavi de ieșirea din Tunelul Mare, și coborârea pe Porcu;
– poate ne încumetăm împreună (știind că aveți cunoștințe de cățărare, urcare și coborâre pe coardă) să coborâm pe valea Văcăria.
Aștaptăm cu nerăbdare rezultatul întreprinderii pe care ați anunțat-o ! Succes !
Buna ziua!
Am retrait tura citind/vazand Fotoreportajul!
Nu mi-am dat seama,la parcurgere,ca intre Tunelul dintre Tisite si Varful La Seninuri au trecut aproape doua ore si jumatate timp in care am parcurs 2,7km pentru…doar 286m castig in altitudine.Parcursul a fost pe placul meu si mi-a adus aminte de urcusul catre Varful Sandru Mare/Nemira.
Pentru cel putin doi oameni din comunitatea Mecanturist Galati(George Isac si Nicusor Ciocanel care au mers destul de des in Muntii Vrancei/Cheile Tisitei) va rog sa comentati despre Lacul Vacaria care a fost obiectiv in postarea turei.Eu am inteles ca lacul a devenit,in lungul timp,poiana!
Va multumesc pentru organizarea turei cat si pentru oportunitatea oferita de a parcurge acest traseu impreuna!Imi doresc sa mai merg cu dumneavoastra in alte ture!
Va doresc Sanatate multa si numai Ganduri Bune!
Stoica
Și nouă (tuturor, inclusiv nepoțelelor noastre) ne-a făcut plăcere compania dv., iar dacă tot v-ați exprimat dorința de a mai merge împreună cu noi, vom avea în vedere și predilecția de care pomeniți, pentru urcușuri de genul celui de La Seninuri.
Cum v-am povestit, am păstrat în memorie specificația, de pe o hartă militară ridicată pe la începutul sec. XX, atașată confluenței celor două obârșii ale pârâului Văcăria, sub forma “Lacul Văcăria”. Faptul că n-am găsit niciun lac pe acolo, ci doar o poiană, ni l-am explicat astfel:
– fie o fi fost un (mic) lac de baraj format în urma vreunei vechi alunecări (pe valul ei s-a format mica, actuala, poiană) care, în timp, s-a scurs. Din păcate, n-am cercetat zona cu prea multă atenție ca să decelăm eventuale urme ale probabbilului lac;
– fie locului i se spunea “Locul Văcăria” și nu “Lacul Văcăria”; așa s-a întâmplat în Munții Tarcăului cu Muntele Locul lui Mihai, ce apare pe unele hărți cu denumirea Lacul lui Mihai. Culmea este, în acest caz, că pe o culme secundară, picior al muntelui cu pricina, nu departe de șaua de racord, chiar există un lac; dar asta este altă chestiune !
– n-am prea crede în ipoteza să fi fost lac chiar pe amplasamentul actualei poieni; parcă era cam în pantă. Iarăși nu ne-am uitat cu suficientă atenție, … captați fiind de traversarea mării de captalani și urzici ce o acaparaseră !
Ca atare, semnele de întrebare persistă !
Voi mai încerca la localnici să aflu informații
Mda…un jurnal de bagat unghia in gat…:)
Un traseu minunat, poze foarte frumoase…Foarte interesant si inedit paralelismul 2007-2012-2015.
Felicitari participantilor si initiatorilor!
Și nouă ne-ar fi părut rău să fi ratat … oricare dintre cele trei drumeții prin Cheile Tișiței !