“Circuitul Lemniei Mici” sau al “Cetăților” (Munții Nemirei)

Pentru  a citi descrierea traseului, executaţi click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

19 ianuarie 2014

 

 

 

 

 

 

 

 

 

8:00
– la confluența Lemniilor !

 

 

 

 

 

 

Mergem 2 km/30 min și părăsim drumul forestier (ce trece din bazinul Lemniei/Oltului în cel al Apei Roșii/Trotușului), urmând triunghiurile roșii ale marcajului turistic dedicat Cetății Mereni, numită și Almás, după numele maghiar al satului Mereni (azi, Kézdialmás). Dealul pe care se află e numit Culmea Cetății/Lazul Cetății – Vareröse, …

 

 

 

 

 

… iar pârâul pe care suim, cu puțină apă, dar cu mulți bolovani,  … Pârâul Cetății !

 

 

 

 

 

 

 

După prima curbă, evaluând tăria, dar și spectaculozitatea pantei dealului, hotărâm …

 

 

 

 

 

 

 

… să urcăm mai de-a dreptul, pe muchie, …

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

… spre promontoriul stâncos ce găzduiește cetatea.

 

 

 

 

 

 

De pe prispa lată a promontoriului …

 

 

 

 

 

 

 

… supraveghem depărtările !

 

 

 

 

 

 

 

Ciucașul !

 

 

 

 

 

 

 

Intrăm în cetate !

 

 

 

 

În dreapta (S-E), în șanțul ce înconjoară cetatea, par a fi săpate gropi adânci – poate, de arheologi  (au fost întreprinse cercetări în 1976) sau de căutătorii de comori (conform unei legende a locului, în pivnița cetății s-ar afla – încă ! – aurul și bijuteriile tâlhărite de un oarecare Kurucz Nagy Istvan).

 

Alt fel de ascunzișuri: … geocache-urile !
[Vezi și http://geotrekking.plus.ro/98.php]

 

 

 

Cetatea ar fi fost construită în anul 1539, nefiind, totuși, date certe în acest sens. Se spune că în 1653 a fost găzduit aici generalul Kemeny Ianos, la întoarcerea sa din Moldova, unde în numele principelui Transilvaniei, Gheorghe Rakoczi II, l-a ajutat pe Gheorghe Ștefan să-l deposedeze de domnie pe Vasile Lupu. Între 1660-1662, Kemeny Ianos a fost el însuși principe al Transilvaniei.

 

 

 

 

 

 

Interior, laturile de nord și nord-est !

 

 

 

 

Exterior, latura de sud-est !

 

 

 

 

 

De pe Dealul Cetății suim spre nord-vest, …

 

 

 

 

 

… pe Culmea Ascuțită/Hegyes – interfluviul dintre Lemnia Mare și Lemnia Mică.

 

 

 

Spre est, dincolo de Lemnia Mare, parte din extremitatea sudică a culmii principale a Nemirei !

 

 

 

 

Peste puțin timp părăsim linia de maximă altitudine a culmii, …

 

 

 

 

 

… coborând pe o curbă de nivel ce dă ocol izvoarelor Lemniei Mici.

 

 

 

 

 

 

De lângă cabana de vânătoare (părăsită, în parte distrusă) întâlnită în drum, …

 

 

 

 

 

 

 

 

… schimbăm direcția, …

 

 

 

 

 

 

 

… pentru a ajunge …

 

 

 

 

… pe … plai: hotar între bazinele Oltului și Trotușului ce racordează, de la est spre vest, culmea principală a Nemirei de Munții Ciucului !

 

 

 

Înspre vest, …

 

 

 

 

 

 

 

… prin Poiana Varga, …

 

 

 

 

 

 

 

… până pe Vârful Răchitiș !

 

 

 

 

 

Țintim sudul, peste Vf. Popii, spre Vf. Ghiorcoș !

 

 

 

Coborâm de pe Răchitiș, pentru a urca pe Vârful Popii !

 

 

 

Îi ocolim stâncăriile, …

 

 

 

 

 

… lăsându-ne pe muchia sa sud-vestică.

 

 

 

 

 

 

Alei străjuite de mesteceni …

 

 

 

 

 

 

 

 

… ne trec din poiană în poiană, …

 

 

 

 

 

 

… până la baza Vârfului Ghiorcoș, de unde, spre stânga, urcăm până pe vârf, îl ocolim și coborâm pe fața sa sud-vestică sau, spre dreapta, trecem pe sub vârf, pe fața vestică, întâlnindu-ne apoi cu cealaltă variantă !

 

 

 

 

După “întâlnire” coborârea continuă până într-o șa orizontală, de unde drumul se bifurcă; continuăm, suind spre stânga, spre sud-est, pe drumul “marcat” cu benzile roșii (silvice), …

 

 

 

 

… până pe Vârful Bastardului, de unde schimbăm direcția spre est.

 

 

 

 

 

Drumul de culme ne duce, … și ne tot duce, … vreo 45 de minute, …

 

 

 

… până aproape de capătul ei (când drumul se lasă sub culme, spre dreapta,  rămânem sus !) pe un mic mamelon acoperit de pietre împrăștiate …

 

 

 

… sau … cât de cât adunate, …

 

 

 

… închipuind lesne imaginea zidurilor unei cetăți.
Este vorba despre Cetatea Lutoasa (Csomortán, ca și numele maghiar al Lutoasei, sau Csuklyán – românizat, Ciuchian -, după cel al dealului pe care se află – cunoscut și ca Muntele Cetatea/Várhegy), aparținând epocii bronzului, cum au dovedit săpăturile arheologice din anii 1950 și 1978.

 

 

Geo … artefact !
[Vezi și http://geotrekking.plus.ro/673.php]

 

 

 

 

Din marginea mamelonului …

 

 

 

 

… coborâm … repejor …

 

 

 

 

 

 

… în șaua dintre Ciuchian și Pietrosu, de unde …

 

 

… ne lăsăm în valea Lemniei Mici.

 

 

16:30

 

Până la confluența cu Lemnia Mare mai avem 10 minute de … drum forestier !

 

Puteți viziona o versiune … vară-toamnă a traseului, executând click aici !
[Solicitați și veți primi prin mail varianta animată și sonorizată ! ]