Cheile Cheii din Ciucas
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Scopul drumeției care ne-a purtat pașii prin Cheile Cheii n-a avut, niciun moment, nicio legătură cu ele, interesându-ne cu deosebire accesul pe Muntele Urlătoarea prin poienile de sub Măgura de Jos. Absolut întâmplător am coborât prin Cheile Cheii după ce am ratat intrarea de pe Muntele Urlătoarea în traseul pastoral spre Șaua Ciucaș ! Dar nu ne-a părut rău !
background-ul hărții: Google Maps
Cheia este unul dintre afluenții de obârșie ai Dălghiului (care se formează, toponimic, după confluența Cheii cu pârâul Dudu). Menționăm că în sudul Masivului Ciucaș, la granița cu Munții Grohotiș, există așa-numitele Chei ale … Cheiței !
Confluența dintre Cheia (Dălghiului) și Dudu a reprezentat punctul de intrare/ieșire în/din traseul proiectat …
foto: Google Earth Pro
… să răspundă interesului precizat la începutul articolului ! Așa cum am sugerat, intenționaserăm să coborâm, din Șaua Ciucaș, pe poteca marcată cu cruce roșie ce leagă șaua de confluența în cauză.
Traseul auto de până la ea presupune un drum neasfaltat (DJ 103A), relativ recondiționat, pe valea Dălghiului, între Vama Buzăului și intersecția spre Pasul Zizin (7 km); “concentrarea” de case, vile, pensiuni de aici reprezentând satul Dălghiu. Urmează, tot pe valea Dălghiului, încă 2,25 km de drum forestier, cu ceva probleme pe câteva porțiuni, în condiții de vreme rea sau iarna.
Fotoreportajul drumeției
[8:30] Start, de lângă cabana silvică Valea Dudului !
Ne întoarcem pe drum mai bine de 1 km …
… părăsindu-l în Poiana Dălghiu, …
… pentru a urca pe pantele Măgurii (de Jos). Din poiană, în direcție contrară, suie pe … pantele Muntelui Dungu, poteca marcată cu bandă albastră ce duce în Poiana Tesla.
Traversăm poienile de sub Măgura de Jos, …
… una …
… cîte una …
…, …
… despărțite fiind de pâlcuri de pădure !
În … penultima poiană …
… poalele Măgurii ne îmbie la popas ! [10:00]
Trecem în ultima poiană …
… unde schimbăm direcția cu 90 de grade spre … Muntele Urlătoarea, dar primul vârf care ne stă în cale (cel de 1260 m văzut din penultima poiană) va fi evitat …
… spre stânga, …
… în coborâș ușor, spre un mic afluent al Văii Porcului; …
… la vremea asta e … sec !
Rămânem pe albia sa, urmând direcția sud și evitând, deci, brațele din dreapta, direcționate spre sud-vest.
Ajungem astfel într- mică șa, cumpăna de ape dintre obârșiile văilor Porcului și Prundului, de unde, curând, …
…. prindem muchia ce o leagă de Muntele Ulătoarea.
De pe un mic promontoriu înierbat, …
… vedem puțin din prima parte, cea mai abruptă, a unuia dintre picioarele Muntelui Urlătoarea. Spre traseul vizat se îndreaptă agale și un urs !
Muchia devine imediat apoi inabordabilă, așa că vom aborda abruptul pomenit …
… prin învăluire, …
suindu-l pe un picior … colateral !
Căștigăm altitudine ceva mai lent, dar cu un efort (poate) mai mic !
Va trebui să evităm stâncăria de muchia piciorului, ocolind-o prin dreapta, …
… până găsim breșa cea mai potrivită prin care să răzbatem …
… pe muchie !
Mai sus, …
… evităm un vârfuleț local, acoperit fiind de un pâlc de molizi și zdrumicat de stâncărie !
Învingem pieziș panta și zăpada adâncă, …
… izbăvirea fiind deja aproape: …
… pe Vârful Urlătoarea, unul dintre cele – mai multe – numite astfel, acesta de vreo 1.530 m ! [13:30]
Scăpăm la gol … de pădure, în poienile Urlătorii !
Rămânem totuși atașați marginii pădurii până după primul ei colț, …
dincolo de care, păstrând direcția, tăiem următorul colț și coborâm …
… pe marginea jgheabului format de una dintre obârșiile Strâmbului; …
… dacă vara se poate sui chiar prin “albia” lui, …
… iarna, zăpada mare ce o acoperă ne înghesuie în poala pădurii !
Din capătul văiugii suim …
… pe muchia …
… ce ne dirijează spre maximul altitudinal al zilei, …
.. deasupra și în stânga Colților Înalți, …
… de unde, intenția noastră este să coborâm în Șaua Ciucaș; doar că nu pe aici, …
… ci cu aproape 100 de metri mai la stânga …
… !
Detalii satelitare !
Ca urmare, reproiectăm traseul ! [15:00]
După câțiva pași doar, cei care am parcurs traseul din 2017, înțelegem că suntem, acum, pe alt traseu; …
… așa că înaintăm pieziș, coborând doar când e nevoie, …
… obligați fiind de doborâturi sau stânci !
Intenția de a prinde astfel muchia traseului gândit inițial, se dovedește a fi iluzorie: dincolo de un perete uriaș de stâncă nu se mai prea poate trece, de fapt, nu are rost, căci ar urma o văiugă abruptă rău și fără perspectiva de a ajunge în condiții cât de cât acceptabile ca dificultate pe muchia dorită ! Așa că …
… o luăm la vale !
[16:15] Ajungem destul de ușor la firul principal al Cheii. De aici, spre amonte, până în Șaua Ciucaș, ar fi de urcat o diferență de nivel de aproape 100 de metri; mult și pe un teren cine știe cât de sălbatic ! Vizavi, pe versantul stâng al Cheii, se află, dar în situații de acces similare, poteca “cruce roșie”; excludem deci și această opțiune !
În aval …
… bănuim și deja vedem cam ce ne așteaptă; doar suntem pe valea Cheii ! Par însă … circulate, …
… dar dintr-o parte în alta; …
… ne și imaginăm cum !
Primele îngustări ale versanților sunt superficiale …
… și sporadice …
… !
Dar cine știe ce ne așteaptă … după primul colț de stâncă !
O săritoare ruptă de o îngămădire de bolovani pe care hotărâm să n-o forțăm ci s-o ocolim printre stâncile de pe versantul drept.
… printre care găsim o breșă, …
… iar dincolo, culoarul pe care să coborâm …
… în amfiteatrul de la baza săritorii !
O succesiune de praguri anunță …
… o săritoare în trepte ceva mai serioasă, …
… la baza căreia e o mică avalanșă provocată …
… mai mult sau mai puțin … artificial !
Și e cam gata: valea se deschide din ce în ce mai larg …
…. mai ales după confluența cu un alt braț de obârșie al Cheii.
Mai avem 1,5 km până la mașini ! [18:00]
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !
