Pe culmea principală a Munților Ciucului: din Pasul Uz în Trecătoarea Ciobănușului

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

În Munții Ciucului: din Pasul Cărpineni în Pasul Ghimeș

 

 

 

 

 

 

 

Pasul 4: Din Pasul Uz în Trecătoarea Ciobănuș

Pasul 3, din Șaua Lesöd în Pasul Uz, este fotodescris aici !

[Fotodescrierea primului pas pe culmea principală a Munților Ciucului, din Pasul Cărpineni pe Vârful Repat, poate fi accesată aici !]

 

 

 

 

 

 

Traseul Pasului 4: Pasul Uz – Vf. Gurguiul Popii – Valea Broasca – Vf. Țeposu – Mt. lui Beneș – Mt. Capul Trecătorii – Vf. lui Andrei – Mt. Agăș – Mt. Străjeru – Valea Tomotului – Curmătura Ciobănuș

Detalii tehnice:
– punct de plecare: 46.278161N, 26.015863E, 1.085 m alt.
– punct de sosire: 46.406704N, 25.995368E, 1.246 m alt.
– lungime traseu: cca 22,5 km
– denivelare pozitivă cumulată: cca 850 m
– durată (cu popasuri): 9 h (primăvara-toamna)
– dificultate (inclusiv orientarea): medie

Fotodescrierea traseului:

Din Pasul Uz continuăm dincolo de el traversând direct drumul județean 123, Sânmartin/HG – Dărmănești/BC (drum în curs de reabilitare și asfaltare; în județul Harghita e asfaltat doar până la ieșirea din satul Sândominic, dar reabilitat până în fostul sat Valea Uzului, în județul Bacău asfaltul – nou – ține din Dărmănești până la coada lacului Poiana Uzului, restul de 6 km până în Valea Uzului nefiind nici măcar reabilitați) …

 

… sau mai mergând pe el circa 150 m …

 

… și săltând apoi pe versantul opus, de unde ne îndreptăm spre firul văiugii din stânga (în dreapta, în prima variantă).

 

Un drum bine croit suie, la început … timid, pe versantul drept al văiugii, …

 

… cotind cu hotărâre spre stânga și … întețindu-și panta !

 

Se mai ostenește însă înainte de a coti brusc spre dreapta pentru a urca …

 

… pe culmea Muntelui Rugatu Mare !

 

De pe Rugatul Mare …

 

… ne îndreptăm spre Gurguiul Popii; …

 

… unde nu … pregetăm să ajungem !

 

Valea Oltului la … fundul mării de nori !

 

… sau doar sub amenințarea lor !

 

De pe vârf plecăm spre nord-est, dar vom ocoli spre stânga (nord, apoi nord-vest) pâlcul de pădure lângă care ajungem.

 

Drumul este ușor de urmărit fiind circulat intens de ATV-uri și snow-bobile-uri; mai mult, mai apre și câte o bandă roșie pe ici, pe colo ! Imediat ce depășim parcela de pădure ocolită ne angajăm pe direcția nord-vest și, foarte curând, în coborâre

 

… spre o șa joasă străbătută de un drum forestier cu un capăt în satul Bancu/Ciucsângiorgiu și cu celălalt în DJ 123, ceva mai sus de Cinod. Dincolo de el se înalșă culmea Muntele-Uriașul care continuă, morfologic vorbind, culmea principală a Munților Ciucului.

 

Noi însă, după ce ajungem la drum …

 

… îl urmăm spre dreapta, iar de la prima intersecția alegem brațul stâng, …

 

… în urcare lejeră …

 

… spre obârșiile Văii Broaștei, …

 

… până în șaua de deasupra lor, …

 

… unde atingem culmea principală; aceasta e și varianta urmată de marcajul bandă roșie.

 

Există însă și posibilitatea urmării cu strictețe a culmii principale cu dezavantajele … metrice de rigoare, …

 

… dar și cu avantaje … peisagistice; aici, sub Vârful Muntele, ieșire în plai pe Varianta 1 !

 

De pe Vârful Muntele, privire spre vest !

 

Pe plai, între Vârful Muntele …

 

… și Vârful Uriaș

 

Dincolo de Vârful Uriaș mai sunt 500 de metri de mers pe plai …

 

… pentru a coborî apoi spre dreapta …

 

… la drumul de racord …

 

…

 

… cu traseul “bandă roșie” !

 

Marcajul bandă roșie, implicit traseul nostru, continuă pe MunteleȚeposu, …

 

… în ocol spre și apoi pe pantele sale sudice. Dar, după un scurt episod … silvic, …

 

… ajungem pe pantele nordice ale Țeposului.

 

Din capătul următoarei poieni se desprinde din drumul nostru (ce duce spre est) un drumeag așternut pe o culme secundară a Vârfului lui Beneș, pe sub care tocmai ce am trecut (din prima deschidere în a doua) !

 

Urmează imediat o a treia deschidere, mult mai largă, dar spre sud !

 

Dincolo de un pâlcușor de pădure …

 

… ajungem într-o poiană, parțial înmlăștinită, punct important al traseului, căci de aici schimbăm direcția cu aproape 90 de grade spre stânga (nord-nord-est) !

 

Poteca-drum, mai puțin … pregnantă ca până acum, suie pieziș, …

 

… pe sub linia culmii !

 

Ajungem totuși pe culme tocmai când urmează să coborâm

 

… pe … neve, traversând un colț de pădure tânără, …

 

… până într-o șa proptită vizavi de versantul unui vârf semeț: e Capul Trecătorii !

 

Degeaba căutăm în lături, …

 

… îl vom lua în piept; …

 

… până în poiana în care ieșim destul de repede ! Continuarea, semnalată de un semn de marcaj, e pe o potecă de coastă pe care doar învăluim vârful,  …

 

… dincolo de care ne direcționăm spre nord, străbătând un plai larg și lung, …

 

… un tentant loc de popas !

 

Cu forțe proaspete suim lejer pe culmea cucerită de pâlcuri de mesteceni, …

 

… care, curând, se orizontalizează …

 

… și se deschide …

 

… spre zări mai apropiate …

 

… sau mai depărtate …

 

… !

 

Drumul, cu marcaj cu tot, trece pe lângă o frumoasă troiță …

 

… care anunță desprinderea spre dreapta, din culmea principală, a unui interfluviu secundar, Piciorul Lung, dar și șaua premergătoare Muntelui lui Andrei !

 

Din șa putem urma strict linia culmii, suind pe la Vârful lui Andrei; sau, să ne ținem de marcaj pe drumul forestier paralel cu prima variantă.

 

Descriem întâi traseul … oficial: un semn indică …

 

… drumul ce poartă marcajul !

 

Suie ușor străjuit, în cea mai mare parte, pe ambele laturi de pădure; …

 

… spre stânga (est) se deschid largi ferestre, … terase chiar, de unde privirea cutreieră liberă … cât se poate !

 

În preajma Muntelui Chinga “întâlnim”, venind din dreapta, drumul de culme pe care putem veni dacă adoptăm cealaltă variantă a traseului. Să precizăm că din Muntele Chinga se desprinde spre dreapta o lungă culme secundară, ce formează interfluviul Uz-Ciobănuș, și pe care se află și cel mai înalt vârf al Munților Ciucului, Gura Muntelui/Șoiul Mare (1.553 m). Din traseul “bandă roșie”, de aici, de sub Vțrful Chinga, pornește traseul “cruce albastră” ce urmărește mai toată culmea pomenită, dar coboară în valea Uzului, înainte de a o lua spre Șoil Mare !

 

Varianta “pe plai” e paralelă, cum spuneam, cu drumul marcat …

 

… ducându-ne, în urcuș lejer și fără greș, …

 

… pe platoul somital al Muntelui lui Andrei, …

 

… unde întâlnim marcajul turistic !

 

Urmează Muntele Chinga !

 

Va trebui să-l urcăm până … sus, dar efortul e sub mediu !

 

Rămânem în continuare pe direcția nord, plaiul ce continuă zona somitală a Muntelui Chinga orizontalizându-se !

 

Dar, chiar pe când culmea tocmai are o oarecare … tresărire altitudinală (Vârful Ghiurche), drumul cotește brusc și drastic spre stânga, vizând șaua joasă de deasupra izvoarelor Fișagului. Se întrevede, dincolo de ea, drumul pe care vom sui pe … Capul Fișagului; …

 

… dar nu chiar pe … creștet !

 

Deocamdată, terminăm de coborât; …

 

… ca să avem de unde urca: întâi printr-un pâlc de pădure, …

 

… dincolo de care tăiem pieziș pășunea, …

 

… până pe … grumazul Capului Tăieturii, de aici putând privi înapoi cu … mândrie !

 

De sus, de pe coamă, traseul suferă o schimbare majoră de direcție, de 270 de grade, pentru a rămâne atașat Capului Fișagului !

 

Coborâm în diagonală …

 

… pe versantul său vestic …

 

… până în Șaua Topliței, cumpănă de ape între Toplița (>Fișag>Olt) și Tomotu (>Ciobănuș>Trotuș) !

 

Din șa avem două opțiuni:
– urmărirea traseului marcat, care coboară până în valea Ciobănușului pentru a urca apoi pe una dintre obărșiile sale, pârâul Tomotu, până deasupra izvorului său – Trecătoarea Ciobănușului – reînscriindu-se de aici pe culmea principală a Munților Ciucului;
– rămânerea pe culmea principală, ceea ce presupune aburcarea pe Tomotul din Spate și încălecarea celui din Mijloc !

 

Urmărind marcajul – cu o prezență … discretă la început de traseu …

 

… -, …

 

… urmărim – pe cca 1,5 km – un drum forestier ce traversează o pădurice tânără, unde semnele de marcaj se înmulțesc simțitor !

 

După câteva curbe …

 

… ajungem în albia Tomotului; suim spre dreapta mica pantă …

 

… trecând pe la o veche stână, bun sau doar simbolic loc de popas, de unde prindem drumul ce urmărește valea Tomotului spre amonte !

 

Sunt de parcurs cca 3 km rectilinii și … uniformi; de fapt, relativ uniformi, pentru că drumul parcurge 3 sectoare: primul, cu  valea largă, acoperită de pășuni, …

 

… al doilea, cu versanții împăduriți, …

 

… iar ultimul, de până în trecătoare, din nou, fără pădure !

 

Suntem în Trecătoarea Ciobănușului, nume dat de noi acestei șei din două motive:
– este punctul pe unde, din Valea Trotușului, pe lunga vale a Ciobănușului, se trece spre valea Oltului;
– muntele ce străjuie trecătoarea de pe stânga, privind în amonte, se numește Muntele Trecătorii (Hagó-bérc) !
Pârâul Tomotu, cel pe care am suit până în trecătoare, este unul dintre cele două izvoare principale ale Ciobănușului – nume pe care îl primește pârâul după confluența Tomotului cu celălalt izvor, Muntele (ce curge între Tomotu de Sus și Viscolul).

 

Suntem din nou în Șaua Topliței, acum cu scopul de a urma strict traseul culmii principale !

 

Ne îndreptăm spre baza Tomotului din Spate …

 

…

 

…

 

…, …

 

… pe care ne pregătim, din mers, …

 

… să-l urcăm …

 

…

 

… !

 

Culmea Tomotului din Spate e pitorească și ca atare, …

 

… și datorită peisajelor oferite: …

 

… !

 

Dacă suntem atenți vom observa, plecând spre dreapta, urmele unui drum ce coboară pieziș prin pădure, spre șaua dintre Tomotul din Spate și Tomotul din Mijloc !

 

O altă variantă ar fi să râmânem în continuare pe culme cca 1 km, …

… până ce aceasta coboară brusc la o intersecție de drumuri, noi întorcându-ne aproape înapoi pe drumul ce pleacă spre dreapta !

 

Ne conduce tăînd pieziș câteva dintre coastele nordice ale Tomotului din Spate …

 

…

 

… în șaua ce precede Tomotul din Mijloc …

 

… !

 

În continuare poteca trece pe deasupra izvoarelor Potiondului …

 

… și pe sub vârful Tomotului din Mijloc, …

 

… apoi, la vale, pe muchia sa …

 

… !

 

Din dreapta, imaginea Tomotului de Sus (din spatele căruia se ițește creștetul Viscolului) ne amintește că el este obiectivul nostru următor, așa că …

 

… imediat ce drumul ne oferă ocazia, întinzând un braț spre dreapta, … profităm !

 

Suntem exact deasupra Trecătorii Ciobănușului, unde se termină Pasul 4 al drumului nostru pe culmea principală a Munților Ciucului și de unde începe Pasul 5, după cum se vede, cu un urcuș destul de pieptiș.

 

Dar, deocamdată, ne oprim în Trecătoarea Ciobănușului, unde întâlnim (teoretic doar) marcajul bandă roșie !

 

Comparativ cu traseul care urmărește banda roșie, din Șaua Topliței până în Trecătoarea Ciobănușului (4,5 km și 150 m denivelare pozitivă absolută în 2 h 15 min), traseul de pe culmea morfologică are 4/5 km lungime și 225/275 m denivelare (în funcție de cele două subvariante), timpii corespunzători de parcurgere fiind 2 h 30 min/3 h !

Per total, traseul “bandă roșie” are 22,5 km și 850 m denivelare pozitivă absolută, timpul de parcurs fiind de 9 h, cel “morfologic” având 24 km și 1.100 m denivelare, fiind parcurs în 10 h 30 min !

 

 

 

 

 

Pentru a continua traseul cu Pasul 5, ultimul din Munții Ciucului, din Trecătoarea Ciobănuș în Pasul Gimeș, executați click aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !