Și Colinele Tutovei au un cel mai înalt vârf !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !

Atenție: Imaginile au ipostaze de zoom accesibile cu click-uri pe ele !

În accepțiunea majorității geografilor, Colinele Tutovei sunt o subunitate a Podișului Bârladului, …

 

 

 

 

 

 

 

harta: prelucrare de Radu Pușcarciuc după Ioan Hârjoabă

… reprezentând interfluviile Siret-Berheci, Berheci-Tutova, Tutova-Racova, …

 

 

 

 

 

 

 

 

 

harta: Radu Pușcarciuc

… dar, bineînțeles, și toate subinterfluviile dintre afluenții râurilor menționate. Înălțimea maximă, 564 m, este atinsă în vârful Dealului Doroșan (interfluviul Berheci-Zeletin).

 

 

 

 

 

 

 

Pentru cucerirea acestui vârf am imaginat două trasee în circuit, de o zi, pe care le vom fotodescrie pe măsură ce le vom parcurge.

Traseul 1 are ca punct de plecare satul Antohești, al comunei Izvoru Berheciului, iar …
traseul 2, satul Slobozia (comuna Stănișești).

 

harta: Open Topo Map

Accesul la cele două sate se poate face:
– venind din nord, prin Secuieni (pe DN 2F, la 18 km de Bacău și 65 km de Vaslui) pe DJ 241A, 20 km până la Antohești; de aici, pe DC 54 (neasfaltat), se ajunge la Slobozia după 12 km.
– venind din sud, pe DJ 241A din intersecția cu DN 11A dintre Lărgășeni și Lehancea (18 km de Adjud și 37 km de Bârlad, pe DN 11A) , după 40 km se ajunge la Antohești. Pentru a ajunge la Slobozia, se parcurg doar 25 km, până la Vultureni, iar de aici, pe DJ 243B, 6km până la Stănișești; mai sunt 8 km pe DC 54 până la Slobozia.

 

harta: Open Topo Map

Intrarea propriu-zisăm în traseul 1 este precedată de vizitarea câtorva obiective culturale. Astfel: …

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

… în centrul satului Izvoru Berheciului (45.586163N, 27.218480E) se află Monumentul Eroilor comunei (omonime). De aici …

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… se vede biserica satului, aflată la doar 150 m. Este o ctitorie, din 1852, a postelnicului Constantin Botez, suferind multe reparații și transformări ulterioare; are hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril.

 

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Pictura interioară este nouă, în curs de realizare.

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Din fața bisericii înregistrăm imaginea “capului” uneia dintre colinele Tutovei: interfluviul Berheci-Dunavăț !

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

Cu 1,5 km mai jos, pe valea Berheciului, înainte de a ieși din sat – la 46.574072N și 27.227698E – oprim pentru a vedea, din păcate, ruina, Conacului Apostoleanu ! Familia Gheorghe și Smaranda Apostoleanu a fost una dintre marile familii focșănene. Gheorghe Apostoleanu, cu un doctorat în drept la Berlin, a fost unul dintre sfătuitorii lui Cuza, coautor la Constituția și Codul Civil elaborate în timpul domniei acestuia; a fost, pentru scurt timp, ministru al justiției. În casa sa din Focșani – și ruinată de delăsare, deși e monument istoric – au poposit de câteva ori regele Ferdinand și regina Maria; tot aici a fost semnat, în 1917, armistițiul cu Puterile Centrale. Bogăția de care a avut parte s-a datorat căsătoriei cu Smaranda Gâță, fiica celui mai bogat podgorean din Panciu. Din cei 11 copii pe care i-au avut soții Apostoleanu au trăit doar 6. Unicul lor băiat a avut, la rându-i doi fii, unul dintre ei, Alexandru, deținând moșia și conacul Gloduri – vechiul nume al satului Izvoru Berheciului.

 

foto: Radu Pușcarciuc

Până în anii 1990, conacul a rezistat destul de bine, fiind sediu al IAS-ului din comună. Actualmente nu se prea vrea a se ști cine îi este proprietar, lesne de înțeles de ce !

 

 

 

foto: Marelena Pușcarciuc

Priveliștea deschisă din fața conacului are în centru … pohta pohtelor noastre, Vârful Doroșan !

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

Continuăm: după alți aproape 3 km, în satul Antohești, oprim la gura unei ulicioare (46.553763N, 27.242523E) …

 

 

 

foto: Marelena & Radu Pușcarciuc

… ce ne duce, cale de 300 m, la biserica satului, …

 

 

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

… construită în 1920, recent renovată, cu o arhitectură cel puțin interesantă; din păcate, biserica fiind închisă, a trebuit să ne mulțumim cu aspectul ei exterior !

 

 

 

 

 

foto: Radu Pușcarciuc

De pe coama delușorului pe care se află biserica avem o imagine integrală a fundului sec, acum (de vreo 2 ani), a unei foste, vechi – din 1984 -, acumulări piscicole.

 

 

foto: Google Earth Pro

Urmează traseul per pedes !

 

 

 

 

 

 

 

 

[9:30] Ne … debarasăm, deci de mașini ! Suntem la aproape 2 km de Antohești, la intersecția (46.528393N, 27.247108E) cu drumul ce duce spre Făghieni, un alt sat al comunei Izvoru Berheciului.

 

Suim pe botul interfluviului Berheci – Petrești ca să coborâm imediat …

 

… în valea Petrești; …

 

… pe care nu zăbovim prea mult, de la prima intersecție a drumului suind pe interfluviul Petrești – Făghieni.

 

Teoretic, ar trebui să rămânem pe el, urcând spre nord; doar că ne vom abate de la traseu pentru a vedea biserica satului Făghieni.

 

Ulicioara care pleacă spre dreapta ține o curbă de nivel pe deasupra celor câteva case ale satului Făghieni, ascuns de vegetație, jos pe valea omonimă.

 

Apropo de vegetație

 

… !

 

După vreo 300 m ajungem la biserică.

 

Din ce-am putut citi despre ea, ar data din 1832.

 

O piatră funerară din cimitir are următoarea inscripție:
“Supt aciastă piatră să odihnește … soție d. litinantului … la anul 1828 fevruari 5 și sau săvârșit din viață la anul 1855 dekemvri 10 … aciastă piatră …”, confirmând oarecum vechimea bisericii !

 

Ne întoarcem în … zilele noastre și la traseul pe care îl avem de parcurs, …

 

suind ușor pe Dealul Făghienilor.

 

1800 – spre est …

 

1800 – spre vest !

 

Zoom-ând spre Oțelești putem vedea cam cum arată biserica satului, veche din 1895 !

 

Văzându-ne mai departe de drum, ajungem sub platoul somital al dealului, …

 

… pe care, acoperit cu tarlale de floarea soarelui, îl ocolim pe un drum înțelenit de vegetația ierboasă, …

 

… prin care cu greu răzbate câte o floare (sic) !

 

În cele din urmă încălecăm totuși creștetul dealului, având în vedere că floarea soarelui a fost secerată, …

 

… renunțând la ocolul larg și jos la care am fi fost forțați altfel !

 

Concret …

 

… !

 

Reintrăm în traseul … proiectat, …

 

… suind …

 

… spre Zarea Domniței !

 

… de care ne tot apropiem …

 

… și pe care, inevitabil, ajungem …

 

… ! [12:15]

 

Pentru un timp renunțăm la linia de maximă altitudine a Dl. Doroșan și ținem drumul de pe Valea Frasinului – cum e numită obârșia Văii Bănatului !

 

Doar un pâlc de pădure ne desparte …

 

… de Schitul Sf. Olga !

 

Un hram rar întâlnit, fiind dedicat primei țarine/cneaghine creștine. Olga a fost soția cneazului Igor, al treilea la domnie (912/942 – 945) aparținând dinastiei varege Ruric, instauratoarea Rusiei Kievene. Olga a domnit în locul fiului ei, Sviatoslav I, care, la moartea tatălui avea doar 3 ani. Olga a fost sfințită de Biserica Ortodoxă Rusă pentru că, prin exemplul personal, a introdus creștinismul în Rusia, nepotul ei, Vladimir I, instituind creștinismul ca religie oficială în Rusia Kieveană.
Important: Igor, cel despre care e vorba mai sus, NU este același cu cneazul Igor dintr-o cunoscută legendă a Rusiei, “Cântec despre Igor și oastea sa” – la noi, popularizată de Alexandru Mitru -, care a domnit cu 100 de ani mai tărziu.

 

Schitul a fost înființat în anul 2009 de maica Modesta Bujor de la M-rea Tisa Silvestri ca un simplu paraclis, devenit în 2014, oficial, schit.

 

Traseul nostru continuă, alegând să urcăm pe culmea Dealului Doroșan.

 

De sus, de sub marginea pădurii, avem chiar o belvedere asupra schitului !

 

După un scurt periplu prin pădure, …

 

… drumul de culme ne scoate ne scoate aproape de capătul amonte al Văii Frasinului; …

 

… așa că reintrăm în pădure !

 

Foarte repede, drumul face o curbă de 90 de grade spre stânga. Așa știm că suntem în deptul Vârfului Doroșan, …

 

… la 564 m altitudine, 46.57924N latitudine și 27.26696E longitudine !

 

Urmând drumul de culme, după vreo 5 minute trecem pe lângă vârful marcat pe harta topografică militară sub numele Doroșan și cu înălțimea de 561 m.

 

De pe vârf culmea coboară ușor, apoi se orizontalizează, în stânga dealul fiind pe o porțiune despădurit pe versantul sudic. Părăsim culmea cotind spre stânga și coborâm ținând marginea pădurii de cum o găsim reinstalată pe versant; o bornă silvică este reperul care ne atrage atenția că trebuie să facem acest lucru !

 

[15:15] Coborâm, …

 

… tot coborâm …

 

… vizând șaua dintre dealurile Doroșan și Tăișului.

 

Depășim șaua în cauză – pe unde trece un drum ce vine din satul Pădureni și duce spre valea Doroșan, dar pe care îl neglijăm – și ne angajăm pe culmea Dealului Tăișului; nu pentru mult timp, …

 

… căci ne angajăm pe următorul drum ce ne coboară în valea Doroșanului, dincolo de care, vom ocoli de-a coasta botul de deal ce ne stă în cale; …

 

…  pe versantul opus …

 

… și în continuare, drumul pare că rămâne pe aceeași curbă de nivel, deși suie ușor, ușor, …

 

… așezându-se pe culmea interfluviului Mititelu>Petrești – …

 

… Doroșanu>Părului !

 

Iar după ce tăiem un colțișor al Antoheștiului …

 

… trecem pe interfluviul Petrești – Berheci, …

 

… pe care vom merge …

 

… până la capăt: al interfluviului și al traseului ! [18:30]

 

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.