La Cotești, în … cotul Carpaților !
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare, executând click aici !
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
Sistemtizare (proprie) a Subcarpaților Vrancei:
I – Interfluviul Trotuș – Șușița;
II – Interfluviul Șușița – Putna;
III – Interfluviul Putna – Milcov;
IV – Interfluviul Milcov – Râmnic.
Sistematizare a Zonei IV a Subcarpaților Vrancei
Subzona <Dealurile Deleanului>
Acces Cotești
Reședință a comunei omonime (cuprinzând și satele Budești, Goleștii de Sus, Valea Cotești), localitatea și-ar trage numele de la cel al căpitanului Stan Cotea Odobescu ce ar fi primit o moșie în zonă, din partea domnitorului Radu cel Frumos (se vorbește și despre un zapis în acest sens); se întâmpla prin anii 1470. Căpitanul Stan ar fi fost ctitorul unei biserici din bârne de stejar, în jurul căreia se va forma …
… satul Odobasca – azi înglobat în Cotești.
Biserica încă mai dăinuie ! Nu există însă date certe cu privire la ctitorirea bisericii de către căpitanul lui Radu cel Frumos (nu se știe nici de ce se vorbește despre <Schitul Odobasca>), cu atât mai puțin despre anul ctitoririi (considerat a fi 1471, zice-se, inscripționat sub scândura ce acoperă exteriorul bisericii); unii cercetători consideră că biserica este de secol XVIII, chiar XIX !
[Este monument istoric și … geoobiectiv !]
Pe o cruce monumentală, un text în limba română, dar cu litere chirilice …
… spune:
<CU VREREA TATĂLUI ȘI A DUHULUI SFÂNT, RIDICATU EU ACEASTĂ SFÂNTĂ CRUCE ÎN ZILELE PREAÎNALTATULUI (?) NOST[RU] DOMN, IOAN ALICSANDRU, ROBUL LUI DUMNEZEU, TEODORAKE …>; …
… restul … își așteaptă … tălmăcitorul !]
8:00
Punctul de intrare în traseul per pedes: Lacul Schitului (referința este la Mânăstirea Cotești, un timp, schit); în mod normal, cu un diametru de vreo 50 de metri, dar puțin adânc – sub jumătate de metru -, acum însă, atins de secetă !
Peste vreo 10 zile, când am revenit la Cotești, pentru a vedea celalte lacuri, l-am găsit pe cel al Schitului … la limita … existenței !
Intrarea în incinta Mânăstirii Cotești (geoobiectiv) este marcată de o intersecție, din care, spre dreapta, un drum de căruțe se bifurcă după câțiva metri, ducând spre Lacul Negru, respectiv valea Dâlgovului.
Și despre Mânăstirea Cotești sunt puține date certe, arhiva fiindu-i distrusă în timpul Primului Război Mondial. Mai mult de prin documente apocrife, se avansează ca dată a înființării anul 1720, iar drept ctitor pe Ștefan II, episcop de Buzău. Conform lui Nicolae Iorga, mânăstirea a fost populată, o vreme, de călugări ruși; din 1833 devine mânăstire de maici, acestea fiind aduse de la schitul, desființat, Bonțești.
Mânăstirea a fost desființată în anul 1959; cele 80 de maici locuiau în vreo 40 de case, din care au mai rămas doar 8. Într-una dintre acestea, amenajată ca paraclis, …
… se află o interesantă icoană, Maica Domnului cu Pruncul – într-o postură mai puțin întâlnită, aceea de “Hrănitoare” (Galaktotrophousa) – pictată de Matache Orășanu/Orășianu (din Brăila), în 1865.
Din intersecția de la intrarea în mânăstire …
… plecăm pe Valea Dâlgovului, …
… traversând o așa-zisă pădure: ceea ce a rămas în urma defrișărilor sălbatice din ultimii ani peste care s-a înstăpânit un soi de lăstăriș – în parte, deja pădure -, tot sălbatic, dar natural, însă, per total, un dezastru economic pentru câteva zeci de ani buni (noua pădure care s-a instalat, … de capul, ei e un amestec de esențe fără valoare, îndeosebi, carpen și plop) !
Apropo de plopi: nu li se poate nega, totuși, aspectul … decorativ !
Poienile, … variațiuni pe aceeași temă !
După un intermezzo … insolit, …
… pe Dâlgovul … sec și … însorit, …
revenim … prin pădure pe cărare …
11:15
… și ieșim într- o poiană … mare, …
… un prilej de … desfătare; …
… fiecare …
… cu ce-l … doare …
… !
Prin capătul de sus al poienii
… ajungem imediat în alta, unde se află Lacul Smicioc … și câțiva nuci !
Trebuie să-i dăm ocol pentru a vedea ochișorul de apă ce-i dă totuși dreptul să se mai numească lac !
Ne întoarcem în prima poiană, …
… trecem Dâlgovul, îi suim versantul stâng …
… și ajungem în Poiana Chirițari.
Depășim zona poienilor, excludem două derivații spre stânga, traversăm albia Dâlgovului …
… și urcăm Dealul Pietros – interfluviu dintre Dâlgovu și Dălhăuți !
Ținem culmea Pietrosului
până la borna III 183, …
… de unde coborâm …
14:15
… în livada de pruni a Mânăstirii Dălhăuți, …
… lângă ruinele unei biserici (geoobiectiv); a fost ctitorită prin anii 1850 de Smaranda Periețeanu și Constantin Angelescu (exponenți ai protipendadei focșănene din acele vremuri), fiind biserica seminarului monahal din cadrul mânăstirii (înființat prin 1870 și a cărui clădire, nu mai există). Cutremurele care au șubrezit-o (biserica neavînd o structură de rezistență), uitarea în care a fost lăsată după desființarea mânăstirii în 1959, neglijarea clădirii și după reînființarea acesteia în 1986, au transformat biserica într-un morman de moloz.
La 50 m distanță, dincolo de ceea ce a mai rămas din Lacul Racilor, se află celelalte două biserici ale mânăstirii …
… și celelalte clădiri ale așezământului monahal, înființat, conform tradiției … legendare, pe la mijlocul sec. XV, de de doi ciobani dobrogeni, frații Dălhăuș.
[Satul Dălhăuți este documentat începând cu anul 1615.]
Prima biserică, cea de piatră, a fost ridicată, tot conform tradiției, în perioada 1461-1468, iar cea de lemn, în 1625. Deteriorate în timp (cea din lemn a și ars), ambele au fost refăcute la începutul sec. XIX. Cea de piatră, deși, practic, reconstruită, inclusiv repictată, – în timpul Primului Război Mondial, armata germană a folosit-o ca temniță pentru prizonierii ruși – a fost declarată monument istoric; probabil, de aceea, este închisă !
[Informații suplimentare, pe manastiri-vrancene.ro !]
Părăsim mânăstirea, ieșind pe poarta … prin care n-am intrat, …
… și coborâm rapid în valea Dălhăuțiului.
Urmăm, în amonte, drumul forestier trasat prin albia Dălhăuțiului, …
… până puțin mai sus de confluența Dălhăuțului Sec cu cel cu Apă, urcând apoi …
… pe interfluviul dintre cele două pâraie; după două trepte în suiș continuu, …
… culmea se muchiază și se ferestruiește un … timp, …
… lățindu-se apoi și calmându-și totodată panta …
15:45
… la racordul ei cu coama Deleanului, deasupra obârșiilor Dălhăuțului Sec.
După un scurt parcurs pe culmea Deleanului, …
… ajungem într-o poiană largă, cu deschidere nordică, spre Valea Rea – un afluent importrant al Milcovului, …
… deasupra unei imense alunecări, …
… cu versanții râpei formate, erodați după modelul “piramidelor” din Subcarpații Olteniei.
Vom părăsi Plaiul Deleanului imediat ce ajungem …
… în următoarea poiană, cu belvedere spre … Focșani !
Din poiană, unde am întâlnit drumul forestier urcat de pe valea Dălhăuțiului, ieșim pe un braț al său ce ne conduce spre sud, pe culmea Dealului Puturos. Cale de 1 km avem … vederi largi spre obârșiile Râmnei !
O posibilă explicație pentru numele dealului !
Când intrăm în pădure … schimbăm dealul, urmând culmea Broșteanului – tot aici se racordează și Pietrosu (interfluviul Dâlgovu-Dălhăuțu); …
… aspectul rămâne același; chiar și după ce, dincolo de șaua în care am coborât, trecem, urcând ușor, …
… pe Dealul Dorului !
18:30
Ieșim din pădure în … coada satului Dealu Cucului !
Rămânem pe o uliță … periferică de pe Dealul Cornetului, restul satului fiind instalat pe dealul … omonim !
Reintrăm curând în pădure și abia după 3 km …
19:45
… ieșim la … un fel de lumină, pe șoseaua ce leagă Coteștiul (și, dar ocolit,) de Dealu Cucului; o părăsim imediat, la prima sa curbă spre dreapta !
20:30
După încă 1 km de pădure și … încă jumătate prin sat, ajungem, în … sfârșit, la capătul traseului !
ADDENDA:
Flori, …
… o ciupercă … ciudată – partea superioară a pălăriei e specifică unui hrib comestibil (Boletus chrysenteron), dar cea inferioară, fiind roșie, e proprie celor toxici (cei comestibili o au galbenă) -, …
… și lacuri (vizitate, 10 zile mai târziu):
– Lacul Negru (75 m x max 20 m
x cca -2 m);
– Lacul Tulbure (ø 25 m x cca -1 m).
Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !
–acum cateva luni am parcurs jumatatea NORDICA a masivului subcarpatic Deleanu [aflat in prelungire cu Magura Odobesti]. Prin jurnalul dvs. continui (virtual) calatoria, in partea SUDICA a culmii Deleanu. Ne-am “intalnit” ca si trasee la acea alunecare monumentala (cu belvedere, pe vreme clara, spre Dl.Raiuti & Magura Odobesti) // varful propriu-zis Deleanu (cota maxima) este impadurit si boschetarit, fara belvedere.
–zona subcarpatica a Curburii este mai vasta si mai salbatica decat insisi Carpatii aferenti (si la fel de plina de ursi…). Nu exista harti publicate si nici marcaje turistice, GPS-ul este indispensabil, un fel de Amazonie paduroasa fara belvederi (exceptand unele brese in padure prin alunecari de teren sau exploatari forestiere)
–zonarea geografica cu termenii “Vrancei” si “Buzaului” este prea generalista, arbitrara si putin relevanta. In lipsa de altceva, s-a folosit delimitarea administrativ-judeteana (daca-i asa, de ce nu si “Muntii Ramnicului”, de la judetzul interbelic dintre Vrancea si Buzau)
In realitate sunt vre-o 20 de masive distincte si cvasi-anonime in lumea trekkerilor autohtoni de tip “craisti”.
——————–
–o lume a bisericutzelor ponosite, rustice si anonime, (f.idilice pentru pasionatii fotografiei), niciodata pomenite in propaganda turistica oficiala, mult in afara circuitelor de consumatie turistic-automobilistica. = “Romania ascunsa”, “din spatele scenei poleite”
————
p.s. off tpoic ( apropo de bisericute si inscriptii ) :
–militez pentru reintroducerea scrierii chirilice in Romania, ACEASTA fiind a noastra si cu care ne identificam geo-istoric (precum grecii, armenii, israelienii), iara nu scrierea latina de sorginte vestic-papala (atat de straina noua si dusmanoasa), importata pripit si abuziv in euforia nationalist-paranoica din sec.19 (doar noi si turcii am facut greseala asta, calcand peste propia identitate). Din acest punct de vedere, Republica Moldova in perioada sovietica, a fost mai national-identitara decat insasi Romania “occidentalizata”
Comentariul dv., substanțial, instructiv și incitant, a necesitat un timp de … pritocire, de aici și mica întârziere a reacției noastre:
– continuitatea geologică dintre Măgura Odobești și Dl. Deleanu nu e și morfologică, valea Milcovului despărțindu-le net;
– e adevărat, mare parte din Subcarpații Vrancei este/a fost/poate va mai fi împădurită. Există însă suficiente spații larg descoperite sau doar împestrițate cu pâlcuri de arbori, care atenuează, în bună măsură, etichetări precum “Amazonie” sau “ursărie” (pe care unii, poate, le … apreciază și le doresc);
– Denumirile pe care le … incriminați sunt la fel de bune ca și altele. Sigur, sunt pure convenții, dar acestea deja oficializate de uz.
________________
– Am constatat, cu surprindere, mult mai … demult, acum, doar asistând, că … nișa celor care … scormonesc spațiul din “spatele scenei poleite”/”România ascunsă”, descoperind prin munți, pe dealuri, pe văile și drumurile care-i străbat, prin sate – la șosea ori pierdute aiurea, prin orășele, în care pare că nu s-a întâmplat niciodată nimic, sau prin marile … metropole, tot felul de chestii interesante, inițial doar pentru ei sau, cel mult, pentru alți câțiva, apoi pentru tot mai multi, s-a … foarte lărgit, cuprinzând, pur și simplu o … lume de astfel de … indivizi; care se bucură pentru sine, pentru cei de … teapa lor, dar și pentru cei, potențial, … intoxicabili, de aceast virus, numit, pur și simplu, dorința și bucuria cunoașterii; dar și a împărtășirii rezultatelor !
________________
– Există, e adevărat, o realitate istorică de care nu putem face abstractie, precum faptul că am fost mai degrabă creștinați de slavi; oricum, nu de … apostolul Andrei (cei mai vechi creștini de pe teritoriul … românesc, cei din Dobrogea, nu proveneau din populația autohtonă). Trecerea de la alfabetul chirilico-slavon la cel latin este un fapt istoric, la fel de … natural ca și cel al adoptării, inițial, a primului: și un fapt și celălat nu sunt venite de la … Dumnezeu, ci de la … unii sau alții care ni le-au impus (sau autoimpus, din considerente de conjunctură istorică). Bref (deși e foarte greu în legătură cu un astfel de subiect), ar trebui să adoptăm ideea unui soi de determinism istoric, în sensul acceptării cu obiectivitate a rezultatelor acțiunilor umane, când peste acestea s-a așternut suficient praf … istoric !