Culmea Munţilor Berzunţi
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !
foto: Radu Puşcarciuc
22 ianuarie 2012
– privire de pe Plaiul Pânca
(Plaiurile Nemirei)
– în detaliu:
foto: Radu Puşcarciuc
Culmea Munţilor Berzunţi,
între Moineşti şi Vârful Tarniţa (892 m)
foto: Radu Puşcarciuc
Culmea Munţilor Berzunţi,
între Vârful Tarniţa (892 m)
şi Vârful Bulimandru (978 m)
foto: Radu Puşcarciuc
Zona centrală a culmii Munţilor Berzunţi,
cu vârfurile Bulimandru şi al Fagului (934 m), din care se formează un puternic contrafort al culmii, Plaiul Fagului
foto: Radu Puşcarciuc
Culmea Munţilor Berzunţi între Plaiul Fagului şi Magura Berzunţiului, numită şi Culmea Mare, pe care se află cel mai înalt vârf al acestor munţi, de 984 m
foto: Radu Puşcarciuc
Sectorul sud-estic al culmii, între Măgura Berzunţiului şi spectaculosul hogback al Drăcoaiei (669 m).
Spectaculos, prin semeţie şi prin câteva peşteri aflate în măruntaiele sale, este şi Ursoaia (864 m), vârful din dreapta Măgurii
Pentru a citi descrierea traseului de creastă corespunzător imaginilor, executaţi click aici !
1. Vă mulţumesc pentru răspuns. În vremea liceului eram înnebunit după cartografie şi voiam să am/să fac o hartă a regiunii. Acum am scos de pe google maps curbele de nivel şi am preferat să marchez pe ele. Am să arunc o privire pe ce am şi pe materialele dumneavoastră, iar zilele viitoare vă trimit pe adresa pe care am văzut-o la Contact. Hemeiuş mi-e cunoscut de la tata, dar nimeni nu-i spune aşa: e unul singur, aşa că se cheamă… Pârău (enigmatic toponim) 😀 Celălalt pârâu, spre Larga, e Pârâul lui Chiriluş. Pârâul Larga bănuiesc că e mai spre Cucuieţi, căci acesta din urmă menţionat e nesemnificativ. Pe carpati.org am pus o explicaţie a toponimului Bursuna http://www.carpati.org/toponim/bursuna/159/ “Chirgus” încă mă macină, nu-mi dau seama de unde să-l iau, căci “-us” nu e un sufix specific limbii române, iar ce era în -us s-a încadrat la “-uş” sau “-uţ”. Mă tem încă să nu fiu în eroare, dar din ce mi-aţi spus cred că Vf. Fagului e Chirgus. Sună mai pitoresc toponimul nostru 😀
2. Mă bucur să văd activitatea dumneavoastră pe Internet. Aveţi oare şi o asociaţie montană (am citit ceva despre Oneşti)? La Dărmăneşti am văzut (tot pe Internet) că e o asociaţie care marchează traseele în Nemira. În Culmea Berzunţului nu pare să se fi băgat nimeni dinspre Dărmăneşti. Poate într-un viitor facem traseul pentru Schitul Sf. Ilie: bun şi pentru localnici, dar şi pentru turişti.
3. Aţi consultat lucrările Iuliei Văcăraşu? Din câte ştiu a făcut nişte lucrări monografice despre Dărmăneşti şi Valea Trotuşului, deci presupun că trebuie să fie şi hărţi. Şi era dărmăneşteancă, cred că ştia toponimele bine (persoana providenţială: plecată de la sat, din Lapoş, ajunsă prof. univ. la Geografie la Iaşi). Nu e onorabil, dar nu le-am căutat: când eram elev nu aveam unde, iar apoi am uitat de ele.
4. Am fost la Schit (noi zicem: “În Plai”, de la “Plaiul Berzunţului”) în septembrie şi am mâncat cele mai bune mure din viaţa mea.
1. Numele Hemeiuş l-am aflat dintr-o monografie a Dărămăneştiului. Am întrebat recent, cu ocazia unei drumeţii în zonă, un localnic, de numele pârâului respectiv şi răspunsul a fost … “Pârău”!
Am citit articolul Dv. despre hidronimul “Bursuna” şi nu pot decât să vă felicit şi să vă mulţumesc.
Sigur că Chirgus e şi mai pitoresc, dar şi mai adecvat, fiind al … locului; denumirea “Fagul/Fagului” am găsit-o pe hărţile militare.
2. Am condus mulţi ani un club de speologie (Montana) care nu mai funcţionează; funcţionează un club de turism, Şandru. Activitatea de marcare a celor din Dărmăneşti e discutabilă, căci marcajul realizat de ei s-a rezumat doar la porţiunile de trasee “nemontane” (drumuri forestiere, uliţe)
3. O importantă sursă bibliografică pentru noi este şi cartea Iuliei Văcăraşu despre Valea Trotuşului. Preocupările ştiinţifice ale dumneaei sunt înspre geografia economică şi cea socială. O altă sursă bibliografică, ce provine de la un alt dărmăneştean, o constituie cele 11 volume ale monografiei Dărmăneştiului scrise de prof. Vasile Alexa (http://www.darmanesti.go.ro/).
Frumos demersul dumneavoastră! Şi îmi place că e scris cu diacritice şi într-un limbaj adecvat. Fotografiile de aici sunt, de asemenea, superbe. Mă mir însă de numele noi pe care le aflu. Sunt din zonă şi am în tolbă alte denumiri. Acum, din câte înţeleg din fotografii, Vf. Bulimandru e cel din stânga schitului Sf. Ilie. Dar Vf. Fagului care e? Dacă înţeleg bine, ar fi ceea ce noi numim Chirgusul. Dar nu ştiu dacă am localizat bine. De asemenea, nu înţeleg care e contrafortul culmii, Plaiul Fagului. O fi către Coasta lui Iţic, cum o numim noi…
Am fost în vară la Schitul Sf. Ilie şi îmi propusesem să adun o echipă cu care să curăţăm poteca (şi să o marcăm, eventual) care coboară de la schit, din Plaiul Berzunţului, prin Fundul Bursunii, la Păgubeni. Pe vremuri treceau oamenii la schit, apoi a mai rămas doar pădurarul: acum a trecut la cele veşnice şi nu se mai duce nimeni pe potecă, am încercat să o străbatem, dar e sălbăticită. Nu e decât o porţiune mică de curăţat, în rest sunt drumurile forestiere şi potecile de animale.
Denumirile despre care vorbiţi au fost preluate de pe hărţile militare şi dintr-o lucrare (nepublicată), destinată Munţilor Berzunţi, a unui profesor de geografie din Oneşti; în general, am aflat foarte puţine informaţii de la localnici! Dar ne bucurăm să întâlnim, în sfârşit, un cunoscător al acestor locuri şi al denumirilor locale. V-am fi recunoscători dacă, folosind harta şi descrierile traseelor din Munţii Berzunţi – publicate pe site – aţi face comentariile şi completările pe care le consideraţi necesare. Vă mulţumim!
– Da, Vf. Bulimandru e cel din stânga schitului (privind dinspre sud);
– Plaiul şi Vârful Fagului sunt interfluviul dintre pârâul Hemeiuş (presimt că şi aceasta e o denumire străină locului) şi pârâul Larga, respectiv, cel mai înalt vârf al interfluviului, de fapt, al treilea ca înălţime din Munţii Berzunţi.