Pe culmea morfologică a Munților Vrancei, din Poiana Chitera în Pasul Păpăuți !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Fotodescrierea traseului corespunzător:
– primilor doi pași, pe culmea morfologică a Munților Vrancei, din pasul Oituz până în Pasul Ojdula, poate fi accesată aici;
– al pasului 3, din Pasul Ojdula până în Poiana Mușat, aici;
– al pasului 4, din Poiana Mușat până în Poiana Butuci, aici,
– iar al pasului 5, din Poiana Butuci până în Poiana Chitera, aici !

Pasul 6: Din Poiana Chitera până în Pasul Păpăuți

Date tehnice:
– punct de plecare: 45.812257N, 26.242532E, 1.076 m alt.
– punct de sosire: 45.775407N, 26.208086E, 1.102 m alt.
– lungime traseu: cca 7 km
– denivelare pozitivă cumulată: cca 350 m
– durată (cu popasuri): 3 h 30 min (vara)
– dificultate (inclusiv orientarea): medie

 

Suntem în Poiana Chitera unde am ajuns la finele pasului 5 urmând, din Pasul Comandău, pe sub Dealul Pârjolaș, terasamentul fostei căi ferate înguste Comandău-Covasna. Ieșim din poiană prin colțul ei sudic, marcat de imaginea primului vârf, al Dealului din Mijloc, pe care va trebui să-l cucerim !

 

Drumul forestier ce ne preia se desface în două brațe, noi mergând spre stânga, …

 

… pe o … aleea rectilinie …

 

… care ne duce la drumul forestier ce încalecă oarecum Dealul Pârjolaș și pe care coborâm …

 

… într-o șa poienită, cumpănă de ape între pâraiele Lorinț (>Covasna) și Toplița/Poplița (>Bâsca Mare). Ținem drumul care iese din poiană spre sud !

 

Indiferent de … condiții …

 

… drumul suie, cotind vădit spre vest !

 

În mica poiană în care ajungem și unde suișul se domolește drumul se trifurcă, …

 

… noi mergând înainte !

 

La fel vom face și la următoarea trifurcație, chiar dacă direcția înainte e mai puțin … atrăgătoare.

 

Urmăm mai degrabă un culoar, când mai lat, …

 

… când mai îngust, …

 

… deschis prin pădure, decât un drum sau o potecă – care este, totuși, cât de cât decelabilă …

 

… până sus …

 

… pe vârf !

 

De aici încă se mai cunoaște poteca direcționată spre sud-vest, tăind o poieniță și coborând pe sub muchia Dealului de Mijloc orientată spre vest.

 

Menținând direcția sud-vest vom intersecta îndată un vechi drum pastoral, părăsit de câțiva ani, ce ne va duce …

 

… în marea poiană de sub Dealul de Mijloc …

 

… mai demult pastorală, acum de vânătoare …

 

… !

 

Variațiuni pe aceeași temă !

 

Spre Chiuzul Păpăuți, …

 

… străbătând în tot lungul ei marea poiană …

 

…

 

… !

 

De pe la mijlocul ei …

 

… prindem, în stânga, imaginea culmii Arișoaia-Lăcăuți !

 

În fine e timpul să părăsim poiana; …

 

… !

 

Drumul forestier e unul de culme, …

 

… pentru un timp scurt, pentru că nu urcă până pe vârful Chiuzului (a se vedea nota din final); noi însă o facem, urmând un vechi drum de tractor …

 

… și ținându-ne de marginea pădurii !

 

Vârful, marcat de o bornă silvică ilizibilă, este înconjurat de pădure, deci fără perspectivă peisagistică !

 

Părăsim drumul urmând direcția sud-vest, pe vechiul drum de culme …

 

… lat cât o … șosea !

 

Ne scoate într-o poiană unde se racordează la noul drum, cel care evită urcușul pe Chiuz; în capătul poienii se află un observator de vânătoare deschis și foarte curat, ce poate constitui un bun loc de adăpost la nevoie !

 

Tot spre sud-vest; dar drumul este unul singur, fără derivații, așa că nu există probleme de orientare !

 

În poienița imediat următoare reîntâlnim o baltă ce pare că e relativ permanentă, alimentată fiind nu doar din precipitații, ci și din izvoarele difuze care întrețin mlaștina dimprejur !

 

Traversăm apoi o zonă de rariști cu ceva ferestruici; …

 

… printr-una vedem drumul care, după ce trece prin Pasul Păpăuți – unde e punctul terminus al pasului 6, cel în curs -, coboară pe valea Ruginosului la Comandău !

 

O proeminență împădurită a culmii, marcată de prezența pe ea a unei antene GSM, este evitată printr-un ocol spre stânga.

 

Revenim pe culme cu puțin înaine de a coborî …

 

… într-o largă poiană, …

 

… ocupată în cea mai mare parte de o cabană de vânătoare cu diverse amenajamente specifice. Intrarea în incintă se face chiar din Pasul Păpăuți, dincolo de care culmea Munților Vrancei își … reliefează primele două vârfuri dintre puținele care i-au mai rămas până la contactul cu Munții Întorsurii !

 

Mai avem un sfert de kilometru de mers pe drumul forestier care ne-a adus până în poiană, numit al Chiuzului, …

 

… și încă jumătate de kilometru până la poarta de intrare în curtea cabanei de vânătoare, …

 

… adică în Pasul Păpăuți !

Notă:
Toponimul Chiuz este unul ce atrage atenția dacă îl raportăm la zonă, unde numește, pe lângă vârful pe care tocmai l-am suit, încă două culmi aflate nu departe, cele care alcătuiesc versanții pârâului Domocoș, afluent al Zagonului. Sunt însă bine cunoscute în Ardeal: Chiuzbaia (localitate componentă a Băii Sprie/MM) și Chiuza (comună/BN). Etimologic vorbind, ‘chiuz’ provine de la maghiarul ‘köz/közep’ cu înțelesul de “corp aflat între alte două, mijloc”. De altfel, Dealul de Mijloc e consemnat pe ridicările topografice austroungare din sec XIX cu numele Köztetö=Vârful de Mijloc (Poiana – sic ! – pe ridicarea topografică anterioară, din sec XVIII), iar Chiuzul Păpăuți e numit Papolczaköz/Papolcziköz, Papolcz – în documente maghiare din 1567 – fiind numele sub care apare pe aceleași hărți satul Păpăuți. Cele două culmi numite pe hărțile topografice actuale Chiuzul Mare și Chiuzul Mic, acestea sunt de dată recentă, ele înlocuind vechile nume maghiare consemnate pe ridicările topografice austriece: “Nagy vez pontja” și “Mano vez pontja”.   Cât despre Păpăuți, acesta este un sat, la origine, românesc, colonizat cu secui pentru paza graniței estice a Ungariei (pe care, poate, locuitorii români i-au numit “păpăuți”=”ai papei” datorită religiei lor catolice), oiconimul ‘Papolcza’ fiind adaptarea maghiară a românescului ‘Păpăuți’, un oiconim pe care îl găsim și în estul Moldovei de peste Prut (un sat documentat cu acest nume din 1618) ! Să mai spunem doar că în limba română “chiuz/tiuz” are și un alt înțeles – fără legătură cu toponimele discutate mai sus –  reprezentând denumirea curelei ce leagă hadaragul de dârjeaua îmblăciului.

Parcurgerea ultimului pas, al 7-lea, prin Munții Vrancei, din Pasul Păpăuți în Poiana Mlăștinoasă, poate fi vizionată aici !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !