În Subcarpații Vrancei: De la Piatra Mâței la Mânăstirea Poiana Mărului, pe Vârful Ulmușoru, la mânăstirea și lacurile de pe Dealul Sării !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la informația de pe acest site vă oferim un … ghid de utilizare; executați click aici !

Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Traseu (9 aprilie 2022): JITIA – Piatra Mâței – M-rea Poiana Mărului – Lacul Ogrăzii – Dl. Ulmușoru – Satul DEALU SĂRII – Lacul lui Busuioc – Sch. Dealu Sării – La Lacurile Sărate – Satul DEALU SĂRII – Poiana Negari – JITIA

Amănunte tehnice:
– Lungine = cca 15 km;
– Denivelare pozitivă absolută = 850 m;
– Durată (cu popasuri) = 11 ore;
– Grad de dificultate = mediu

Acces: Din localitatea Dumbrăveni (pe DN 2/E 85, între Râmnicu Sărat și Focșani), pe DN 2N, cale de 36 km, până la biserica din Jitia; în prealabil opriri:

– Înainte de podul de la Jitia de Jos (după cca 31 km), în intersecția cu drumul forestier ce duce la Schitul Sările, …

 

 

 

 

 

 

… pentru a vedea Strâmtoarea Râmnicului. Trecrea apei prin strâmtoarea este o … realizare antropică, determinată de lucrările de modernizare a drumului național din anii 1980, anterior, Jitia ocolind spre dreapta stânca pe care acum este amplasată crucea.

 

– După alți 2 km, într-un refugiu larg al șoselei, unde anterior construcției ei, pe când era doar un biet drum de căruțe, se afla Lacul cu Șerpi; acum e o biată baltă !

 

 

 

 

 

– Chiar înainte de a intra în Jitia, oprim la intersecția cu drumul comunal, asfaltat, ce suie spre satul Dealu Sării pentru a vedea, de aproape, două izvoare sărate cu depuneri importante ale mineralului:

 

 

 

– izvorul 1, …

 

 

 

 

 

 

 

… cu detalii, și …

 

 

 

 

 

 

 

– izvorul 2 …

 

 

 

 

… [detaliu] !

 

 

 

 

 

 

 

Altfel de detalii, de lângă izvoare !

 

 

 

La Jitia oprim în preajma bisericii. Este (re)construită în 1907, anterior, biserică a unui schit ctitorit în 1650 de “pitarul Iane Hagiul și de Marica, fiica lui slugerului Gheorghiță”, schit care a fost ars de turci în 1771 și refăcut în 1783, dar devenit între timp biserică de mir.

 

Fotoreportajul traseului:

De vizavi de biserică pleacă o ulicioară scurtă ce ne duce …

 

… pe malul Râmnicului de unde o punte suspendată ne … transbordează pe celălalt mal !

 

Plecăm spre dreapta pe un drum pietruit ce duce prin cătunul Peste Vale pe Dealul Cireșului, spre Mânăstirea Poiana Mărului ! Noi părăsim repede drumul de cum începe să urce, cotind pe prima uliță spre dreapta, …

 

… ieșind astfel din sat; din nou pe malul Râmnicului !

 

Mărăcinișul și gura mlăștinoasă a unui mic afluent al Râmnicului ne obligă să- suim o mică treaptă altitudinală, …

 

… atât căt să găsim o breșă în vegetația luxuriantă și înțepătoare pentru a traversa albia râpoasă a micului afluent.

 

Din motive deja cunoscute urcă iar ceva mai sus, …

 

… sub privirile curioase ale unui … localnic !

 

De pe micul platou pe care ajungem avem perspectiva, imediată, a obiectivului principal al începutului de drumeție și continuarea traseului spre celelalte obiective !

 

Un drum de tractor ne duce în albia Râmnicului, …

 

 

… vizavi de impresionantele ziduri urieșești ale Pietrei Mâței !
[Trebuie spus că puteam ajunge aici, mult mai lejer, rămânând pe malul stâng al Râmnicului; traversarea, necesară, a Râmnicului o puteam face, constatăm însă la fața locului, chiar în preajma Pietrei Mâței !]

 

Ne … fâțâim pe sub Dealul Mâței căutând cele mai bune unghiuri pentru a surprinde Piatra Mâței în toată oferta ei: …

 

… en gros …

 

… și en detail …

 

…

 

…

 

… !

 

Cum anticipasem, traseul continuă pe dealul de vizavi de Piatra Mâței, numit și el al Mâței !

 

Culmea sa are un pinten împins spre Piatra Mâței …

 

… cu puncte de belvedere spre ea !

 

Culmea Dealului Mâței e blândă la început, …

 

… dar repede se îngustează și-i crește panta; …

 

… constant și continuu !

 

Cu o sincopă … descendentă !

 

În șaua în care ajungem găsim flori …

 

… și o fereastră deschisă !

 

Un ultim urcuș …

 

… e urmat de o orizontală … binefăcătoare, de pe care …

 

… coborâm într-o șa marcată de prezența unei troițe și de unde pleacă spre stânga …

 

… o potecă destul de clară ce coboară ștrenchi …

 

… până lângă gardul din spatele Mânăstirii Poiana Mărului !

 

Traversăm livada-islaz …

 

… ce ne desparte de incinta propriu-zisă a mânăstirii …

 

… !

 

Mânăstirea Poiana Mărului a fost ctitorită în 1730 de Sfântul Cuvios Vasile, călugăr la Mânăstirea vrânceană Dălhăuți. Biserica mare, cea din imegine, a fost construită în anii 1810-1812. Se remarcă stilul aparte, mai apropiat celui muntenesc: pridvorul deschis susținut de 6 stâlpi uniți prin arcade semicirculare.

 

Se remarcă seria de icoane de sub streașină, pictate direct pe lemnul pereților !

 

În cimitir se află biserica veche, ridicată în 1777 în locul celei inițiale, arsă în 1771 și, probabil, cloptnița atașată ei..

 

Intrarea principală în incinta mânăstiriise face prin latura estică, din drumul pietruit ce vine de la Jitia cale de 3 km pornind o alee lungă străjuită de două șiruri de pini ce sfârșește sub un turn-clopotniță.

 

Dacă tot am trecut în revistă acareturile mânăstirii, inventariem și ultimele achiziții floristice …

 

… !

 

Părăsim mânăstirea printr-o portiță aflată pe latura sa sudică, trecând pe deasupra unui mic iaz.

 

O potecă largă ne suie îndată la drumul pomenit anterior ce continuă de la poarta estică a mânăstirii până în satul Bisoca.

 

Îl urmăm vreo 250 de metri, …

 

… până la a doua sa curbă, …

 

… unde îl părăsim ca să urcăm spre stânga pe o cărare …

 

… ce taie practic o a treia serpentină, largă de această dată, a drumului pietruit !

 

Ne reîntâlnim cu drumul în cauză după 300 de metri parcurși în locul celor 500 ai drumului pe care i-am scurtcircuitat !

 

De pe drum avem un … șoc … peisagistic !

 

Un timp traseul nostru se suprapune cu drumul ce duce la Bisoca !

 

După doar câteva zeci de metri se desprinde spre dreapta un drumeag comunal, intersecție marcată, tradițional pe dealurile Vrancei și ale Buzăului, de troițe sau cruci !

 

De lângă cruce avem o imagine spre unul dintre satele comunei Bisoca: Reci !

 

După vreo 5 minute, în vârful primei pante și al curbei ce-l marchează, părăsim drumul pietruit …

 

… pentru a coborî, pieziș, pe un drumeag înierbat …

 

… spre un islaz larg numit Ograda Călugărească (a Mânăstirii); se pare că aici a fost ridicat Sf. Cuvios Vasile prima biserică schitului care, după incendiul din 1771, s-a mutat în Poiana Mărului !

 

Acum, de acele vremi, mai amintește doar numele Ogrăzii și al lacului din mijlocul ei având, …

 

… după cum se vede, izvoarele încă … vânoase !

 

Un … băștinaș lipsit de griji; …

 

… deși, … poate n-ar trebui !

 

Următorul nostru obiectiv e Dealul Șindrila !

 

Purcedem la a-l împlini !

 

Ajungând sub coama dealui avem surpriza să descoperim fragmente de trovanți, câțiva trovănței și chiar unul mai serios.

 

Urcând însă …

 

… pe muchie …

 

… aflăm de unde provin trovanții de jos !

 

De aici, de sus, mai avem ce (re)descoperi: …

 

… !

 

Lăum apoi act de ce urmează: cucerirea Ulmușorului, cel mai vizibil, dar nu și cel mai înalt vârf – are doar 943 m față de cei 970 ai Vârfului Bisoca – din Subcarpații dintre Râmnic și Slănic !

 

Pentru aceasta, coborâm pieziș prin spatele Vârfului Șindrila (900 m) …

 

… spre satul Băltăgari !

 

Poteca ad-hoc pe care am găsit-o traversează una din curțile părăsite ale acestui fragment de sat (cea mai mare parte a sa este jos, în dreapta noastră, pe valea Pășcoceștilor), …

 

… racordându-se apoi la singura sa uliță, …

 

… care ne duce repede dincolo de ultimele sale case, de unde drumul coboară în valea Pășcoceștilor, în satul propriu-zis; noi mergem înainte  !

 

De pe muchia interfluviului pe care ne aflăm aruncăm câte o privire în stânga …

 

… [Detaliu: Lăculețul de La Vărzărie] …

 

… și spre dreapta !

 

Urcând ușor, ocolim un vârfuleț fără belvedere …

 

… îndreptându-ne spre vârful Ulmușorului !

 

Printr-o ferestruică avem o imagine mai … largă a satului Băltăgari !

 

Ca să ajungem pe culmea Ulmușorului, totuși trebuie să urcăm; …

 

… ajutați, cât de cât, de un drum de tractor !

 

Vârful este în afara traseului nostru, dar curiozitatea, palmaresul ne obligă să-l cucerim; măcar prin reprezentanți !

 

Punctul somital e o mică platformă susținută de câțiva bolovani de gresie, având chiar și o minimă deschidere peisagistică !

 

Dacă vârful e în afara traseului nostru, îi vom întoarce spatele …

 

… și vom coborî pe un drum de tractor ce urmează, inițial, interfluviul median, dintre  cele două culmi desfăcute din vârfulețul (Ulmușoru Mic) urcat imediat ce am plecat de sub vârful Ulmușorului: în stânga, Cuibul Corbului, în dreapta, Piciorul Ulmușorului Mic, …

 

… apoi fe firul unei văiugi – Cuibul Corbului – ce desparte culmea Cuibul Corbului de o nouă culme formată în dreapta, Muchia Înaltă.

 

În maximum jumătate de oră ieșim într-o poieniță în care se află un mic adăpost și o fântână dotată cu un întreg arsenal de scos apa din ea !

 

Prin poiană trece un drum forestier, bine întreținut, ce leagă satul Dealu Sării de schiturile Dealu Sării (de aici până la el sunt 650 m) și Sările.

 

De altfel, după doar 250 de metri, și întâlnim intersecția ce … deservește cele trei obiective ! Până la Schitul Sările sunt 3,5 km, …

 

… iar până în sat, 350 de metri, …

 

… din care 50 m de asfalt …

 

… până la Lacul Bisericii …

 

… !

 

Biserica satului Dealu Sării, cu hramul Sfinții Petru și Pavel, a fost ctitorită în 1900/1907; evident, a fost renovată recent !

 

Continuăm pe … asfalt încă vreo 200 m, până la prima intersecție la stânga, …

 

… de unde continuăm pe o ulicioară … cu un singur sens !

 

Trecând repede de ultimele case, ne apare în față, peste valea Dogarului (cu obârșia în Cuibul Corbului), Schitul Dealu Sării; vom ajunge și la el !

 

Trecem Pârâiașul Dogarului și nu mult după ce urcăm pe celălat mal …

 

… ajungem la drumul forestier – cunoscut de noi deja – ce leagă satul Dealu Sării de schiturile Dealu Sării și Sările.

 

Din latura de vizavi a drumului pleacă, perpendicular pe el, două drumeaguri forestiere ce duc …

 

… într-o poiană largă unde se află o cabană silvică părăsită !

 

Alături, un fotogenic lac, numit al lui Busuioc !

 

Nu suntem singurii vizitatori ai locului !

 

Facem un semitur al lacului, …

 

… necesar și pentru că de lângă pitoreasca salcie de pe mal pleacă poteca …

 

… ce ne suie la drumul forestier de acces (imediat) …

 

… la Schitul Dealu Sării !

 

Schitul este unul de dată recentă, ctitorit în anul 2008 de starețul actual al Mânăatirii Monteoru, fost stareț la Poiana Mărului, ctitor al altor 8 biserici, printre care și cea de la Schitul Sările !

 

Din capătul drumului forestier ce vine la schit dibuim o cărăruie abruptă ce ne coboară într-o râpă de alunecare !

 

O cărărăie se aține de marginea din dreapta …

 

… scoțându-ne în cele din urmă la un drum forestier transversal pe direcția noastră. Găsim vizavi o breșă prin pădure și coborâm în valea Dogarului …

 

… de unde, suind pe malul opus ieșim într-o largă deschidere, loc numit La Ursărie, de fapt, o fostă livadă, acum un fel de poiană, …

 

… pe care o traversăm, întâi, pe direcția nord.

 

Sub peretele rupt de alunecări, care ne barează calea, se află două lacuri de dolină, posibil sărate; oricum, dolinele sunt cauzate solubilitatea sării din … subsol !

 

Traversăm acum poiana spre colțul ei sud-estic pentru a ajunge la un lac cu apendice ce are la izvore o consistentă depunere de sare !

 

Ieșim din poiană pe un drumeag alipit unui gard ce înconjura o gospodărie din care n-a mai rămas mare lucru !

 

Drumul face o curbă largă spre stânga …

 

… și ne suie printre gunoaiele presărate pe el …

 

… pe o culmea principală a Dealului Sării, ceva mai jos de coama sa.

 

În curtea din dreapta se află un lac, în mare parte colmatat, pe care l-am numit Lacul de la Gunoaie !

 

Uliăa pe care am ajuns ne scoate repede pe coamă, la drumul asfaltat …

 

… împreună cu care ocolim, spre dreapta, vârful Dealului Sării ! Tăiem curba cu care drumul coboară de pe deal, …

 

… trăgând totodată ceva mai mult spre dreapta, pentru a vedea Lacul Negari, unul antropic !

 

Traversăm șoseaua rămânând pe curba de nivel pe care se află lacul; ceva mai jos se află o clădire cu scenă drep … prispă, unde se desfășoară serbările tradiționale locale !

 

Ajungem astfel pe un drum cu direcția constantă vest ce pleacă din curba spre dreapta de deasupra casei de spectacole; după cca 300 de metri, ajungem la marginea pădurii …

 

… însoțiți în tot acest timp de trilurile unui sturz !

 

De cum ieșim din pâlcul de pădure schimbăm direcția și coborâm pieziș, spre nord-vest !

 

Imediat trecem pe deasupra unui important punct de reper, un izvor de apă sărată cu o consistentă depunere de sare.

 

În mod normal, de aici, se coboară spre nord pe la marginea păduricii spre care curge izvorul ajungând, după ce trecem de ea, la un drum ce ne conduce jos, în valea Pârâului Sărat. Noi am menținut însă direcția nord-vest …

 

… și, imediat ce am lăsat în deapta o mică baltă cu tritoni, …

 

… am schimbat direcția, întâi spre nor, apoi spre nord-est, obligați de conformația reliefului și de … garduri.

 

În felul acesta am ajuns la drumul despre care vorbeam puțin mai sus: …

 

… intră în pădure, și noi … la fel, …

 

… și coboară scurt, în valea Pârâului Sărat; …

 

… și noi, la fel !

 

Nu ne-a mai rămas decât să trecem Râmnicul; …

 

… de pe punte surprindem,  … și fotografic, imaginea podului pe tuburi de beton ce asigură traversarea auto a Râmnicului Sărat spre Mânăstirea Poiana Mărului și Bisoca !

 

Addenda: Pe drumul dintre Jitia și Jitia de Jos !

Important, dar facultativ: Pentru un acces rapid la alte informații de pe acest site folosiți … ghidul de utilizare, executând click aici !