Prin Dobrogea caledonică – 2

Atenție: fotografiile au ipostaze de zoom accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

Miniexpediția <Dobrogea – 23, 24 iulie 2014> – Ziua a II-a, partea a II-a

Dacă n-ați vizionat “evenimentele” din prima parte a zilei a II-a, prin Cheile Dobrogei, o puteți face aici !

Traseul zilei a II-a: Cheile Dobrogei –  Grădina – M-rea Colilia – Casimcea (Colțanii Mari) – Rahmanu – Cuciurova – M-rea Cerbu – Horia – Cimitirul turcesc Yayla – Cerna – Măcin – Brăila – Măxineni – Focșani – Adjud – Onești

Partea a II-a: Colțanii Mari și … altele !

Pasul 1: Cheile Dobrogei – Cheia – Grădina – M-rea Colilia (12 km pe DJ 222, în stare proastă, 3 km pe drum de pământ cu pietriș, circulabil)

 

 

 

Înainte de a ajunge la M-rea Colilia, la 5 km de la ieșirea din satul Grădina, oprim pentru a vedea de aproape un tumul, unul dintre nenumărații, împrăștiați prin Dobrogea !
De aici mai sunt 300 m până la derivația spre M-rea Colilia.

La 2 km de intersecție trecem pe lângă o capelă-agheasmatar a mânăstirii, ridicată lângă un izvor captat ce aprovizionează cu apă mânăstirea.

 

Colilia nu înseamnă azi decât un așezământ monahal compus din biserică, paraclis, o clădire ce cuprinde chiliile, arhondaricul și trapeza și un turn-clopotniță. În apropiere s-a construit un grup de case ce servește ca azil de bătrâni.
În preajma incintei mânăstirii se mai pot încă observa urmele caselor fostului sat Colilia, înființat de ciobani transhumanți, dar care s-a dezvoltat odată cu stabilirea aici, din 1880, a unei colonii de germani. Aceștia au părăsit satul în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, lăsând “moștenire” (statul german fiind despăgubit  de cel român) noilor locuitori, macedoneni refugiați din Cadrilater, clădirea bisericii evanghelice pe care o ridicaseră între anii 1901-1934. Aplicarea programului de sistematizare rurală din anii 1968-1969 a dus la desființarea satului, singura clădire ce a dăinuit, deși în ruine (vezi aici imagini), a fost biserica.

Între 2006-2009 biserica a fost renovată – practic, reconstruită – la inițiativa a două maici, cele care au întemeiat și mânăstirea, și care au reușit să obțină ajutorul necesar din partea câtorva sponsori cu dare de mână (cel mai generos fiind George Becali).
[Mânăstirea este pe lista obiectivelor jocului geotrekking]

 

Pasul 2: M-rea Colilia – Sarichioi de Deal (3 km pe drum de pământ, circulabil, 11 km pe DJ 222, execrabil) – Casimcea (10 km pe DJ 222E, execrabil) – Colțanii Mari (3,5 km pe drum de pământ, circulabil, greu, doar uscat)

 

 

 

 

Aproape, …

 

 

 

… mai aproape, …

 

 

 

… foarte aproape de dealul Colțanilor
(fața estică).

 

 

Pe fața nordică a dealului aflorează …

 

 

… Colțanii Mari, ce reprezintă partea cea mai spectaculoasă a unei rezervații naturale, în primul rând geologică, aici fiind etalate strate foarte vechi, cele mai vechi aflorimente din Dobrogea – 600 milioane de ani – formate din, așa-numite, șisturi verzi; se mai adaugă și prezența unor specii rare, de plante și păsări, ce necesită protecție specială.

 

Defilăm pe sub impresionantul perete … caledonic …

 

 

 

 

… încrucișându-ne, la un moment dat,
cu … dereaua Casimcea …

 

 

 

 

 

… (de două ori, la propriu).

 

 

 

 

 

Momentul este consemnat și printr-o acțiune de … geotrekking !

 

 

 

 

 

 

Faleza colțanilor continuă, …

 

 

 

 

 

… ca și defilarea noastră …

 

 

 

 

 

 

… pe sub ei !

 

 

 

Urmează …

 

 

 

 

 

… să vedem și ce e … sus, …

 

 

 

 

… iar de sus ce e … jos: …

 

 

 

 

 

 

… înapoi și lateral-drepta, …

 

 

 

… lateral-stânga și, din nou, sus-înainte !

 

 

 

Colțanii …

 

 

 

… în spectacol …

 

 

 

 

… total !

 

 

 

 

 

 

 

Ne retragem …

 

 

 

 

 

 

… de pe scenă, …

 

 

 

 

…

 

 

 

… în triumf !

 

 

Pasul 3: Colțanii Mari – Casimcea (3 km pe drum de pământ, rău, circulabil doar uscat; 0,5 km pe stradă neasfaltată) – Rahmanu – Topolog – M-rea Cerbu (17 km pe DJ 222E, rău spre foarte rău; 19 km pe DN 22A, foarte bun; 1 km pe DN 22D, foarte bun;
1 km pe DJ 229S, pietruit, circulabil)

 

Mânăstirea ființează din anul 2000, construcțiile (o bisericuță, corpuri de chilii, bucătărie, precum și un paraclis și 9 troițe  ce marchează Drumul Crucii – încă în lucru) au fost realizate în perioada 2000-2006. Starețul mânăstirii – din 2006 -, inginer, profesor, călugărit la M-rea Râșca/SV, a fost, mult timp, singurul viețuitor al așezământului (amănunte interesante despre înființarea mânăstirii puteți citi aici)!
[În preajma mânăstirii se află un geoascunziș !]

Pasul 4: M-rea Cerbu – Cimitirul turcesc Yayla (1 km pe DJ 229S, pietruit, circulabil; 18 km pe DN 22D, foarte bun; 500 m pe drum de pământ, circulabil)

 

 

 

Cimitirul turcesc Yayla/Iaila aflat în pasul cu același nume (sau Carapelit), dintre depresiunile Cerna și Horia și care desparte Munții Măcinului de Podișul Babaddag, …

 

 

 

… deși i se spune “părăsit” ar fi încă … în funcție, conform afirmațiilor unui localnic, fiind doar neîngrijit !
După spusele celor de la clubul Mecanturist din Galați (a se citi aici informația), cimitirul ar fi fost al unei comunități de turci kișilbași (șiiți) exilați aici din Anatolia încă din sec. XVI !
[Lângă cimitir este ascunsă o geocutie !]

 

 

 

 

 

În drum spre casă oprim lângă Măcin, …

 

 

 

 

 

… la poalele Culmii Pricopanu, pentru a rezolva (și) o problemă de geotrekking !

 

 

 

 

La revedere, Dobrogea !

 

Îi mulțumim lui Paul Airinei, ale cărui fotografii de pe Google Earth via Panoramio ne-au atras luarea aminte asupra Colțanilor Mari !

Un foto-album cu toate florile întâlnite de noi pe parcursul celor două zile poate fi accesat la adresa muntesiflori-flori-dobrogea !