Fritillaria meleagris, meleagroides și montana

Dacă nu le avem, vedeţi imagini ale speciilor, executând click pe numele lor !
Executând click pe numele familiei, e posibil să aflaţi informaţii despre aceasta !

Fritillaria meleagris L. [Sinonime: Fritillaria contorta Baker, F. graminifolia Stokes, F. lutea Rchb., F. major Baker, F. meleagris var. contorta (Baker) W.Mill., F. m. subsp. meleagris, F. monana Sanguin., F. pallida Salisb., F. praecox K.Koch, F. tesselata Salisb., Lilium meleagris (L.) E.H.L.Krause] – lalea-pestriță (bibilică, căldărușă, ciubotă, coarnă, dediță) – este o liliacee, considerată de unii specie nativ-europeană, ba chiar endemic-europeană, de alții, euroasiatică, nativă în Europa și Asia de Vest. Genul din care face parte cuprinde 100-130 de specii, răspândite în Europa, Asia, nordul Africii și America de Nord. Numele, dat de Linné, provine din latinul “fritilus” = cutie de zaruri, în legătură cu micile pete/puncte răspândite pe petalele mai multor specii ale genului. Adjectivul “meleagris”, cu care este botezată, tot de Linné, specia în discuție, e legat de asemănarea cu aspectul pictural al penajului bibilicii, numită de greci meleagris, iar științific (de … Linné), Numida meleagris. Numele grecesc al bibilicii își are originea în numele eroului mitologic grec Meleagros, femeile ce au plâns la moartea sa fiind transformate în bibilici.

Crește sporadic prin pajiști umede, adesea înmlăștinite, din silvostepă până în zona molidului, înflorind în perioada martie-aprilie. Habitatul i s-a tot restrâns din motive antropice, specia fiind considerată periclitată, ca atare, protejată în multe țări europene, declarată chiar monument al naturii în România.
Iată un număr de locații unde a fost semnalată existența speciei, unele dintre acestea reprezentând situri în care laleaua-pestriță înflorește, an de an, într-un număr de exemplare, adesea, substanțial !
Jud. Alba: Sebeș [Râpa Roșie];
Jud. Bistrița-Năsăud: Orheiu Bistriței/Cetate [Șesul Văii Budacului], Parcul Național Munții Rodnei;
Jud. Botoșani: Cordăreni;
Jud. Brașov: Podu Olt/Hărman & Hărman [Mlaștina Hărman], Prejmer [Pădurea și mlaștinile eutrofe de la Prejmer], Rotbav [Lunca Oltului, Dumbrăvița-ferma piscicolă];
Jud. Caraș-Severin: Brădișoru de Jos/Oravița [Cuptor];
Jud. Cluj: Geaca [Pădurea Lacului], Sânpaul [Valea Șardului];
Jud. Covasna: Reci [Mestecănișul de la Reci], Țucfalău/Boroșneu Mare;
Jud. Gorj: Botorogi/Dănești, Drăguțești [Pădurea Mărgăritului];
Jud. Harghita: Jigodin [Rezervația Csihányos], Platonești/Sărmaș [Valea Mureșului], Remetea [Mlaștina cea Mare], Voșlăbeni [Mlaștina După Luncă], Dănești [Băile Dugás];
Jud. Maramureș: Fersig [Pădurea Bavna], Rodina/Ariniș;
Jud. Mureș: Gurghiu [Poiana Narciselor], Vălenii de Mureș/Brâncovenești;
Jud. Satu Mare: Homoroade, Medieșu Aurit;
Jud. Sălaj: Cehu Silvaniei [Lunca cu lalea-pestriță – Valea Sălajului], Chiejd [Valea Vaca], Derșida/Bobota, Hida [Poiana cu narcise Racâș];
Jud. Suceava: Baia, Băineț/Mușenița, Bălcăuți, Brăiești & Sasca Mare/Cornu Luncii, Burla, Călinești-Cuparencu/Șerbăuți, Calafindești, Climăuți & Vicșani/Mușenița, Dornești, Dumbrăveni, Fântânele [Pădurea Manghiuc], Frătăuții Noi [Tărnăuca Grinzi], Hurjuieni/Gălănești & Gălănești, Grănicești, Horodnicu de Jos, Ilișești, Măneuți/Frătăuții Vechi, Milișăuți, Pătrăuți, Rădăuți, Siret, Șerbănești/Zvoriștea & Zvoriștea, Todirești [ex. Dl. Bidigan], Verești, Vicovu de Jos, Voitinel, Zamoștea;
Jud. Timiș: Tormac [Lunca Pogănișului];
Jud. Vaslui: Perieni [Pădurea Neștian].

Alte fotografii:

– Băile Dugás/Dănești/HG – 1 mai 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Frătăuții Noi/SV [Pârâul Tărnăuca] – 23 aprilie 2015

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

– Țufalău/Boroșneu Mare/CV – 9 aprilie 2017/23 martie 2024

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

În țara noastră mai crește, spontan, și specia Fritillaria montana Hoppe ex W.D.J.Koch. [Sinonime: Fritillaria caussolensis Goaty et Pons ex Ardoino, F. degeniana J.Wagner, F.gawleri Jaub. et Spach, F. intermedia N.Terracc., F. liburnica, B.Lengyel, F. orientalis auct. rom, F. orsiniana Parl., F. pollinensis N.Terracc., F. pyrenaica L. var. multiflora Ker Gawl., F. tenella M.Bieb subsp. orsiniana (Parl.) Nyman, F. t. var caussolensis Goaty et Pons ex Nyman, F.t. var. intermedia (N.Terracc.) Fiori, F.t. var. micrantha Beck ex Fiori et Paol., F. t. var. orsiniana (Parl.) Fiori, F. t. var. pollinensis (N.Terracc.) Fiori](*

Deși, la prima vedere, cele două specii nu sunt deosebite, caracteristica determinată, care le diferențiază, o constituie numărul, forma și dispunerea frunzelor, la F. meleagris frunzele, 3-5 (6), sunt întotdeauna alterne/dispuse spiralat, în timp ce la F. montana, cele 5-8 (12) frunze pot fi și opuse sau (aparent) verticilate, în mod frecvent cele superioare; mai mult de atât, la aceasta din urmă frunzele sunt plane, în timp ce la F. meleagris, carenate și, de regulă, mai înguste. În fine F. montana are, adesea, mai mult de o floare pe lujer – până la 6 chiar -, pe când  F. meleagris are foarte rar două flori. F. montana poate fi întâlnită, din silvostepă până în etajul fagului, prin păduri sau pe coaste înierbate, nu neapărat umede, chiar pietroase, cel mai adesea calcaroase. La noi pare – doar pare – a fi mai rară decât F. meleagris. Poate fi văzută în:
– jud. Alba, în Munții Trascău [Piatra Secuiului];
– jud. Botoșani, la Cerbu/Copălău;
– jud. Brașov, pe Muntele Tâmpa;
– jud. Bihor, în Defileul Crișului Repede [Vadu Crișului];
– jud. Caraș-Severin, în Parcul Național Cheile Nerei-Beușnița [Cheile Minișului] și în Parcul Național Domogled;
– jud. Cluj, la Cheile Turzii, Iclod;
– jud. Galați, la Scânteiești [Pădurea Mogoș-Mâțele] și în Pădurea Torcești;
– jud. Gorj, în Cheile Oltețului;
– jud. Iași, la Breazu/Rediu [Pădurea Breazu];
– jud. Ilfov, în Parcul Natural Comana;
– jud. Maramureș, în Cheile Lăpușului;
– jud. Mureș, la Zău de Câmpie;
– jud. Harghita, în Munții Suhard/Hășmaș [Grădina Zânelor];
– jud. Sălaj, în comuna Românași [Pădurea Romița];
– jud. Tulcea, la Dorobanțu [Valea Ostrovului], Izvoarele [Carasan-Teke];
– jud. Vaslui, la Bălteni [Dumbrava Bălteni];
– jud. Vâlcea, în Parcul Național Cozia [ex. Grădina Zânelor].

Alte fotografii:

– Pădurea Torcești/Câmpia Tecuci – 5 aprilie 2025

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Relativ de curând (2015) a fost descoperită, în România, la Cotul Morii/Popricani/IS, o nouă specie a genului Fritillaria, și anume F. meleagroides Patrin ex Schult. et Schult.fil.
Sinonime: Fritillaria longifolia Steven ex Ledeb., F. meleagroides var. flavovirens X.Z.Duan et X.J.Zheng, F. m var. plena X.Z.Duan et X.J.Zheng, F. m. Baker, F. var. rhodantha X.Z.Duan et X.J.Zheng, F. pyrenaica Georgi.
Specia este, ca și F. melagris, higrofilă, iar, ca aspect general, are, la fel, toate frunzele alterne. Dar tepalele sunt purpurii-negricioase (verzui în interior), nu doar purpurii (roze, ori, rar, albe) și mai mici (sub 3 cm, față de 3 – 4,5/5 cm); tolerează, spre deosebire de F. meleagris, solurile sărate. Alte deosebiri, mai … de finețe, sunt precizate în articolul ce anunță descoperirea: Adrian Oprea, Culiță Sârbu, Mykita Peregrym – Fritillaria meleagroides in Romania, Acta Horti Botanici Bucurestiensis/Univeritatea București, 42/2015.

În fine, amintim și de specia, la noi, doar cultivată, adusă fiind din Asia de Vest, Fritillaria imperialis L. [Sinonime:Fritillaria aintabensis Post, F. corona-imperialis Panz./Gaertn., F. imperialis var. imperialis, F. i. var. longipetala auct., F. i. var. maxima Eeden, F. i. var. rubra-maxima auct., Imperialis comosa Moench, I. coronata Dum. Cours., I. superba Mirb., Lilium persicum E.H.L.Krause, Petilium imperiale (L.) J.St.-Hil./Jaume]

Bibliografie:
1. Ciocârlan, Vasile – Flora ilustrată a României: Pteridophyta et Spermatophyta, Edit. Ceres, București, 2009
2. Sârbu, Ion; Ștefan, Nicolae; Oprea, Adrian – Plante vasculare din România. Determinator ilustrat de teren, Edit. Victor B Victor, București, 2013
3. http://archive.org/stream/floraofussr04bota/floraofussr04bota_djvu.txt
4. http://www.bio.bas.bg/~phytolbalcan/PDF/13_3/13_3_12_Tomovic_%26_al.pdf
5. http://en.wikipedia.org/wiki/Fritillaria_meleagris
6. https://flora.adatbank.ro/?fid=1&csop=6

(* – Taxonomic vorbind, facem precizarea că specia Fritillaria orientalis Adams (cu sinonimele F. racemosa Ker Gawl. și F. tenella M.Bieb.) e larg considerată sinonimă cu F. montana, așa cum o consideră V. Ciocârlan, dar nu și I. Sârbu et al. (a se vedea bibliografia). În Flora URSS cele două specii sunt tratate ca specii separate, criteriul principal de diferențere fiind numărul florilor de pe tijă: 1-5 la F. montana, întotdeauna una la F. orientalis, aceasta din urmă fiind cantonată exclusiv în regiunea caucaziană.