(Re)descoperiri pe dealurile Gârbovanei (Valea Trotușului)

Pentru  a citi descrierea traseului, executaţi click aici ! (în construcție)
Atenţie: imaginile au ipostaze de zoom, accesibile cu câte un click executat pe fiecare !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

7 iulie 2013

 

 

 

 

 

 

8:30

 

 

Oaspeți (mai vechi și mai noi) ai sătucului Gârbovana !

 

 

 

 

 

 

 

 

Părăsim ulița de pe valea pârâului Gârbovana, luând-o spre …

 

 

 

 

 

… biserica satului, cu hramul Sfinții Voievozi, construită din lemn, în sec. XVIII, prin contribuția enoriașilor, reparată în 1817. Ulterior (1997) s-au adaugat pridvorul și clopotnița de deasupra sa; clopotul este însă din 1817. Deține un important fond de carte bisericeasca veche (sec. XVIII).

 

 

 

Un drumeag, năpădit de o vegetație luxuriantă, ne scoate prin spatele bisericii …

 

 

 

 

 

… între lanurile de grâu și floarea-soarelui de pe Dealul Viișoara.

 

 

 

 

Aruncăm o privire, peste … lanuri, spre Valea Trotușului !

 

 

 

 

 

 

 

Primul kilometru de excursie = 1 km de … excurs botanic !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mușețelul-prost (chiara/chioara-găinii, mărăriță, mărarul-broaștei/moșului, moșițel-prost, mușețel-puturos, ochiul-boului, pene-albe, roman, romaniță-neadevărată/nemirositoare/proastă/puturoasă, romon-blond/bolund, tătăiaș, tătăiș) – Matricaria perforata Mérat – este o altă asteracee … atașată culturilor de cereale (plantă mesicolă).

 

 

 

Muștar-sălbatic/de-câmp, rapiță-sălbatică/de-câmp, ridichioară (Sinapis arvensis L.)
Face parte din familia … rapiței, verzei etc. (Brassicaceae). Frunzele tinere sunt consumate în salate, iar din semințe se obține un fel de muștar; se recomandă un consum moderat, semințele fiind toxice.

 

 

bronghi, brozdii, crestățea, crestățele, dragavei, ștevie-creață, hrenuț, limba-boului, măcrișul-calului, sceavă, ștegie, ștevie – Rumex crispus L. (familia Polygonaceae, a … șteviei)
Frunzele au un bogat conținut în vitamina A, fier, magneziu, sunt comestibile, dar trebuie fierte în câteva ape pentru a fi eliminat acidul oxalic pe care, de asemenea, îl conțin și care poate provoca iritații ale căilor urinare. Rădăcina, prin substanțele pe care le posedă, acumulează metalele grele, ceea ce o recomandă în curele de detoxifiere a sîngelui și a ficatului.

Măcrișul (-galben) – Oxalis dillenii Jacq. – este o specie rară, adventivă (importată) din America de Nord, foarte asemănătoare măcrișului relativ autohton, Oxalis fontana Bunge; fac parte din familia Oxalidaceae.
Frunzele și florile (ambelor specii) sunt folosite pentru salate datorită gustului acrișor și aromei de lămâie; tot din frunze se poate prepara o delicioasă limonadă, iar din semințe se extrage un înlocuitor al oțetului; conțin importante cantități de vitamina C, dar și de acid oxalic.

Volbura/-mică (bolbură, bună-dimineața, cămașa-Domnului/lui-Dumnezeu/Maicii Domnului, forfecare, forfecări, fusta-doamnei/rândunicii, holboră, holbură/-mică, poala-Maicii Domnului/rândunicii, polomidă, ponete, poponeț, răcorele, rochia-rândunelei, rochița-păsăruicii/rândunicii/rândunelei, struna-gâștei, zorele) – Convolvulus arvensis L. -, din familia Convolvulaceae, în ciuda drăgălășeniei florilor sale, este sistematic eliminată din cauza proprietăților ei invazive: se extinde cu mare rapiditate, pe suprafețe întinse, sufocând culturile și făcând dificilă recoltarea mecanică. O plantă produce cca 500 semințe care rămân viabile în sol pentru 20 de ani !

 

Linarița (bumbac-de-câmp, bumbăcăriță, buruiană-de-in, buruiene-de-fapt, colțul-lupului, firicică, floarea-jalei, gura-mâței/leului, iarba-urâciunii, iarbă-de-vatăm, inărică, indrică, ineț, inișor-de-alior, in-sălbatic, jale, lânariță, liliom, lilion, prostovanic, sculătoare, trăpang) – Linaria vulgaris Mill. ;  des întâlnită în culturi (considerată chiar invazivă în unele state americane sau provincii canadiene), este folosită în medicina populară în special ca laxativ și diuretic, dar și împotriva … impotenței ! Face parte din familia mai cunoscutei lumânărici, Scrophulariaceae.

 

Iată și o specie de lumânărică (captalan-de-cel-galben, coada-boului/calului/lupului/mielului/vacii, corobatică, corovatic, corovatică, cucuruz-galben, lipan, lipean, lumânare, lumânarea-Domnului, pur, puța-țiganului, rânzișoară), Verbascum phlomoides L. În farmacopeea populară florile îi sunt utilizate pentru inflamațiile gâtului, plămânilor, intestinelor. Infuzia din frunze uscate are proprietăți pectorale, iar fumul lor e un remediu antiasmatic. Uleiul semințelor este eficace împotriva juliturilor sau crăpăturilor pielii.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Trifoiul este o fabacee, fiind prezent în țara noastră prin intermediul a 40 de specii (aici, Trifolium medium L.). Dacă un trifoi cu “patru foi” poate aduce noroc, ce se poate spune despre recordul Guiness în materie, trifoiul cu “18 foi” ? Trifoiul conține mici cantități de morfină ce trece în laptele vacilor hrănite cu el, putând conduce la rezultate pozitive în cazul testelor antidrog (făcute … sportivilor) !

 

 

 

 

O specie mai rară, întâlnită doar în sud-estul Europei, Silene dichotoma Ehrh. subsp. racemosa (Otth.) Graebn. et P.Graebn., rudă foarte apropiată cu gușa-porumbelului (familia Caryophyllaceae, care e și a garofițelor)

 

 

 

 

 

 

 

Dar iată și garofițe (cuișoare, garoafă-de-câmp/sălbatică, garofiță, garofiță-purpurie, scânteie) – Dianthus carthusianorum L. subsp. carthusianorum ! …

 

 

 

 

 

 

 

 

… Și tot garofițe, mai rare: Dianthus armeria L. subsp. armeria . Acestea se închid după-amiaza !

 

 

 

 

 

 

Gălbenuși (barba-lupului, găină-părăsită, lăptuca-iepurilor, măselari, pojarniță, sunătoare) – Crepis foetida L. subsp. foetida – o asteracee cu miros … fetid, dar din care se prepară o alifie ce calmează arsurile minore ale pieli, precum și usturimile sau mâncărimile ce însoțesc alte afecțiuni dermatologice !

 

 

 

 

 

Tocmai am ieșit dintre lanuri, am traversat o mică fâneață și observăm …

 

 

 

 

 

 

… doi tumuli (despre care nu vom găsi ulterior nici o referință) !

 

 

 

 

 

 

Intrăm în pădurea de pe creștetul Dealului Viișoara !

 

 

 

 

 

Traversăm sectoare cu păduri compacte, de fagi sau de stejari …

 

 

 

 

 

… (unii, seculari !), …

 

 

 

 

 

 

 

… și poieni acoperite de pășuni ori de fânețe !

 

 

 

 

Descoperim tot felul de … chestii:
– ciocănitori-pestrițe-mari – Dendrocopos major (pentru a afla amănunte despre ele, executați click aici !) …

 

 

 

 

… și turturele – Streptopelia turtur turtur; rude cu porumbeii, cuibăresc vara la noi, dar toamna pleacă în sudul Saharei. Sunt simbolul credinței în dragoste, fiind monogame și jelind efectiv când își pierd partenerul de viață !

 

 

 

 

– o broască-râioasă-brună – Bufo bufo – a cărei  piele secretă o substanță iritantă, folosită de arici pentru a mări eficacitatea țepilor (!), …

 

 

 

– o femelă de rădașcă/bourel, buhai/caraban/caradașcă/cerb/cerbar/cornac/boul-babei/boul-Domnului/boul-lui-Dumnezeu/capul-cerbului/răgace/răgașcă/rudașcă/taur/vaca-Domnului (Lucanus cervus). Doar masculul are coarne, nepericuloase pentru om (!), pe care le folosește în bătăliile cu alți masculi în perioada de reproducere. Larvele se hrănesc cu lemn putred, foarte puțin nutritiv, motiv pentru care maturizarea lor durează circa 3-5 ani ! …

– două ilene (Cetonia aurata). Larvele lor au același mod de viață asemenea celor ale rădaștei. Insectele mature (imago) se hrănesc cu staminele încărcate cu polen ale florilor; aici ale unor margarete (aurată, coada-racului, floarea-camilului, floare-grasă, foaia-tăietorului, ghiezuri, iarba-junghiului/tăieturii, ochiul-boului, pîinea-oii, roman, romaniță-mare, salomie, salomie/salomii-galbene, spilcuță, tătăișă. tătăiași, tufănică) – Leucanthemum vulgare Lam., din familia Asteraceae. Mugurii florilor sunt folosiți în salate pe post de capere !

 

– o viespe (Vespa crabro), paznic la intrarea unui cuib. Înțepătura viespii e dureroasă datorită grosimii acului și compoziției veninului, care e însă de 10 ori mai puțin toxic decît cel al albinei; apoi, acul viespei e retractil, deci nu rămâne în pielea celui înțepat, ca la albină  (ce moare din această pricină). Pentru alte amănunte, executați click aici !

 

Ciuperci:
– buretele-viperei – Amanita phaloides, una dintre cele mai toxice ciuperci, vinovată de cele mai multe decese cauzate de otrăviri cu ciuperci (pe plan mondial); atacă fatal ficatul și rinichii ! Toxicitatea nu-i scade prin nici un procedeu de gătire și simpla atingere cu alte ciuperci, le poate induce acestora toxicitate !

– pâinișoară-piperată (stupitul-dracului/satanei, vinețica-focului) – Rusula emetica, deși dintr-un “neam” (citește “gen”) de ciuperci comestibile, larg întâlnite, culese și consumate, numite … generic “pâinișoare”, această specie este toxică (chiar epitetul specific, “emetica”, indică faptul că “induce vomă”); totuși, în Rusia, Slovacia sau Ungaria este consumată, dar după fierbere. Cuticula pălăriei e folosită drept condiment la prepararea gulașului !

– cașul-ciorii (praghiță, prahaghițele, prahaghițele-mici, pufai) – Lycoperdon perlatum – este comestibilă cât e tânără; oricum, la maturitate, carnea (gleba) devine vâscoasă, apoi prăfoasă.

 

– Tricholoma fulvum, o ciupercă de toamnă, ocazional apărând și în alte perioade, rară la noi, din același gen cu mai cunoscuții bureți-de-mai (T. gambosum) și de-spin (T. georgii). T. fulvum sunt considerați relativ edibili, carnea fiindu-le amăruie.

 

Flori:
– clopoței (clopoței-cu-frunze-de-urzică) – Campanula trachelium L. (numele sugerează utilizarea lor ca leac pentru iritațiile gâtului; dar, deși nu s-a observat nici un beneficiu în acest sens, planta încă se mai recomandă pentru asemenea afecțiuni !) …

 

 

 

… și Campanula latifolia L., asemănători primilor, dar mult mai puțin păroși, spre deloc. Este o plantă emetică (vezi explicația termenului, mai sus, la pâinișoara-piperată) ! (fam. Campanulaceae)

 

 

 

 

– răchitan (brăileancă, călbășoară, cârligățea, colbășoară, floarea/florile-zânelor, gălbejoară, lemnâie, lemnie, lemniu, lemnuș, lemnușcă, sburătoare, zburătoare, zburătoare-bărbătească) – Lythrum salicaria L. (familia Lythraceae). Utilizată în medicina populară, în special ca astringent (iar în timpul celui de Al Doilea Război Mondial, de armata germană, împotriva febrei tifoide), este pe lista celor mai … invazive specii de plante.

 

– ciumărea (bican-de-pădure, bobițel, ciumar, iarba-ciumei, scrântitoare, unghia-găii/găinii) – Galega officinalis L. – o fabacee

 

 

 

– gălbinele-de-pădure (drețe, floare/iarbă/rădăcină-de-lingoare, gălbenea, gălbenele, mărul-cucului, scrântitoare, scrântitură, solovârf, sovârf) – Lysimachia punctata L. (fam. Primulaceae, a ciuboțicăi-cucului). Era folosită în medicina populară pentru oblojirea rănilor sau împotriva febrei tifoide.

 

 

 

 

– Hypericum montanum L., o rudă apropiată cu H. perforatum, binecunoscuta pojarniță sau sunătoare ! (fam. Hypericaceae)

 

 

 

 

 

– tilișcă (buruiană-pentru-prunci, iarba-vrăjitoarei, perișor, telișcă, vrăcioară, vrăjitoare, vrătilică, vrotilică) – Circaea lutetiana L. (fam. Onagraceae care cuprinde, printre altele, exoticele fuchsii). În medicina tradițională austriacă e folosită pentru tratarea reumatismului, a gutei etc.

 

– slăbănog (brăduleț, brie, buruiana-celor-slabi, călăpar, cănăluță, iadeș, iarbă-roșie, ploponog, răchițele, sclăbănog, slobonog) – Impatiens noli-tangere L. (fam. Balsaminaceae, cunoscută îndeosebi prin genul Impatiens ai cărui membri au proprietatea că-și desfac brusc păstaia cu semințe, chiar la o mică presiune, ejectându-le !

 

– bunghișor (bătrâniș, creștet-alb, mușcata-dracului-dulce, puricariță, puricariță-înaltă, purucariță) – Erigeron annuus (L.) Pers. subsp. annuus – o asteraceae adusă din SUA în sec. XVIII în scop ornamental, care a devenit invazivă; deși animalele o acceptă ca hrană, are o slabă valoare nutritivă !

 

 

 

– rutișor (rută, somnoroasă)- Thalictrum lucidum L. – o ranunculacee toxică a cărei rădăcină era folosită cândva ca diuretic, dar și la vopsitul lânii (în galben) !

 

 

 

 

 

– două lamiacee surori (din familia mentei).
În preajma primeia, un fir de troscoțel (brebenel, costrei, hericică, iarba-găinilor, iarbă-porcească/noduroasă/grasă-de-grădină, laba-găinii, moțul-curcanului, porcin, sporici, sporiș, târsoacă, trăgănătoare, troscoavă, troscot, troscot-gras, torțăl) – Polygonum aviculare L. (fam. Polygonaceae). Are numeroase utilizări medicinale fiind astringent, diuretic, hipotensiv, mineralizant. Din frunze se obține un colorant indigo, iar din părțile inferioare unul galben și altul verde !

 

 

 

 

– șopârliță (coada-șopârlei, plescaiță, șopârlaiță) – Veronica orchidea Crantz (fam. Scrophulariaceae)

 

 

 

 

 

 

– tot o scrophulariacee este bubernicul (brânca-porcului, brâncă, buberic, buruiană-de-bubă, cartofe-de-germe, căpriță, frunză-de-bubă/iarbă, grumăzare-de-porci, gușter, iarba-porcului, iarbă-de-trânji, iarbă-neagră/sărată, mama-bubelor, poală, urzică, urzică-neagră) – Scrophularia nodosa L. – aici, la fructificare ! Are numeroase întrebuințări medicinale (depurativ, antiinflmator, diuretic, laxativ; pentru tratarea afecțiunilor cutanate – psoriazis, prurit); conținând saponine, trebuie folosit cu precauție !

 

 

 

 

 

Ipcărige (ipcărige-mică, săpunel, vălul/voalul-miresei) – Gypsophila muralis L. (fam. Caryophyllaceae)

 

 

 

 

 

 

– drob (drob-de-munte) – Chamaecytisus austriacus (L.) Link. Tendința invazivă are și un rol pozitiv, antierozional !

 

 

 

 

 

 

– trestii-de-câmp (trestioare) – din familia ierburilor, Poaceae.

 

 

 

 

 

Din poiana largă, a Tăfteștilor, cucerită de un … lan de trestii-de-câmp (Calamagrostis sp.), intrăm din nou  în pădure, suind un mic prag …

 

 

 

 

 

… de pe care coborâm spre valea Gârbovanei, …

 

 

 

… drumul rămânând însă, undeva, la jumătatea pantei dintre culme și vale !

 

 

 

 

 

 

După ce traversăm o poiană cucerită de ierburi …

 

 

 

 

 

 

… ajungem pe malul Lacului de la Nămoale, cum e numit de locuitorii Gârbovanei !

 

 

 

 

După cum se vede, este mic, 53 m x 17 m, probabil, nu mai adânc de 1-1,5 m, și complet acoperit cu lintiță (Lemna minor L. – fam. Lemnaceae ); o specie australiană a acestei plante produce cea mai mică floare din lume (microscopică) !

 

 

 

 

Ne întoarcem la culme, suind pe un drum …

 

 

 

 

… sălbăticit de vegetația luxuriantă …

 

 

 

 

 

 

… și hrăpăreață !

 

 

 

 

 

Mai suind, mai la pas, dăm ocol izvoarelor Gârbovanei !

 

 

 

 

Descoperim, ascunse în pădure, mici bălți formate pe trepte ale unor alunecări de pământ !

 

 

 

 

 

 

Unele mai păstrează câte un ochi de apă, …

 

 

 

 

 

 

… altele au fost … înecate în vegetație !

 

 

 

 

 

Ieșim din pădure în marea Poiană a lui Dumnezeu …

 

 

 

 

… pe care o vom străbate în lung …

 

 

 

 

 

 

 

 

… și-n lat !

 

 

 

 

 

 

Plimbarea e … agronomică !

 

 

 

 

 

 

…

 

 

 

 

 

… (Rapiță !) …

 

 

 

 

 

… Spre final devine însă ceva mai … rustică, …

 

 

 

 

 

 

… rustică de-a binelea, …

 

 

 

 

 

 

 

… civilizându-se în cele din urmă !

 

Puteți parcurge împreună cu noi și alte trasee din Munții Trotușului sau de aiurea, executând click aici !